ICCJ. Decizia nr. 2030/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2030/2009
Dosar nr. 1099/45/2008
Şedinţa publică din 29 mai 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. l88/P/2008 din 16 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorul M.D.E. pentru fapta de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), la plângerea prealabilă a petiţionarilor Z.A. şi Z.N.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că judecătorul M.D.E. şi-a îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile de serviciu, cu ocazia pronunţării sentinţei civile nr. 3967 din 30 noiembrie 2007.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere petiţionara Z.A., care prin rezoluţia nr. 1085/11/2/2008 din 28 noiembrie 2008 a fost respinsă ca fiind tardivă.
Împotriva rezoluţiei au formulat plângere în faţa instanţei petiţionarii Z.A. şi Z.N., cu motivarea că soluţia dată de judecătorul M.D.E. în dosarul nr. 2209/2006 este urmare a unor fapte de abuz şi luare de mită.
Prin sentinţa penală nr. 3 din 13 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Iaşi a fost respinsă, ca tardivă, plângerea formulată de petiţionari.
În motivarea hotărârii s-a reţinut că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale a fost comunicată petiţionarei Z.A. la data de 20 iunie 2008, aceasta formulând plângere la procurorul general la data de 31 octombrie 2008 şi înainte de a i se comunica rezoluţia procurorului general a formulat plângere la instanţă la 28 noiembrie 2008.
Faţă de data comunicării rezoluţiei atacate, 20 iunie 2008 şi data înregistrării plângerii la instanţă, 28 noiembrie 2008, plângerea a fost respins ca tardivă.
Prin plângerea înregistrată pe rolul Curţii de apel Iaşi la data de 11 decembrie 2008 sub nr. 1099/45/2008, petiţionarii Z.A. şi Z.N. au atacat aceeaşi rezoluţie nr. l88/P/2008 din 16 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
Prin sentinţa penală nr. 13 din 17 februarie 2009, Curtea de Apel Iaşi a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiţionari cu motivarea că împotriva aceleiaşi rezoluţii nu se poate face decât o singură plângere, aceasta fiind soluţionată prin sentinţa penală nr. 3 din 13 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Iaşi şi împotriva căreia aveau calea recursului.
Împotriva cestei hotărâri, petiţionarii au declarat recurs cu motivarea că s-au plâns împotriva rezoluţiei din 22 octombrie 2008, dată în dosarul nr. l88/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi nu împotriva rezoluţiei din 16 iunie 2008, iar prin rezoluţia din 28 noiembrie 2008 nu s-a motivat tardivitatea plângerii.
Recursurile declarate sunt nefondate.
Din examinarea plângerii înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi la data de 11 decembrie 2008, cu nr. 1099/45/2008, rezultă că petiţionarii s-au plâns împotriva rezoluţiei nr. 1085/11/2/2008 din 28 noiembrie 2008, dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, prin care s-a respins, ca tardivă, plângerea formulată împotriva rezoluţiei nr. l88/P/2008 din 16 iunie 2008. Această soluţie a fost comunicată petiţionarei Z.A. la data de 20 iunie 2008 şi a contestat-o la 31 octombrie 2008, cu mult peste termenul prevăzut de art. 278 alin. (3) C. proc. pen.
În ce priveşte critica privind nemotivarea tardivităţii plângerii, Înalta Curte constată că rezoluţia din 28 noiembrie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi este motivată atât pe fondul cauzei, fiind analizată soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de judecătorul M.D.E. în raport de actele şi lucrările dosarului nr. 188/P/2008, cât şi cu privire la excepţia tardivităţii plângerii, constatându-se încălcarea termenului de 20 zile prevăzut de dispoziţiile art. 278 alin. (3) C. proc. pen.
Examinând şi din oficiu hotărârea recurată, Înalta Curte constată că aceasta este legală şi temeinică, că în mod corect s-a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petiţionari, atâta vreme cât a fost atacată aceeaşi rezoluţie, invocând aceleaşi critici şi întrucât nu sunt motive care să conducă la casarea ei, recursurile declarate apar, ca nefondate, şi urmează a fi respinse.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii petiţionari vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii Z.A. şi Z.N. împotriva sentinţei penale nr. 13 din 17 februarie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Obligă pe fiecare recurent petiţionar la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 29 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2022/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2033/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
