ICCJ. Decizia nr. 4215/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4215/2009
Dosar nr. 1710/110/2009
Şedinţa publică din 16 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentinţa penală nr. 299/D din 28 iulie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1710/110/2009 al Tribunalului Bacău, în baza art. 174 – 175 lit. d) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 174 C. pen., a fost condamnat inculpatul P.I., fiul Iui I. şi V., născut Ia data de 16 mai 1963, în com. Faraoani, jud. Bacău, cu acelaşi domiciliu, cetăţean român, studii 10 clase, stagiul militar satisfăcut, paznic Ia „Drumuri judeţene" Bacău, divorţat, fără copii minori, fără antecedente penale, la pedeapsa de 15 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II a şi b) C. pen.
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de la art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen. in condiţiile si pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen s-a dedus din pedeapsa aplicata durata reţinerii si arestării preventive de la 29 decembrie 2008 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
S-a luat act că inculpatul este de acord cu plata pretenţiilor civile.
În baza art. 14, 346 cod pr. penală, art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.300 lei către partea civilă B.F.
În baza art. 118 lit. d cod pr. penală s-a dispus confiscarea sumei de 45 lei consemnată la CEC BANK cu recipisa de cosemnare nr. 493996/1 din 14 ianuarie 2009.
S-a dispus păstrarea ca mijloc probă a coletelor nr. 1 şi nr. 2 conţinând trei folii material plastic verde şi două bucăţi tablă aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău.
În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul sa plătească statului suma de 2 500 RON cheltuieli judiciare în care s-a inclus şi onorariul avocatului din oficiu.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că numita B.N.M. este căsătorită cu B.A.M. din com. Filipeni şi are împreună cu acesta trei copii, însă în luna iulie 2008 s-a despărţit în fapt de soţul ei, iar în luna august 2008 s-a mutat cu copii la domiciliul inculpatului P.I. din com. Faraoani, pe care-l cunoscuse între timp.
La început, relaţiile dintre concubin şi minori au decurs normal însă, cu timpul, acesta a început să-i agreseze uşor pentru diversele obrăznicii copilăreşti.
Într-o seară din cursul lunii septembrie 2008 (03 septembrie 2008 după cum declară inculpatul, respectiv 19 din 20 septembrie 2008 după cum indică mama victimei), în momentul în care s-a întors acasă, inculpatul a găsit distrusă orga muzicală şi nişte acte de stare civilă rupte, motiv pentru care a aplicat mai multe lovituri cu palmele peste ceafă, în zona cervicală, cu un lemn de la sobă şi a strâns de gât pe minorul B.C.A., care aproape imediat a decedat.
Văzând că nu mai respiră şi nu mai prezintă nici un semn vital, inculpatul a învelit victima în cearşaful de pe pat şi a dus-o într-o magazie anexă la casă, unde a lăsat-o într-un butoi metalic de cca. 100 de litri, butoi la care a sudat apoi un capac din tablă şi l-a pus într-unul mai mare de cca. 200 litri, iar apoi, în seara de 26 decembrie 2008, l-a plătit pe martorul S.I. cu suma de 100 lei şi un pachet de ţigarete S.G. pentru a-l ajuta să scape de butoiul în care era cadavrul.
În aceeaşi seară, după lăsarea întunericului, în jurul orei 19,00, fiind şi sub influenţa alcoolului, martorul a scos din butoiul de 200 l pe cel de 100 litri, învelit într-un nailon de culoare verde, în care se afla cadavrul minorului B.C.A. şi a plecat cu butoiul în spate cu scopul de a-l ascunde undeva pentru a nu fi descoperit. După ce a mers câteva sute de metri, martorul s-a răzgândit şi a abandonat butoiul în dreptul locuinţelor martorilor R.A. şi P.T., unde a fost descoperit după câteva zile şi anunţate organele de poliţie.
Din examinarea medico-legală au rezultat următoarele: „Cadavrul se prezintă într-o avansată stare de putrefacţie nepermiţând relevarea elementelor de identificare personală fizionomică şi nici de semne concludente certe pentru diagnosticul medico-legal de moarte.
Macroscopic, la necropsie s-au constatat: aspect de infiltrat hematie cervical, latero-vertebral stâng şi plămâni cu aspect macroscopic micropetesial, elemente care, corelate, ar sugera ipoteza unei posibile comprimări cervicale, cu asfixie mecanică consecutivă, în cadrul unei morţi violente.
Cadavrul mai prezintă un hematom sacro-fesier care atestă producerea printr-un mecanism de lovire cu sau de corp dur şi având în vedere întinderea şi aspectul, sugerează o perioadă variabilă de supravieţuire, posttraumatic.
Starea cadavrului relevă că, moartea copilului poate data de minimum 45 - 60 zile în urmă, faţă de momentul efectuării necropsie."
În drept, fapta inculpatului P.I., constând în aceea că, profitând de starea de neputinţă a minorului B.C.A., în vârstă de 7 ani, de a se apăra, i-a aplicat acestuia mai multe şi intense lovituri şi i-a comprimat zona cervicală, fapt care i-a produs decesul prin asfixie mecanică, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzut de art. 174 – 175 lit. d) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 174 C. pen. S-a avut în vedere că inculpatul a aplicat mai multe lovituri victimei minore în vârstă de numai 7 ani, cu palmele, cu o bucată de lemn, a strâns-o de gât şi i-a comprimat zona cervicală, lovituri de o intensitate deosebită pentru minor, care nu s-a putut apăra singur, succedate la foarte scurt timp, acceptând posibilitatea că acestea i-ar putea produce decesul, lucru care s-a şi întâmplat.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, prima instanţă a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, rezultatul constând în suprimarea vieţii unui copil, persoana inculpatului care nu a mai fost condamnat, precum şi poziţia acestuia, care a recunoscut fapta şi a fost de acord cu plata despăgubirilor civile.
B. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul P.I., solicitând prin apărătorul ales a se avea în vedere că victima nu era în imposibilitatea de a se apăra când a vrut să o admonesteze şi că nu a lovit-o cu un lemn.
Prin Decizia penală nr. 107 din 13 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei penale nr. 299/D din 28 iulie 2009 a Tribunalului Bacău, menţinându-se starea de arest a acestuia.
C. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul P.I. , criticând ambele hotărâri pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul greşitei încadrări juridice dată faptei - pe care o apreciază ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de omor, prev. de art. 174 C. pen., atâta vreme cât victima nu s-a aflat într-o stare de neputinţă de a se apăra -, precum şi, pe cale de consecinţă, al greşitei individualizări al pedepsei, pe care o consideră prea severă.
Examinând recursul prin prisma cazurilor de casare invocate, prevăzute de art. 385/9 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., Curtea apreciază că acesta nu este întemeiat.
Apărarea inculpatului - în sensul că ar fi săvârşit fapta în alte împrejurări decât cele reţinute în actul de inculpare şi de instanţele de fond şi apel – respectiv că a vrut doar să-l mustre pe minor şi l-a lovit uşor minorul cu palmele însă acesta a alunecat şi s-a lovit -, nu poate fi primită, nefiind susţinută de nici un mijloc de probă care să ateste o astfel de situaţie. Dimpotrivă, concluziile actului medico-legal - ce atestă leziunile traumatice cauzate şi intensitatea acestora -, se coroborează cu declaraţiile numitei B.N.M. din care reiese că inculpatul i-a relatat că a strâns de gât victima până a rămas fără aer, precum şi că fiica sa i-a povestit cum inculpatul a lovit victima în cap cu un lemn pe care apoi l-a pus pe foc în sobă.
Rezultă, aşadar, că apărarea inculpatului potrivit căreia nu a acţionatcu intenţia specifică infracţiunii de omor, nu este susţinută de mijloacele de probă aflate la dosarul cauzei iar cererea de schimbare a încadrării juridice din omor calificat în omor este nefondată, având în vedere că nu poate fi înlăturată agravanta prev. de art. 175 lit. d) C. pen., întrucât în raport de vârsta victimei - 7 ani - şi dezvoltarea ponderală deficitară a acesteia este evidentă starea de neputinţă de a se apăra a victimei în faţa agresiunii exercitate de inculpat care, chiar dacă nu a urmărit rezultatul faptei sale, a prevăzut acest rezultat şi a acceptat posibilitatea producerii lui.
În ceea ce priveşte solicitarea subsidiară a recurentului de a se reduce pedeapsa aplicată de instanţa de fond şi menţinută în apel, Curtea constată că nefiind primită critica privind greşita încadrare juridică a faptei, nu se poate reduce nici pedeapsa, aceasta fiind deja în cuantumul minim prevăzut de lege pentru infracţiunea reţinută în mod corect în sarcina sa, iar o reducere sub acest minim nu este posibilă decât ca efect al reţinerii circumstanţelor atenuante, ceea ce nu este cazul în speţă. Astfel, lipsa antecedentelor penale nu poate constitui automat circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. ce se referă la conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea faptei; circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen. constând în stăruinţa depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracţiunii sau a repara paguba pricinuită este mai mult decât evident că nu poate fi reţinută în condiţiile în care inculpatul a încercat să ascundă cadavrul şi chiar a acţionat într-o modalitate elaborată pentru realizarea acestui scop. Nici circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. referitoare la atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii sau comportarea sinceră în cursul procesului penal, nu este incidentă întrucât inculpatul, care nu s-a prevalat de dreptul la tăcere, a încercat să minimalizeze activitatea sa infracţională şi, implicit, răspunderea penală.
Aşadar, sub acest aspect, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată a fost corect dozată în raport de gravitatea deosebită a faptei şi de atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal, precum şi faţă de circumstanţele personale ale acestuia, fiind aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni dar şi o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.
Pentru aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpat ca nefondat, constatând că acesta a comis cu vinovăţie fapta reţinută în sarcina sa şi că nu sunt motive care să justifice o reducere a pedepsei aplicate.
Conform dispoziţiilor art. 385/16 alin. (2) C. proc. pen. se va computa durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod recurentul – inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva Deciziei penale nr. 107 din 13 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate, durata reţinerii şi arestării preventive de la 29 decembrie 2008 la 16 decembrie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4184/2009. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 4218/2009. Penal. Vătămarea corporală... → |
|---|
