ICCJ. Decizia nr. 2107/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2107/2009
Dosar nr. 7790/2/200.
Şedinţa publică din 4 iunie 200.
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 88 de la 2 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, pronunţată în dosarul nr. 7790/2/2008 (număr în format vechi 2621/2008) a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul C.C. împotriva rezoluţiei nr. 1725/11/2/2008 din 4 noiembrie 2008 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
A fost obligat petentul la 300 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin rezoluţia nr. 1725/11/2/2008 din 4 noiembrie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de numitul C.C. împotriva ordonanţei nr. 902/P/2007 din data de 30 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Astfel, s-a reţinut că prin ordonanţa nr. 13988/P/2006 din data de 23 mai 2007 Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, privind pe numiţii R.L.D. şi P.A.L., cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 288, respectiv art. 291 C. pen.
Din verificările efectuate a rezultat că, la data de 9 martie 2005 avocatul P.A.L., în calitate de apărător al SC R.C. SRL cu sediul în Bucureşti, a formulat la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, o acţiune în care a solicitat încetarea contractului de prestări servicii nr. 77 de la 15 ianuarie 2004 încheiat între SC R.C. S.R.L. Bucureşti, reprezentată legal de R.L.D. şi SC C. SRL cu sediul în Feteşti, judeţul Ialomiţa, reprezentată de numitul C.C.
La dosarul nr. 8745/3/2005 (număr vechi 1290/2005) al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, avocatul P.A.L. a anexat, în fotocopie, contractul de prestări servicii nr. 77 din 15 ianuarie 2004, pe care acesta a menţionat „conform cu originalul".
Prin sentinţa comercială nr. 445 de la 8 februarie 2006 pronunţată în dosarul mai sus, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a hotărât respingerea cererii formulate de reclamanta SC R.C. SRL Bucureşti în contradictoriu cu pârâta SC G.P.C. SRL, cu sediul în Feteşti, ca neîntemeiată. Totodată, au fost respinse cererea completatoare, ca tardivă şi cererea reconvenţională formulată de pârâtă, ca neîntemeiată. De asemenea, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active şi inadmisibilităţii.
Împotriva acestei hotărâri s-a declarat apel, iar la data de 4 octombrie 2006 în dosarul nr. 8745/3/2005 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, SC G.P.C. SRL Feteşti a formulat o cerere de înscriere în fals cu privire la primele trei pagini ale contractului de prestări servicii nr. 77 din 15 ianuarie 2004, în sensul că reprezentanţii SC R.C. SRL Bucureşti au modificat durata contractului, aceasta fiind de 15 ani şi nu de un an, aşa cum în mod nereal s-a menţionat.
De asemenea, a fost invocat un exemplar al contractului de prestări servicii nr. 77 de la 15 ianuarie 2004, în care primele trei pagini prezentau menţiuni olografe referitoare la „obiectul contractului, preţul şi modalităţile de plată, predarea peştelui capturat, recepţia, acceptarea sumelor, rezilierea contractului, drepturile şi obligaţiile părţilor contractuale şi deplasarea la locul şi de la locul de pescuit", exemplar care, potrivit susţinerilor petentului C.C., este cel real.
Prin încheierea din data de 17 octombrie 2006, pronunţată în dosarul nr. 8745/3/2005 (număr vechi 583/2006), Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins, ca nefondată, excepţia lipsei de interes invocată de intimata SC R.C. SRL Bucureşti şi a admis cererea formulată de apelantele SC G.P.C. SRL Feteşti, A.F.G.C. FETEŞTI, F.P.P.F.H.F. RO 2003 FETEŞTI şi C.C. şi în baza prevederilor art. 183 C. proc. civ., a înaintat dosarul la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, pentru cercetarea falsului, dispunând totodată suspendarea judecăţii cauzei.
Dosarul cauzei a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1 Bucureşti sub nr. 13988/P/2006 şi ulterior a fost declinat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, unde a fost înregistrat sub nr. 902/P/2007.
S-a reţinut că SC R.C. SRL Bucureşti a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Feteşti împotriva numitului C.C., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., pentru faptul că într-un litigiu comercial aflat pe rolul Tribunalului Ialomiţa, acesta a prezentat două contracte (inclusiv contractul de pretări servicii nr. 77 din 15 ianuarie 2004 ) şi o factură, care sunt false.
Prin rezoluţia nr. 1640/P/2006 din data de 22 iunie 2007, Parchetul de pe lângă Judecătoria Feteşti a confirmat propunerea organelor de poliţie de neîncepere a urmăririi penale faţă de numitul C.C., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., soluţie menţinută prin rezoluţia nr. 77/II/2/2007 din 30 iulie 2007 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Feteşti şi desfiinţată prin Decizia penală nr. 3/R din 15 ianuarie 2008 a Tribunalului Ialomiţa, pronunţată în dosarul nr. 1701/229/2007 (număr format vechi 1657/2007).
Prin ordonanţa nr. 902/P/2007 din 30 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul P.A.L., avocat în cadrul Baroului Bucureşti, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 290 C. pen. şi art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
De asemenea s-a dispus disjungerea şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind plângerea formulată de SC G.P.C.F. SRL Feteşti, împotriva reprezentanţilor SC R.C. SRL Bucureşti, în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Feteşti.
În motivarea ordonanţei, procurorul a considerat că nu poate fi reţinută în sarcina avocatului P.A.L. infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni sub aspectul laturii subiective, susnumitul neactionând cu forma de vinovăţie cerută de textul de incriminare.
Astfel, avocatul P.A.L., în calitate de apărător al SC R.C. SRL Bucureşti, a formulat la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, o acţiune prin care a solicitat constatarea încetării efectelor contractului de prestări servicii nr. 77 din 15 ianuarie 2004, anexând o copie a acestui contract, după un exemplar original înmânat de reprezentantul societăţii susmenţionate, copie pe care avocatul a făcut menţiunea „conform cu originalul".
Referitor la acest contract, avocatul P.A.L., în declaraţia dată, a precizat că a redactat contractul, lăsând necompletate spaţiile în care a apărut scrisul olograf (inclusiv durata contractului), acesta necunoscând persoana care a completat în formă olografă contractul, întrucât nu a fost prezent la momentul semnării acestuia.
În ceea ce priveşte aspectele menţionate în plângerea formulată de SC G.P.C.F. SRL Feteşti, adresate instanţei, împotriva reprezentanţilor SC R.C. SRL Bucureşti s-a dispus disjungerea şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Feteşti, în vederea continuării cercetărilor.
Din verificările efectuate a rezultat că avocatul P.A.L. este înscris în Baroul Bucureşti începând cu data de 1 noiembrie 2009. în aceste condiţii, s-a considerat că prin ordonanţa nr. 902/P/2007 din 30 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, măsurile au fost dispuse în mod corect.
Împotriva acestei soluţii a formulat plângere numitul C.C., criticând-o sub aspectul nelegalităţii şi al netemeiniciei, pe care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a respins-o prin rezoluţia nr. 1725/11/2/2008 a procurorului general, pentru motivele arătate anterior.
Petentul C.C. în baza art. 2781 C. proc. pen. a formulat plângere la Curtea de Apel Bucureşti împotriva rezoluţiei nr. 1725/11/2/2008, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Deoarece petentul nu a precizat în mod clar care sunt motivele pentru care a formulat plângere împotriva rezoluţiei parchetului, i s-a pus în vedere de către instanţă să arate în scris care sunt solicitările sale.
Deşi a beneficiat de mai multe termene pentru a preciza motivele plângerii şi pentru a-şi angaja avocat, petentul nu a făcut aceste precizări şi nu şi-a angajat avocat, iar la ultimul termen nu s-a prezentat.
Din plângerea scrisă aflată la dosar şi din celelalte înscrisuri a rezultat că petentul este nemulţumit de rezoluţia parchetului, deoarece nu s-a ţinut cont de cele reclamate privind falsul efectuat la contractul menţionat de către intimatul avocat P.A.L. şi R.L.D.
Petentul a mai arătat că durata contractului era de 15 ani şi nu de un an, primele trei pagini ale contractului fiind schimbate şi falsificate.
De asemenea, petentul a mai arătat că este nemulţumit de faptul că în cauză s-a dispus disjungerea pentru intimatul R.D.L., iar Parchetul de pe lângă Judecătoria Feteşti este necompetent material şi teritorial să soluţioneze plângerea ce i-a fost trimisă prin disjungere.
Analizând plângerea formulată de petentul C.C. în raport cu motivele invocate, cât şi din oficiu, curtea de apel a constatat, în baza art. 2781 C. proc. pen. că este neîntemeiată şi a respins-o.
Din cuprinsul prevederilor art. 2781 C. proc. pen. a rezultat în mod indubitabil că în baza acestui text de lege nu se poate formula plângere la instanţă sub aspectul măsurii de disjungere luată de procurori.
În această situaţie, curtea de apel nu are temei legal să analizeze nici critica privind eventuala lipsă de competenţă materială şi teritorială a Parchetului de pe lângă Judecătoria feteşti cu privire la soluţionarea cererii ce i-a fost trimisă după disjungere.
Analizând pe fond plângerea petentului C.C. privind pe intimatul avocat P.A.L. s-a constatat de către curtea de apel că măsura de neîncepere a urmăririi penale pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 290 şi art. 291 C. pen. este legală şi temeinică.
Din actele dosarului a rezultat că intimatul avocat P.A.L., în calitate de apărător al SC R.C. SRL Bucureşti a introdus o acţiune la Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, şi a solicitat încetarea contractului de prestări servicii nr. 77 din 15 ianuarie 2004, ataşând la dosar o copie a acestui contract, după un exemplar primit de la reprezentantul societăţii, făcând pe copie menţiunea „conform cu originalul".
Cu privire la acest aspect, intimatul a declarat că a redactat contractul, lăsând necompletate spaţiile în care apare scrisul olograf (inclusiv durata contractului), acesta nerecunoscând cine a completat în formă olografă contractul, deoarece nu a fost prezent la semnarea acestuia.
A reieşit din cele prezentate că nu sunt aspecte care să ducă la acuzarea intimatului că ar fi comis infracţiunea de fals şi nici infracţiunea de uz de fals.
Petentul C.C. nu a prezentat nicio probă din care să rezulte că intimatul P.A. ar fi comis acte de fals cu privire la contractul menţionat şi nici dovezi din care să rezulte că ar fi folosit intenţionat un contract fals.
Susţinerile petentului C.C. sunt simple afirmaţii care nu sunt dovedite, iar faptul că a depus la dosar copii ale contractului, nu dovedeşte în niciun mod că intimatul ar fi comis falsificarea acestui contract.
În concluzie, curtea de apel a constatat că plângerea este neîntemeiată şi a respins-o în baza art. 2781 pct. 8 lit. a) C. proc. pen., fiind obligat petentul la cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionarul C.C., criticând-o, invocând în scris art. 3859 pct. 21, pct. 9, 10, 17, 19 C. proc. pen. şi arătând că nu a putut fi prezent în faţa judecătorului, pentru că a apărat digul de protecţie la inundaţia de la casa sa, că lipseşte faza apelului, că este inadmisibil ca rezoluţiile procurorilor să fie judecate de colegii lor magistraţi tot de la Curtea de Apel Bucureşti, apreciind existenţa unor elemente de incompatibilitate, solicitând admiterea recursului şi rejudecarea cauzei.
La termenul de astăzi, în recurs au lipsit recurentul petiţionar C.C. şi intimatul P.A.L., procedura de citare fiind legal îndeplinită.
Înalta Curte, constatând că până la ora strigării cauzei, 11,50 nu a fost depusă la dosar nicio cerere de amânarea sau imposibilitate de prezentare, a invocat, din oficiu, excepţia de tardivitate a recursului declarat de petiţionar, la data de 21 aprilie 2009, data poştei, acesta primind comunicarea dispozitivului sentinţei la data de 8 aprilie 2009.
Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de respingere, ca tardiv a recursului declarat de petiţionar.
Examinând recursul declarat de petiţionarul C.C. împotriva sentinţei pronunţată de prima instanţă, în raport cu excepţia tardivităţii căii de atac exercitate invocată din oficiu, de către această instanţă, Înalta Curte constată recursul petiţionarului ca fiind tardiv declarat pentru considerentele ce se vor arăta.
În conformitate cu art. 3853 C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel.
Dispoziţiile art. 363-365 privind data de la curge termenul, repunerea în termen şi declararea peste termen a căii de atac se aplică în mod corespunzător.
Potrivit art. 363 alin. (3) din acelaşi cod pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare, termenul curge de la pronunţare. Pentru părţile care au lipsit atât la dezbateri, cât şi la pronunţare, precum şi pentru inculpatul deţinut ori pentru inculpatul militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituţii militare de învăţământ, ori pentru inculpatul internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ, care au lipsit de la pronunţare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.
Termenul de recurs fiind un termen procedural pe zile se calculează în condiţiile art. 186 alin. (1), (2) şi (4) C. proc. pen.
Astfel, legiuitorul a statuat că „(1) La calcularea termenelor procedurale se porneşte de la ora, ziua, luna sau anul menţionat în actul care a provocat curgerea termenului, afară de cazul când legea dispune altfel.
(2) La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socoteşte ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlineşte.
(4) Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârşitul primei zile lucrătoare care urmează."
Din analiza cauzei rezultă că la data de 2 aprilie 2009 la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, petiţionarul C.C. a lipsit la dezbateri potrivit menţiunii în acest sens, din partea introductivă a sentinţei penale nr. 88 din 2 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, în dosarul nr. 7790/2/2008 (număr în format vechi 2621/2008), fila 39, la aceeaşi dată fiind şi soluţionată cauza.
Faţă de lipsa petiţionarului C.C., i-a fost comunicată acestuia copia de pe dispozitivul sentinţei penale nr. 88 din 2 aprilie 2009 la adresa din Feteşti, judeţul Ialomiţa, comunicare care s-a îndeplinit la data de 8 aprilie 2009, prin afişare, deoarece nu a fost găsită nicio persoană, aşa cum rezultă din dovada de primire şi procesul-verbal de predare a comunicării dispozitivului hotărârii arătate, aflată la fila 42 din dosarul primei instanţe.
Declaraţia de recurs cu motivele invocate a petiţionarului C.C. a fost trimisă de către petiţionar, Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, la data de 21 aprilie 2009, aşa cum rezultă din ştampila poştei de pe plicul aflat la fila 3 dosarul Înaltei Curţi şi a fost înregistrată la data de 24 aprilie 2009 la Curtea de Apel Bucureşti, conform ştampilei în care este menţionată data arătată, precum şi dispoziţia de a se înainta împreună cu dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aflată la fila 2 dosarul Înaltei Curţi.
Astfel, în contextul cauzei, din compararea datelor de 8 aprilie 2009 şi 21 aprilie 2009 rezultă că termenul de recurs de 10 zile, fiind un termen procedural al cărui calcul se face potrivit art. 186 alin. (1), (2) şi (4) C. proc. pen., ce începea să curgă de la data de 8 aprilie 2009, data dovezii de comunicare a copiei dispozitivului sentinţei penale nr. 88 de la 2 aprilie 2009, expira la data de 20 aprilie 2009, în condiţiile în care data de 19 aprilie 2009 era o zi nelucrătoare, iar calea de atac a fost exercitată de petiţionar la data de 21 aprilie 2009, după data până la care ar fi putut declara recurs, depăşind termenul legal, aşa încât recursul declarat de petiţionar este tardiv.
Înalta Curte nu poate examina criticile recurentului petiţionar formulate în motivele scrise de recurs, deoarece excepţia tardivităţii căii ordinare de atac de către inculpat prevalează analizei pe fond a recursului.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca tardiv, recursul declarat de petiţionarul C.C. împotriva sentinţei penale nr. 88 din 2 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petiţionarul C.C. împotriva sentinţei penale nr. 88 din 2 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 4 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2593/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2110/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
