ICCJ. Decizia nr. 3488/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3488/2009
Dosar nr. 40882/103/2008
Şedinţa publică din 29 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 45/ P din data de 11 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia penală, s-au dispus următoarele:
A condamnat pe inculpatul E.C., fiul lui C. şi E., cu antecedente penale, aflat în prezent în Penitenciarul Bacău la pedeapsa de:
- 11 (unsprezece) ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen.
În condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 28 septembrie 2008 şi până la zi.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului.
În temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., a dispus confiscarea unui cuţit cu lama de 7 cm, aflat la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Neamţ.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi următoarele C. civ., a admis cererea pentru plata de daune materiale formulată de partea civilă B.A.A.
A obligat pe inculpat să achite părţii civile suma de 10.000 lei, cu titlu de daune materiale.
În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpat să achite statului suma de 1.300 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:
Inculpatul, anterior comiterii faptei, domicilia în comuna Tazlău, judeţul Neamţ şi lucra ca muncitor zilier în construcţiile raza comunei Borleşti, judeţul Neamţ. În această comună trăia în concubinaj cu martora A.E.M.
În seara zilei de 27 septembrie 2008, după terminarea lucrului, în jurul orelor 2000, inculpatul s-a deplasat la barul L.M., unde se afla şi concubina sa, fratele acesteia, A.M. şi tatăl acestora A.I.C. Aceştia au consumat băuturi alcoolice, până au ajuns în stare de ebrietate.
În jurul orelor 2200, în bar a intrat şi victima B.N., care de asemenea era în stare de ebrietate şi, la un moment dat, deoarece victima a încercat să-i facă avansuri concubinei inculpatului, acesta s-a enervat şi, a scos cuţitul pe care îl avea asupra sa, a lovit victima cu pumnul, după care a lovit-o cu cuţitul în piciorul stâng.
Victima a fost dusă la domiciliu de martorii P.N. şi A.G. care, fiind şi ei în stare de ebrietate, nu au realizat cât de profundă este lovitura.
După plecarea victimei, inculpatul a rămas în continuare în bar, plecând apoi la domiciliul concubinei sale. Când a ajuns acasă, inculpatul a început să se certe cu martora A.E.M., a încercat să o lovească cu cuţitul, motiv pentru care aceasta l-a luat şi l-a aruncat în curte, fiind găsit şi ridicat a doua zi de organele de poliţie.
În dimineaţa zilei de 28 septembrie 2008, când mama victimei a mers în camera unde acesta dormea, a constatat că decedase.
Din raportul medico-legal de necropsie a rezultat că moartea victimei a fost violentă, cauza medicală a morţii fiind hemoragia externă masivă, consecinţa unei plăgi tăiate a coapsei, cu secţionarea arterei femurale stângi. Topografia şi morfologia leziunii tanato-generatoare pledează pentru producerea sa prin lovire activă cu corp tăios, posibil cuţit, între plaga tăiată şi deces existând legătură de cauzalitate directă.
De asemenea, s-a constatat că în momentul decesului, victima avea o alcoolemie de 3,50 gr. %o.
Pe parcursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, inculpatul a susţinut permanent că nu a lovit victima cu cuţitul, deşi recunoaşte că avea cuţitul în mână, ci doar că a avut o altercaţie cu victima, pe care doar a împins-o, aceasta căzând într-un şanţ.
Susţinerile inculpatului nu sunt confirmate de probele administrate în cauză, nici unul din martorii oculari nerelatând aspectele invocate de inculpat. Astfel, din declaraţiile martorilor A.E.M., A.M., P.N. rezultă că inculpatul, după ce i-a dat un pumn victimei, a lovit-o cu cuţitul pe care îl avea în mână.
Faptul că la baza conflictului a stat împrejurarea că victima îi făcea avansuri concubinei inculpatului, situaţie care l-a deranjat pe inculpat, nu poate constitui o circumstanţă atenuantă, nejustificându-se reţinerea în cauză a dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., întrucât victima nu a avut o atitudine agresivă faţă de inculpat şi nici nu a adus o atingere gravă demnităţii vreunei persoane, avansurile făcute martorei A.E.M., aşa cum rezultă din probele administrate, nefiind atât de insistente încât să justifice o reacţie de o asemenea violenţă din partea inculpatului.
Inculpatul a solicitat efectuarea unei expertize biocriminalistice, pentru a se stabili dacă urmele de sânge de pe cuţitul ridicat de organele de poliţie şi care îi aparţine, provin de la victimă. Această probă a fost respinsă de instanţă, fiind imposibilă efectuarea ei, întrucât nu mai există probele de sânge prelevate de la victimă, astfel că nu se poate face o comparaţie între urmele de sânge de pe cuţit şi sângele victimei.
Presupunerile inculpatului, referitoare la faptul că victima ar fi fost lovită cu cuţitul după plecarea din bar, sunt lipsite de suport probatoriu, cu atât mai mult cu cât victima a fost transportată la domiciliu de martorii P.N. şi A.G., martori care nu au avut nici un conflict cu victima şi care nu au fost văzuţi ca având asupra lor vreun cuţit.
Fapta inculpatului de a lovi într-un loc public victima cu un obiect tăietor apt a produce decesul, în zona piciorului, zonă puternic vascularizată, fapt ce a produs o hemoragie externă masivă şi care a determinat decesul, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, 175 lit. i) C. pen.
La data comiterii faptei, inculpatul se afla în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), întrucât prin sentinţa penală nr. 532 din 2 mai 2001 a Judecătoriei Petroşani a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. d) C. pen., fiind arestat la data de 15 februarie 2001 şi liberat la data de 23 noiembrie 2004, cu un rest rămas neexecutat de 629 zile.
În baza acestui text de lege şi a dispoziţiilor art. 345 C. proc. pen., instanţa urmează să aplice inculpatului o pedeapsă, la individualizarea căreia se va avea în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al faptei, care rezultă din modalitatea violentă de comitere şi din urmările produse precum şi persoana inculpatului, care are antecedente penale şi nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii.
Aspectele privitoare la vârsta relativ tânără a inculpatului,la faptul că acesta a fost de acord să achite contravaloarea cheltuielilor de înmormântare a victimei, urmează a fi reţinute ca circumstanţe atenuante în favoarea sa, în baza art. 74 alin. (2) C. pen., pedeapsa reducându-se sub minimul special prevăzut de lege, conform dispoziţiilor art. 76 alin. (2) C. pen.
În condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen. se va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.
În cauză nu se impune interzicerea dreptului de a vota, întrucât interzicerea acestui drept contravine art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum a statuat C.E.D.O. prin hotărârea din 30 martie 2004 privind cauza H. contra Marii Britanii. În motivarea acestei hotărâri s-a reţinut că, indiferent de durata pedepsei şi de natura infracţiunii care a atras-o, nu se justifică excluderea celor condamnaţi din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nici o legătură între interdicţia votului şi scopul pedepsei, de a preveni săvârşirea de noi infracţiuni şi de a asigura reinserţia socială a infractorilor.
De asemenea, la comiterea infracţiunii inculpatul nu s-a folosit de nici o profesie, funcţie sau activitate, astfel încât nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.
Având în vedere că prin interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) şi e) C. pen. s-ar aduce atingere vieţii private şi de familie, fapt ce ar contraveni C.E.D.O., în cauză nu se impune aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen. cu privire la drepturile părinteşti.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 28 septembrie 2008 şi până la zi.
Raportat la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă şi la faptul că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura infracţiunii şi consecinţele produse, în baza art. 350 C. proc. pen. se va menţine starea de arest a inculpatului.
În temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. se va dispune confiscarea cuţitului folosit de inculpat la comiterea infracţiunii. Partea civilă B.A.A., mama victimei, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 10.000 lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare.
La termenul din 10 decembrie 2008, inculpatul a declarat că este de acord să achite părţii civile sumele solicitate dacă va fi găsit vinovat. Având în vedere principiul disponibilităţii părţilor, care are aplicabilitate în latura civilă, în baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi următoarele C. civ., instanţa urmează să admită cererea şi să oblige pe inculpat la plata daunelor materiale solicitate.
Împotriva sentinţei inculpatul a declarat apel.
Prin Decizia penală nr. 66 din data de 19 mai 2009, Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondat apelul inculpatului şi a menţinut starea de arest a acestuia.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel inculpatul, care atât personal, cât şi prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu a susţinut că este nevinovat, precizând că această poziţie a sa a fost constantă, atât pe parcursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, iar probele administrate în cauză nu au contrazis apărarea sa. S-a menţionat că singurii martori care îl încriminează sunt rudele concubinei sale, aceasta din urmă având chiar un conflict cu victima ce-i făcea avansuri. A mai susţinut inculpatul, că a avut un incident cu victima, pe care a lovit-o, având în mână cuţitul, dar care nu l-a atins pe aceasta, iar convingerea sa este că victima a fost omorâtă, pe drumul către casă de persoanele care au transportat-o.
Instanţa de control judiciar,verificând hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor invocate de către inculpat, dar şi din oficiu, constată că aceasta este temeinică şi legală.
Astfel,instanţa de fond, pe baza probelor administrate atât îh faza de urmărire penală, cât şi cu ocazia cercetării judecătoreşti, a stabilit o situaţie de fapt corectă, pe baza căreia a dat faptei comise de către inculpat, o încadrare juridică legală.
Inculpatul în apărarea sa a susţinut că nu a lovit victima cu cuţitul ce avea în mână, cu lama afară din teacă, ci doar a vrut să o sperie, aplicându-i o lovitură cu pumnul, aceasta căzând în şanţ, moment după care el a intrat în bar şi nu a văzut ce s-a mai întâmplat, dar este convins că a fost omorâtă în drum spre casă, de persoanele care l-au transportat şi care anterior avuseseră un conflict.
Verificându-se susţinerile inculpatului, s-a constatat că nu sunt confirmate de probele administrate în cauză, nici unul din martorii oculari nerelatând aspectele invocate de inculpat. Astfel, din declaraţiile martorilor A.E.M., A.M., P.N. rezultă că inculpatul, după ce i-a dat un pumn victimei, a lovit-o şi cu cuţitul pe care îl avea în mână. Cât priveşte apărarea inculpatului că victima ar fi fost omorâtă în drum spre casă, acesta este infirmată de procesul verbal de cercetare la faţa locului şi din care rezultă că dârele de sânge lăsate de victimă s-au întins pe o distanţă de 1200 metri, respectiv din faţa barului L.M., unde a fost lovită de către inculpat şi până în faţa bucătăriei în care a fost găsită, decedată. Tot din procesul verbal susmenţionat şi care se află la pagina 1 a dosarului de urmărire penală rezultă că, în faţa barului, atât în şanţul unde a căzut victima în urma loviturii aplicate de către inculpat, pe vegetaţie, cât şi la o distanţă de 2 metri faţă de acest şanţ au fost găsite mai multe pete de sânge.
Atât în faţa primei instanţe, cât şi în apel,inculpatul a solicitat efectuarea unei expertize biocriminalistice, pentru a se stabili dacă urmele de sânge de pe cuţitul ridicat de organele de poliţie şi care îi aparţine, provin de la victimă. Această probă a fost respinsă de ambele instanţe, cu motivarea că este imposibilă efectuarea ei, întrucât nu mai există probele de sânge prelevate de la victimă, pentru a se putea face o comparaţie între urmele de sânge de pe cuţit şi sângele victimei, iar prin coroborarea probelor din dosar, rezultă vinovăţia inculpatului.
Apărările inculpatului, referitoare la faptul că victima ar fi fost lovită cu cuţitul după plecarea din bar, sunt lipsite de suport probatoriu şi motivat de faptul că victima a fost transportată la domiciliu de martorii P.N. şi A.G., martori care nu au avut nici un conflict cu victima şi care nu au fost văzuţi ca având asupra lor vreun cuţit.
Împotriva deciziei inculpatul a declarat prezentul recurs.
Motivele de recurs au fost menţionate în cererea de recurs şi în memoriile olografe ale inculpatului, iar în partea introductivă a prezentei decizii au fost consemnate motivele de recurs expuse oral de apărător cu ocazia dezbaterilor.
Prealabil examinării recursului, Înalta Curte constată următoarele:
- cu acordul său, inculpatul a fost ascultat de instanţa de fond (fila 20), instanţa de apel (fila 15) şi de instanţa de recurs (fila 53);
- la instanţa de fond, inculpatului i s-au încuviinţat probe în circumstanţiere (fila 10, 27, 53), fiind respinsă motivat cererea de efectuare a unei expertize A.D.N. cu privire la eventuale probe sanguine aflate pe cuţitul corp-delict (fila 63-64). Au fost ascultaţi martorii propuşi prin rechizitoriul procurorului;
- în apel, la cererea inculpatului, instanţa a întreprins demersuri procedurale rezonabile pentru localizarea şi audierea martorilor A.G. şi P.N. (demersuri făcute şi de către instanţa de fond - încheierea de dezbateri, fila 96), însă faţă de împrejurarea că aceştia sunt plecaţi în străinătate, fără a se cunoaşte adresa lor, s-a făcut aplicarea art. 327 alin. (3) C. proc. pen. (pag. 2 decizie). De asemenea, a fost respinsă motivat efectuarea unei expertize A.D.N. cu privire la eventuale probe sanguine aflate pe cuţitul corp-delict (pag. 2 decizie);
- în recurs, la cererea inculpatului, s-au acordat 3 termene pentru pregătirea apărării, inclusiv prin xeroxarea unor înscrisuri din dosar, şi grefă (studierea dosarului) - fila 10, 14 verso, 31, 40, 44 verso.
În esenţă, fără a contesta împrejurările de fapt expuse în rechizitoriu, inculpatul - care a recunoscut că la data faptelor a avut un cuţit asupra sa, cuţit care a fost găsit de organele de poliţie în curtea casei concubinei sale - a susţinut că a avut cuţitul în mână numai cu intenţia de a „speria" victima („după care, cu mâna în care aveam cuţitul am împins victima, aceasta căzând într-un şanţ. am împins-o punându-i mâna ori în zona pieptului ori a gâtului, nu îmi amintesc exact unde în bar, în momentul în care am închis cuţitul şi l-am băgat în buzunar nu m-am uitat să văd dacă are urme de sânge" – fila 20 verso, declaraţie în faţa primei instanţe).
În motivele de recurs, fiind invocate cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10 şi 18 din C. proc. pen., s-a solicitat:
- restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale prin administrarea şi a altor probe, inclusiv reaudierea tuturor martorilor;
- rejudecarea cauzei de către prima instanţă ori instanţa de apel deoarece nu s-au pronunţat pe cererea de efectuare a unei expertize A.D.N. cu privire la eventuale probe sanguine aflate pe cuţitul corp-delict;
- achitarea în temeiul art. 10 lit. c) din C. proc. pen. („fapta nu a fost săvârşită de inculpat").
Recursul inculpatului va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
- art. 333 C. proc. pen. referitor la soluţia restituirii cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale a fost abrogat expres prin art. 1 pct. 158 din Legea nr. 356/2006;
- asupra cererii inculpatului de efectuare a unei expertize A.D.N. cu privire la eventuale probe sanguine aflate pe cuţitul corp-delict, ambele instanţe - după punerea în discuţie contradictorie în şedinţă publică - s-au pronunţat motivat (pag. 2 a deciziei, încheierea instanţei de fond din 4 februarie 2009, fila 63-64), înalta Curte apreciind ca pertinente motivele pentru care această cerere a fost respinsă (pag. 3 sentinţă);
- limitându-se la afirmaţii generale (martorii au dat declaraţii contradictorii, martorii nu ştiu să citească ori să scrie, probele în acuzare sunt insuficiente, judecata a fost superficială) şi la interpretarea subiectivă a probelor administrate, apărarea şi inculpatul, personal, nu au menţionat care probă este în contradicţie cu situaţia de fapt reţinută de instanţe, aspect necesar pentru constatarea incidenţei cazului de casare referitor la eroarea gravă de fapt.
Lovirea victimei în picior, cu cuţitul, de către inculpat este relevată în declaraţiile martorilor A.E.M., A.M. şi P.N., declaraţii care se coroborează cu actele medico-legale existente la dosar. Revenirea în faţa instanţei de fond asupra declaraţiei dată la urmărirea penală de către martora A.E.M. - concubina inculpatului (susţinând că inculpatul „a lovit victima cu un cuţit în zona spatelui" – fila 54 verso) - nu este explicată în nici un fel de către aceasta, ceea ce justifică concluzia lipsei de credibilitate a noii depoziţii.
De asemenea, nu pot fi reţinute afirmaţiile apărării că martorii ar fi semnat declaraţiile date în faţa procurorului în condiţiile în care aceştia nu ştiu să scrie ori să citească, cel puţin din examinarea menţiunii finale că martorii au semnat după ce li s-au citit declaraţiile, precum şi din împrejurarea că, în faţa instanţei, martorii nu au susţinut o astfel de ipoteză (semnarea în necunoştinţă de cauză a declaraţiilor date la urmărirea penală).
Nu sunt întemeiate nici celelalte cereri ale inculpatului (reaudierea martorilor, examinarea grafologică a declaraţiilor martorilor, supunerea la testul poligraf a martorilor, ascultarea celor 2 martori care nu se mai află în ţară) întrucât încuviinţarea unor probe şi administrarea acestora se face numai cu respectarea condiţiilor de fond şi de procedură prevăzute de lege (art. 62 şi urm. C. proc. pen., respectiv, art. 322 şi urm. C. proc. pen.).
Faţă de cele reţinute, Înalta Curte - în temeiul 38515 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. - va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Potrivit art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce durata măsurilor preventive privative de libertate.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul - inculpat va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul E.C. împotriva Deciziei penale nr. 66 din 19 mai 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 28 septembrie 2008, la 29 octombrie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3382/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3198/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
