ICCJ. Decizia nr. 2091/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2091/2009
Dosar nr.4613/1/2009
Şedinţa publică din 3 iunie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 15 mai 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 40749/3/2008, s-a dispus, printre altele, menţinerea stării de arest a inculpatei V.E.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă în continuare fiind îndeplinite cerinţele impuse de art. 143 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.
Pericolul pentru ordinea publică rezultă din gravitatea faptei reţinută în sarcina inculpatei dar şi din datele care caracterizează persoana acesteia, neavând o ocupaţie, existând astfel temerea că, lăsată în libertate inculpata ar relua activitatea infracţională, ca sursă de venituri materiale.
În consecinţă s-a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 3002 C. proc. pen. raportat la art. 1602 C. proc. pen. impunându-se menţinerea stării de arest a inculpatei.
Împotriva încheierii pronunţată la data de 15 mai 2009 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a declarat recurs inculpata V.E. solicitând casarea acesteia şi în cadrul rejudecării să se dispună revocarea măsurii arestării preventive.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu cauza, potrivit dispoziţiilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa penală nr. 183 din 19 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 40749/3/2008 s-a dispus condamnarea inculpatei V.E. la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
I-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a C. pen. în condiţiile şi pe durata prev. de art. 71 C. pen.
În fapt s-a reţinut că în data de 9 octombrie 2008 inculpata V.E. a vândut denunţătorului J.I.F. două punguţe cu heroină contra sumei de 80 lei, provenită din fondurile M.I.R.A. În momentul prinderii în flagrant inculpata mai avea ascunsă într-o lădiţă, aflată în faţa garsonierei unde locuia, o cantitate de 2,73 grame heroină.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpata V.E. iar la termenul stabilit pentru judecarea apelului, 15 mai 2009, instanţa de control judiciar , verificând legalitatea şi temeinicia arestării preventive, a menţinut starea de arest a inculpatei, pronunţând încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză.
Cu privire la această dispoziţie a instanţei, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (3) al aceluiaşi articol ,,când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menţinerea măsurii arestării preventive,,.
În cauză, instanţa de apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală şi a constatat că temeiurile de fapt şi de drept, art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpatei.
Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete de comitere a infracţiunii, inculpata fiind cunoscută ca fiind o persoană care se ocupă cu traficul de droguri fiind depistată, în flagrant, în timp ce vindea denunţătorului heroină, corelat cu natura relaţiilor sociale lezate, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă, în continuare, un pericol concret pentru ordinea publică.
Este adevărat că pericolul concret pentru ordinea publică, astfel cum este reglementat în dispoziţiile art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., nu se confundă cu pericolul social al faptei, ca trăsătură a infracţiunii, acesta din urmă având un sens mult mai larg.
Totuşi nu se poate face abstracţie, în cadrul analizei asupra menţinerii detenţiei provizorii, de gravitatea concretă a faptei săvârşite, după cum nu se poate ignora nici faptul că, în cazul infracţiunilor grave, cum este cea reţinută în sarcina inculpatei, pericolul concret pentru ordinea publică subzistă chiar dacă detenţia preventivă se prelungeşte în timp.
Pe de altă parte, se constată că în cauză s-a dispus condamnarea inculpatei, hotărârea de condamnare, chiar nedefinitivă, constituind un temei suficient de puternic pentru a se constata că menţinerea detenţiei provizorii este licită, respectându-se, astfel, atât dispoziţiile cuprinse în legea internă cât şi prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
În acelaşi sens, Înalta Curte reţine că hotărârea de condamnare nedefinitivă nu alterează nici prezumţia de nevinovăţie şi nici dreptul inculpatei de a fi judecată într-un termen rezonabil, limitarea libertăţii persoanei încadrându-se în limitele legii.
Toate aceste aspecte, justifică dispoziţia instanţei de apel în sensul menţinerii arestării preventive astfel că, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata V.E.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata V.E. împotriva încheierii din 15 mai 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 40749/3/2008.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2569/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2092/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
