ICCJ. Decizia nr. 2092/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2092/2009
Dosar nr. 4616/1/2009
Şedinţa publică din 03 iunie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 06 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 43021/3/2008(933/2009), s-a menţinut starea de arest preventiv a apelanţilor inculpaţi B.A. arestat în mandatului de arestare preventivă nr. 150/ UP din 05 august 2008, emis de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, M.A. arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 153/ UP din 05 august 2008, emis de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, S.M. arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. I54/ UP din 05 august 2008, emis de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, J.C.C. arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. l52/ UP din 05 august 2008, emis de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.
Onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii inculpaţi J.C.C. şi M.A., de câte 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Asupra stării de arest a inculpaţilor J.C.C., B.A., M.A. şi S.M., instanţa Curţii de Apel Bucureşti, a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 298/ F din data de 17 martie 2009 pronunţată Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost condamnat inculpatul J.C.C., la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 C. pen.; inculpatul B.A., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicabilăart. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 C. pen.; inculpatul M.A., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. c) şi art. 76 C. pen.; S.M., la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicabilăart. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a reţinut în sarcina inculpatului B.A. că, în datele de 15 aprilie 2008, 27 februarie 2008, 11 martie 2008, a vândut colaboratorului P.M. câte două doze de heroină, inculpatul J.C.C. a vândut aceluiaşi colaborator, în data de 20 martie 2008 2 doze heroină, în data de 26 mai 2008 o doza heroină, 19 iunie 2008 2 doze heroină, M.A. a vândut colaboratorului S.R. trei doze de heroină în datele de 13 aprilie 2008 şi 17 aprilie 2008 şi S.M. a vândut colaboratorilor M.G. şi C.C. câte 2 doze heroină în datele de 08 februarie 2007 şi 12 aprilie 2007.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost sesizată urmare a apelurilor declarate de inculpaţi şi de către parchet împotriva acestei sentinţe.
Inculpaţii au fost arestaţi preventiv prin încheierea din 05 august 2008, dată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.
Analizând actele şi lucrările dosarului în temeiul art. 3002 C. proc. pen., Curtea a constatat că temeiurile care au determinat arestarea iniţială se menţin, fiind îndeplinită una din condiţiile alternative prevăzute de art. 160b alin. (3) C. proc. pen.
Astfel, în cauză existând indicii temeinice privind comiterea faptei, ce rezultă din procesele-verbale de sesizare din oficiu, procesele-verbale de investigaţii, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor din mediul ambiental, procesele-verbale întocmite de investigatorii sub acoperire, procesele-verbale de consemnarea declaraţiilor colaboratorilor, procesele verbale de constatare a infracţiunilor, procesele-verbale de percheziţie, rapoartele de constatare tehnico - ştiinţifice, declaraţiile martorilor.
Pe de altă parte, s-a constatat că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile pentru care inculpaţii sunt cercetaţi este închisoarea mai mare de 4 ani, iar faţă de natura şi împrejurările săvârşirii faptei, în raport de circumstanţele personale ale inculpaţilor, Curtea a apreciat că lăsarea in libertate a acestora creează pericol concret pentru ordinea publică.
Pe cale de consecinţă, s-au constatat îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 cu referire la art. 148 lit. f) C. proc. pen., în temeiul art. 3002 cu referire la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., având în vedere şi dispoziţiile art. 136 C. proc. pen., privind scopul măsurilor preventive, din perspectiva pronunţării în primă instanţă împotriva apelanţilor inculpaţi a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenţie, s-a menţinut starea de arest preventiv a acestora.
Faţă de aceste considerente, Curtea a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzută de art. 139 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., aşa încât cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de apelantul inculpat M.M. şi cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul apelant B.A., ai fost considerate neîntemeiate.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal au declarat recurs inculpaţii S.M., M.A. şi J.C.C., solicitând prin apărătorul desemnat din oficiu casarea încheierii recurate şi judecarea în stare de libertate, învederând instanţei faptul că, motivele care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, precum şi faptul că lăsarea în libertate nu prezintă un pericol public concret pentru ordinea publică.
Examinând recursurile declarate de inculpaţi sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate.
Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. nr. 307/D/P/2008 din 12 noiembrie 2008, inculpaţii S.M., M.A. şi J.C.C., au fost trimişi în judecată în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), că arestarea preventivă a inculpaţilor S.M., M.A. şi J.C.C. s-a dispus în baza art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constând în aceea că inculpatul J.C.C. a vândut colaboratorului P.M., în data de 20 martie 2008, 2 doze heroină, în data de 26 mai 2008 o doza heroină, 19 iunie 2008 2 doze heroină, inculpatul M.A. a vândut colaboratorului S.R. trei doze de heroină în datele de 13 aprilie 2008 şi 17 aprilie 2008 şi S.M. a vândut colaboratorilor M.G. şi C.C. câte 2 doze heroină în datele de 08 februarie 2007 şi 12 aprilie 2007.
Ţinând seama de probele cauzei, respectiv procesele-verbale de sesizare din oficiu, procesele-verbale de investigaţii, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor din mediul ambiental, procesele-verbale întocmite de investigatorii sub acoperire, procesele-verbale de consemnarea declaraţiilor colaboratorilor, procesele verbale de constatare a infracţiunilor, procesele-verbale de percheziţie, rapoartele de constatare tehnico - ştiinţifice, declaraţiile martorilor, Înalta Curte consideră că în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii S.M., M.A. şi J.C.C., subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, temeiuri prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, respectiv pedepsele prevăzute de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor sunt mai mari de 4 ani şi există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, conform art. 3001 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv, instanţa este datoare să verifice din oficiu, în Camera de Consiliu, legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive înainte de expirarea duratei arestării preventive. Din actele şi lucrările dosarului rezultă că instanţa Curţii de Apel Bucureşti s-a conformat acestor dispoziţii după înregistrarea dosarului la instanţă.
De asemenea, dacă constată că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere, revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Conform dispoziţiilor art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Prin încheierea atacată, instanţa de apel, constatând că aceste dispoziţii procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpaţii S.M., M.A. şi J.C.C. au comis faptele prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru care pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de patru ani, precum şi faţă de conduita procesuală a inculpaţilor, iar lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a dispus menţinerea arestării preventive.
Înalta Curte reţine că încheierea instanţei de apel este legală şi justificată.
Astfel, potrivit art. 5 pct. 1 din C.A.D.O.L.F., referitor la cazurile de excepţie în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpaţii S.M., M.A. şi J.C.C. au fost iniţial reţinuţi în vederea aducerii în faţa autorităţilor judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că au săvârşit o infracţiune [(lit. c)].
Ulterior, măsura arestării a fost menţinută pe baza încheierilor pronunţate de un tribunal competent [(art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenţei)], în speţă în temeiul încheierilor şi a sentinţei pronunţate de către Tribunalul Bucureşti prin care s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor.
Aşadar, Înalta Curte consideră că menţinerea arestării preventive a inculpaţilor este justificată, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, temeiuri prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, respectiv pedeapsa pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Constatând că sunt întrunite atât cerinţele art. 148 lit. f), art. 3002 şi ale art. 160b alin. (3) C. proc. pen., cât şi prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) şi c) din C.A.D.O.L.F., Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.M., M.A. şi J.C.C. împotriva încheierii de şedinţă din 06 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 43021/3/2008 (933/2009).
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi S.M., M.A. şi J.C.C. vor fi obligaţi la plata sumei de câte 200 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei fiecare, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.M., M.A. şi J.C.C., împotriva încheierii de şedinţă din 06 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 43021/3/2008 (933/2009).
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei fiecare, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 03 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2091/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2099/2009. Penal → |
|---|
