ICCJ. Decizia nr. 2361/2009. Penal. Infracţiuni privind frontiera de stat a României (O.U.G nr. 105/2001). Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2361/2009

Dosar nr. 8869/108/2006

Şedinţa publică din 23 iunie 2009

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 122 din 2 aprilie 2009 a Tribunalului Arad au fost condamnaţi inculpaţii: P.G. fiul lui G. şi al A.,; Ţ.C.D. fiul lui I. şi al V. şi I.A. zis D., fiul lui S. şi al M., la pedepsele de câte 5 ani închisoare, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi câte 2 ani închisoare în baza art. 71 alin. (1) din OUG nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Inculpaţii P.G. şi Ţ.C.D. au mai fost condamnaţi la câte 3 luni închisoare în baza art. 26 raportat la art. 288 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi câte 3 luni închisoare în baza art. 26 raportat la art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), iar inculpatul I.A. a fost condamnat la 3 luni închisoare în baza art. 288 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

S-a dispus contopirea acestor pedepse, urmând ca inculpaţii să execute câte 5 ani închisoare cu aplicarea art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Prin aceeaşi sentinţă au mai fost condamnaţi inculpaţii S.F. fiul lui P. şi al M., R.A. fiul lui S. şi al M., C.P. fiul lui N. şi al C., şi T.T. nume avut anterior N. şi P., fiul lui V. şi al M., la pedepsele de câte 2 ani închisoare, în baza art. 71 alin. (1) din OUG nr. 105/2001 şi la câte 3 luni închisoare în baza art. 291 C. pen.

S-a dispus contopirea acestor pedepse, urmând ca inculpaţii să execute câte 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 81, 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate inculpaţilor S.F., R.A., C.P. şi T.T. pe durata termenului de încercare de 4 ani.

De asemenea, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului B.G. fiul lui V. şi al F., pentru infracţiunile prevăzute de art. 71 alin. (1) din OUG nr. 105/2001 şi art. 291 C. pen.

S-a dispus confiscarea de la inculpaţii P.G., Ţ.C.D. şi I.A. a sumelor de câte 250 euro, iar de la inculpatul I.A. confiscarea unui calculator.

S-a dispus anularea actelor notariale întocmite de inculpatul I.A., respectiv, declaraţiile notariale aparţinând notarului public M.C., având ca încheiere de autentificare din 30 ianuarie 2006 şi din 10 februarie 2006, declaraţiile notariale aparţinând notarului public T.E., având ca încheieri de autentificare din 22 martie 2006, din 9 februarie 2006 şi din 23 februarie 2006 şi din 9 martie 2006, declaraţia notarială aparţinând notarului public D.N., având ca încheiere de autentificare din 9 februarie 2006, declaraţiile notariale aparţinând notarului public M.T., având ca încheiere de autentificare din 7 februarie 2006, din 16 martie 2006 şi declaraţia notarială aparţinând notarului public R.L.A., având ca încheiere de autentificare din 27 februarie 2006.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut în fapt că inculpaţii P.G. şi Ţ.C.D., împreună cu inculpatul I.A. s-au constituit şi asociat într-un grup infracţional organizat, având ca obiect coordonarea de trafic de migranţi (persoane minore) pe relaţia România-Italia sau România-Spania.

În acest scop, inculpaţii P.G. şi Ţ.C.D. asociaţi la SC T.G. SRL Arad, societate care avea ca obiect transportul internaţional de persoane, racolau diverse persoane care doreau să plece din România împreună cu minori, persoane care nu posedau declaraţii notariale de la părinţii copiilor conform dispoziţiilor Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, luau datele personale ale minorului şi însoţitorului şi le trimiteau inculpatului I.A. Acesta din urmă întocmea în fals declaraţiile notariale după care le trimitea celor doi inculpaţi prin fax, iar aceştia la rândul lor le dădeau însoţitorilor minorilor.

Pentru fiecare document fals întocmit, aceştia primeau 50 euro pe care o împărţeau cu inculpatul I.A.

S-a stabilit că în perioada februarie-martie 2006, inculpaţii au colaborat coordonat, fiecare având un rol bine conturat şi urmărind obţinerea de beneficii materiale, pentru întocmirea a 14 declaraţii notariale care au permis ca un număr de 14 minori să părăsească teritoriul României în mod nelegal.

Astfel, la 1 februarie 2006, inculpatul C.P., împreună cu minorul C.R. s-au deplasat cu autoturismul primului la P.C.T.F. Nădlac în scopul ieşirii din România. Întrucât nu exista declaraţie notarială din partea părinţilor care să exprime acordul ca minorul să călătorească în străinătate însoţit de o altă persoană, inculpatul C.P. a luat legătura cu inculpaţii P.G. şi Ţ.C.D., iar aceştia, contra sumei de 50 euro i-au procurat declaraţia notarială necesară întocmită în fals de inculpatul I.A. pe calculator, act ce a permis ieşirea din ţară a minorului. După verificări s-a constatat că actul este fals, nefiind întocmit şi autentificat din 30 ianuarie 2006 de notarul public M.C.

La 28 martie 2006, inculpatul C.P., cu ajutorul aceloraşi inculpaţi s-a folosit de o declaraţie notarială întocmită în fals pentru minorul G.M., act ce a permis ieşirea din ţară a minorului prin P.C.T.F. Turnu. După verificări, s-a constatat că actul este fals, nefiind întocmit şi autentificat din 22 martie 2006 de către notarul public T.E.

La 10 februarie 2006, inculpatul T.T. având anterior numele de N. şi P., împreună cu minorii N.I. şi M.N. s-au deplasat cu autoturismul primului la P.C.T.F. Turnu şi cu ajutorul aceloraşi inculpaţi s-a folosit de declaraţii notariale întocmite în fals pentru cei doi minori, contra a câte 50 euro, acte care au permis ieşirea din ţară a copiilor. După verificări s-a constatat că actele sunt false, nefiind întocmite şi autentificate sub nr. 49 şi 50 din 8 februarie 2006 de notarul public T.E.

La 19 februarie 2006, inculpatul T.T. s-a deplasat împreună cu minora M.C. la P.C.T.F. Turnu şi cu ajutorul aceloraşi inculpaţi s-a folosit de declaraţia notarială întocmită în fals pentru minoră, contra sumei de 50 euro, act ce a permis ieşirea din ţară a copilei. După verificări, s-a constatat că actul este fals, nefiind întocmit şi autentificat din 10 februarie 2006 de către notarul public T.E.

La 11 februarie 2006, inculpatul S.F. s-a deplasat împreună cu minorul M.D. la P.C.T.F. Turnu şi cu ajutorul aceloraşi inculpaţi s-a folosit de declaraţia notarială întocmită în fals pentru minor, contra sumei de 50 euro, act ce a permis ieşirea din ţară a copilului. După verificări, s-a constatat că actul este fals, nefiind întocmit şi autentificat din 9 februarie 2006 de către notarul public T.E.

La 27 februarie 2006, inculpaţii P.G. şi Ţ.C.D. au înlesnit ieşirea din ţară a minorelor D.M. şi G.Ş.L. cu ajutorul unei declaraţii notariale întocmită în fals de inculpatul I.A. Ca însoţitor a fost trecut inculpatul B.G. După verificări, s-a constatat că actele sunt false, nefiind întocmite şi autentificate din 23 februarie 2006 şi din 9 februarie 2006 de către notarul public D.N.

La 10 martie 2006, inculpaţii P.G. şi Ţ.C.D. au înlesnit ieşirea din ţară prin P.C.T.F. Turnu a minorului R.P.C. care era însoţit de mama sa P.I. şi pentru care nu există declaraţie notarială exprimând acordul tatălui minorului. Cei doi inculpaţi au primit declaraţia notarială de la inculpatul I.A., căruia i-au transmis datele minorului. După verificări, s-a constatat că actul este fals, nefiind întocmit şi autentificat din 7 februarie 2006 de notarul public M.T.

La 13 martie 2006, inculpatul M.V. (faţă de care s-a disjuns urmărirea penală) s-a deplasat împreună cu minorii I.D. şi I.S. la P.C.T.F. Turnu şi cu ajutorul aceloraşi inculpaţi s-a folosit de declaraţii notariale întocmite în fals pentru minore, contra sumei de câte 50 euro, acte ce au permis ieşirea din ţară a copilelor. După verificări, s-a constatat că actul este fals, nefiind întocmit şi autentificat din 10 februarie 2006 de notarul public M.C.

La 16 martie 2006, inculpaţii P.G. şi Ţ.C.D. au înlesnit ieşirea din ţară prin P.C.T.F. Turnu a minorului O.M., însoţit de mama sa pentru care nu există o declaraţie notarială exprimând acordul tatălui minorului.

Actul care a fost întocmit în fals de inculpatul I.A. a permis ieşirea din ţară a copilului. După verificări, s-a constatat că actul este fals, nefiind întocmit şi autentificat din 27 februarie 2006 de notarul public R.L.A.

La 31 martie 2006, inculpaţii P.G. şi Ţ.C.D. au înlesnit ieşirea din ţară prin P.C.T.F. Nădlac a minorului G.N., care era însoţit de mama acestuia A.M., pentru care nu există o declaraţie notarială exprimând acordul tatălui minorului.

Actul care a fost întocmit în fals de inculpatul I.A. a permis ieşirea din ţară a copilului. După verificări s-a constatat că actul este fals, nefiind întocmit şi autentificat din 9 martie 2006 de notarul public T.E.

La 10 februarie 2006, inculpatul R.A. s-a deplasat împreună cu minorii R.D. şi M.G. la P.C.T.F. Turnu şi cu ajutorul aceloraşi inculpaţi s-a folosit de declaraţii notariale întocmite în fals pentru cei doi minori, contra sumei totale de 100 euro, acte ce au permis ieşirea din ţară a copiilor. După verificări, s-a constatat că actele sunt false, nefiind întocmite şi autentificate sub din 16 martie 2006 de notarul public M.T.

Privitor la inculpatul B.G. s-a reţinut de către instanţă că el nu a cunoscut caracterul fals al declaraţiei notariale care a permis ieşirea din ţară la 27 februarie 2006 a minorilor D.M. şi G.Ş. şi că astfel lipseşte latura subiectivă a infracţiunilor, impunându-se achitarea.

Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor P.G., Ţ.C.D., I.A., S.F., R.A., C.P. şi T.T. au fost stabilite în baza declaraţiilor colaboratorului sub acoperire cu numele de cod A.N., a procesului-verbal de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpaţi, legal interceptate şi înregistrate, a actelor notariale întocmite în fals, a proceselor-verbale de percheziţie domiciliară, a declaraţiei martorei Ş.E., probe coroborate cu declaraţiile inculpaţilor.

Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, prin Decizia penală nr. 3/ A din 15 ianuarie 2009 a admis apelurile declarate de inculpaţii P.G., Ţ.C.D., I.A. şi a desfiinţat sentinţa primei instanţe în privinţa acestora.

Rejudecând, instanţa de apel a dispus condamnarea inculpaţilor P.G., Ţ.C.D. şi I.A. la pedepsele de câte 3 ani închisoare fiecare, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi 74 lit. a) şi c) C. pen., de câte 1 an şi 10 luni închisoare fiecare în baza art. 71 alin. (1) din OUG nr. 105/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi 74 lit. a) şi c) C. pen.; a inculpaţilor P.G. şi Ţ.C.D. la câte 2 luni închisoare în baza art. 26 raportat la art. 288 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi 74 lit. a) şi c) C. pen. şi la câte 2 luni închisoare în baza art. 26 raportat la art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen., a inculpatului I.A. la 2 luni închisoare în baza art. 288 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi 74 lit. a) şi c) C. pen., stabilindu-se ca inculpaţii să execute conform art. 33 lit. a) şi 34 lit. b), c) C. pen., câte 3 ani închisoare.

Potrivit art. 861 şi 862 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor, obligând pe inculpaţi să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) din acelaşi cod.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

Totodată, au fost respinse apelurile declarate de procuror şi de inculpatul S.F.

Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar, privind criticile din apelurile inculpaţilor P.G., Ţ.C.D. şi I.A. a considerat că pedepsele aplicate acestora sunt prea severe şi că se impune prin recunoaşterea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., coborârea acestora sub minimul prevăzut de lege.

Sub aspectul modalităţii de executare, instanţa de apel a considerat că scopul pedepselor poate fi atins şi fără executarea acestora în condiţiile art. 861, 862 şi 863 alin. (1) C. pen.

S-a mai apreciat de către Curte că motivele de apel invocate de procuror în sensul greşitei achitări a inculpatului B.G. nu pot fi primite şi că această persoană nu şi-a dat seama de nelegalitatea procurilor notariale care permiteau trecerea peste frontieră a minorilor fără consimţământul părinţilor.

S-a mai argumentat că împrejurarea că nu le-a însoţit pe copile până în Italia şi retur, ci doar câţiva kilometrii de la frontieră, nu sunt de natură să conducă la reţinerea vinovăţiei inculpatului.

De asemenea, s-au considerat nefondate criticile formulate de inculpatul apelant S.F., în sensul lipsei probelor de vinovăţie pentru infracţiunea prevăzută de art. 71 alin. (1) din OUG nr. 105/2001 şi a lipsei laturii subiective a infracţiunii prevăzute de art. 291 C. pen.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi inculpaţii P.G. şi Ţ.C.D.

În recursul procurorului, întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 şi 18 C. proc. pen. s-a susţinut că pedepsele aplicate inculpaţilor P.G., Ţ.C.D. şi I.A. prin recunoaşterea circumstanţelor atenuante au fost greşit individualizate, că modalitatea de executare neprivativă de libertate nu se justifică şi că nelegal din pedepse nu a fost dedusă durata arestării preventive şi tot astfel s-a omis aplicarea dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen.

Totodată, hotărârile au mai fost criticate şi pentru că, prinneluarea în seamă a probelor de vinovăţie, inculpatul B.G. a fost achitat.

La rândul lor, inculpaţii P.G. şi Ţ.C.D. au susţinut în recursurile lor că soluţia de condamnare a lor, în absenţa intenţiei de săvârşire a infracţiunilor este greşită, impunându-se achitarea.

Cei doi inculpaţi au mai susţinut că în mod greşit instanţele au omis aplicarea în privinţa lor, a dispoziţiilor art. 71 alin. (5) şi 88 C. pen.

S-a solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârilor atacate şi rejudecarea cauzei.

Recursurile declarate de procuror şi de inculpaţii P.G. şi Ţ.C.D. sunt întemeiate, aşa cum se va arăta în continuare.

1. Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, în săvârşirea infracţiunilor de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat în vederea comiterii infracţiunii de trafic de migranţi şi de a obţine direct beneficii financiare, respectiv de a îndruma şi călăuzi mai multe persoane în vederea trecerii frauduloase a frontierei prin falsificarea unor declaraţii notariale şi folosirea acestora în faţa autorităţilor de frontieră.

Astfel, în baza probelor administrate s-a stabilit că inculpaţii P.G. şi Ţ.C.D. se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 71 alin. (1) din OUG nr. 105/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26 raportat la art. 288 C. pen. şi art. 26 raportat la art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi că inculpatul I.A. se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, 71 alin. (1) din OUG nr. 105/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 288 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Materialul probator al cauzei a confirmat că inculpaţii recurenţi P.G. şi Ţ.C.D. au fost cei care au racolat persoane care aveau să plece din România împreună cu minori, persoane care nu posedau declaraţii notariale pentru aceşti copii de la ambii părinţi sau a unuia dintre părinţi, luau datele personale ale minorului şi ale însoţitorului şi le trimiteau inculpatului I.A., care întocmea în fals declaraţiile notariale şi transmiteau actele astfel plăsmuite prin fax, cei trei inculpaţi primind pentru activitatea ilicită desfăşurată câte 50 euro.

Această activitate materială a fost recunoscută de inculpaţi care, pe plan subiectiv au acţionat pentru traficarea de migranţi pe relaţia România – Italia sau România – Spania, ei conştientizând că sunt implicaţi într-o activitate a unui grup cu caracter infracţional organizat, ceea ce realizează conţinutul infracţiunilor imputate, pentru care au fost condamnaţi.

Aşa fiind, susţinerea din recurs în sensul lipsei intenţiei de săvârşirea a infracţiunilor arătate nu este întemeiată.

2. Privitor la inculpatul B.G. a rezultat din materialul probator al cauzei că acesta, la 27 februarie 2006 a facilitat ieşirea din ţară prin P.C.T.F. Turnu a minorelor D.M. şi G.Ş., transportându-le cu autoturismul propriu şi prezentând organelor de frontieră documente false, realizate de inculpatul I.A., din care reieşea că este împuternicit de părinţii minorelor pentru a le însoţi pe perioada călătoriei în străinătate.

A rezultat astfel că inculpatul B.G. îi cunoştea pe inculpaţii P.G. şi Ţ.C.D., iar aceştia, aşa cum au precizat în declaraţiile lor, apelau la el pentru a asigura transportarea unor persoane peste graniţă.

Referitor la trecerea frontierei împreună cu cele două minore, a rezultat neîndoielnic că inculpatul B.G. şi-a dat acordul ca datele sale personale şi consimţământul să fie menţionate în declaraţiile notariale, a luat cunoştinţă de aceste acte falsificate care atestau că el va însoţi pe cele două copile pe perioada de 30 de zile sau 90 zile în Italia şi retur şi că în realitate el le-a transportat cu autoturismul propriu doar câţiva kilometrii dincolo de frontieră de unde erau preluate de cei cu care veniseră până la graniţă. În acest sens sunt depoziţiile inculpaţilor P.G., Ţ.C.D. şi B.G. coroborate cu actele falsificate.

Aşa fiind, având reprezentarea pe plan subiectiv că documentele notariale folosite la frontieră sunt false, că el călăuzeşte clandestin aceste persoane şi că asigură trecerea frauduloasă a frontierei, faptele comise întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de migranţi prevăzută de art. 71 alin. (1) din OUG nr. 105/2001 şi uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., pentru care a fost trimis în judecată.

Întrucât instanţele au ignorat probele de vinovăţie administrate, soluţia de achitare pronunţată de prima instanţă şi menţinută în apel este urmarea unei erori grave de fapt, în sensul art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.

3. Privitor la criticile din recursul parchetului, în sensul greşitei individualizări a pedepselor aplicate în apel inculpaţilor P.G., Ţ.C.D. şi I.A. se constată că nu sunt întemeiate.

Astfel, instanţa de control judiciar, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) a ţinut seama la stabilirea pedepselor de pericolul social şi de împrejurările în care faptele au fost comise, dar şi de persoana inculpaţilor care nu posedă antecedente penale, au avut anterior o conduită general bună în familie şi societate şi au dovedit sinceritate pe parcursul procesului penal, recunoscând în favoarea acestora circumstanţe atenuante, potrivit art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi coborând pedepsele sub minimul legal.

De asemenea, se mai constată judicioasă concluzia instanţei de apel, în sensul că în cauză sunt întrunite cerinţele art. 861 C. pen. şi că pronunţarea condamnării poate constitui un avertisment pentru cei trei inculpaţi şi chiar fără executarea pedepselor, aceştia nu vor mai săvârşi infracţiuni.

În consecinţă, aceste critici nu pot fi primite.

4. Referitor la criticile din recursurile declarate de procuror şi de inculpaţii P.G. şi Ţ.C.D., în sensul omisiunii aplicării dispoziţiilor art. 88 şi art. 71 alin. (5) C. pen., se constată întemeiate.

Astfel, din actele dosarului se constată că inculpaţii P.G. şi Ţ.C.D. au fost reţinuţi la 5 mai 2006, prin ordonanţe ale procurorului şi arestaţi la 6 mai 2006 pe timp de 29 zile, până la 3 iunie 2006, prin încheierea din 6 mai 2006 a Tribunalului Arad, pronunţată în Dosarul nr. 3737/2006, după care urmărirea penală şi judecata acestor inculpaţi desfăşurându-se în stare de libertate.

Întrucât, potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), timpul reţinerii şi al arestării preventive se scade din durata pedepsei închisorii pronunţate, iar instanţele au omis aplicarea acestei dispoziţii imperative, hotărârile pronunţate sunt greşite.

Tot astfel, se mai constată că instanţa de apel, ajungând la concluzia justă că scopul pedepselor aplicate inculpaţilor P.G., Ţ.C.D. şi I.A., poate fi atins fără executarea acestora conform art. 861 C. pen., aveau obligaţia de a proceda potrivit art. 71 alin. (5) C. pen., la suspendarea executării pedepselor accesorii.

Întrucât instanţa de control a omis aplicarea acestor dispoziţii legale, hotărârea pronunţată este greşită.

5. Faţă de considerentele ce preced, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi de inculpaţii P.G. şi Ţ.C.D. şi a casa Decizia atacată şi hotărârea primei instanţe, numai cu privire la dispoziţia de achitare a inculpatului B.G. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunile prevăzute de art. 71 alin. (2) din OUG nr. 105/2001 şi de art. 291 C. pen., dispoziţie pe care o va înlătura, omisiunea de aplicare a dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen., faţă de inculpaţii P.G., Ţ.C.D. şi I.A. şi omisiunea de aplicare a dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) pentru inculpaţii P.G. şi Ţ.C.D.

Rejudecând în aceste limite, Curtea va dispune, în baza probelor de vinovăţie evocate, condamnarea inculpatului B.G. la osebite pedepse privative de libertate care, prin recunoaşterea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., constând în lipsa antecedentelor penale şi conduita anterioară general bună în familie şi societate, precum şi comportamentul din timpul procesului penal, vor fi coborâte sub minimul prevăzut de lege, respectiv la 1 an închisoare pentru infracţiunea de trafic de migranţi, prevăzută de art. 71 alin. (1) din OUG nr. 105/2001 şi de 2 luni închisoare pentru infracţiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen.

Potrivit art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., se va stabili ca inculpatul B.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Având în vedere durata pedepsei aplicate, lipsa antecedentelor penale, conduita general bună în comunitate şi apreciind că scopul preventiv al pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins chiar fără executarea acesteia, Curtea, în baza art. 81 şi 82 C. pen., urmează a dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani.

Se vor aplica dispoziţiile art. 71 alin. (5) C. pen. referitor la suspendarea executării pedepsei accesorii şi art. 359 C. proc. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., se va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate inculpaţilor P.G., Ţ.C.D. şi I.A.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor P.G. şi Ţ.C.D. durata reţinerii şi arestării preventive de la 5 mai 2006 la 3 iunie 2006.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu desemnat inculpatului I.A. şi onorariile pentru apărătorul din oficiu desemnat inculpaţilor P.G., Ţ.C.D. şi B.G. până la prezentarea apărătorilor aleşi să fie plătite din fondul M.J.L.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi de inculpaţii P.G. şi Ţ.C.D. împotriva Deciziei penale nr. 3/ A din 15 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Timişoara privind şi pe inculpaţii I.A. şi B.G.

Casează în parte Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 122 din 2 aprilie 2008 a Tribunalului Arad, secţia penală numai cu privire la:

- dispoziţia de achitare a inculpatului B.G. în baza art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunile prevăzute de art. 71 alin. (1) din OUG nr. 105/2001 şi de art. 291 C. pen., dispoziţie pe care o înlătură;

- omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen. faţă de inculpaţii P.G., Ţ.C.D. şi I.A.;

- omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) pentru inculpaţii P.G. şi T.C.D. şi rejudecând:

1. Condamnă pe inculpatul B.G. după cum urmează:

- în baza art. 71 alin. (1) din OUG nr. 105/2001 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., la 1 an închisoare;

- în baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. la 2 luni închisoare.

Conform art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. inculpatul B.G. va executa pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 81 şi 82 C. pen. dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani.

Face aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. şi dispune suspendarea executării pedepsei accesorii.

Face aplicarea art. 359 C. proc. pen.

2. Face aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. faţă de inculpaţii P.G., Ţ.C.D. şi I.A. şi dispune suspendarea executării pedepselor accesorii.

3. În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor P.G. şi Ţ.C.D. durata reţinerii şi a arestării preventive de la 5 mai 2006 la 3 iunie 2006.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu inculpatului I.A., în sumă de 400 lei se va plăti din fondul M.J.L.C.

Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu inculpaţilor P.G., Ţ.C.D. şi B.C., până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 100 lei se va plăti din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 23 iunie 2009.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2361/2009. Penal. Infracţiuni privind frontiera de stat a României (O.U.G nr. 105/2001). Recurs