ICCJ. Decizia nr. 2165/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2165/2009
Dosar nr. 19351/99/2006
Şedinţa publică din 9 iunie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 811 din 13 decembrie 2007, Tribunalul Iaşi, secţia penală, a condamnat pe I.C. la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a), i) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
A condamnat pe inculpatul I.S. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tentativă de omor calificat prevăzută de art. 26 raportat la art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a), i) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a), c) şi art. 76 lit. b) C. pen.
A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata de 2 ani.
A condamnat inculpaţii I.D., C.I. şi I.M. la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea a câte unei infracţiuni de complicitate la tentativă de omor calificat prevăzută de art. 26 raportat la art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a), i) C. pen. cu aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a), c) şi art. 76 lit. b) C. pen.
A interzis celor trei inculpaţi drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
A aplicat inculpaţilor pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) pe o durată de 2 ani.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. şi art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat inculpaţii I.C., I.S., I.D., C.I. şi I.M. pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă M.I. şi a obligat inculpaţii să achite în solidar, suma de 10.000 RON reprezentând daune morale. A respins celelalte pretenţii formulate de partea civilă.
A obligat inculpaţii să achite în solidar suma de 367,72 RON către Spitalul nr. 3 Iaşi şi suma de 2.985,01 RON către Spitalul S.S., sume ce reprezintă cheltuieli de spitalizare ale părţii civile M.I.
A obligat inculpaţii să achite suma de câte 300 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 31 iulie 2003 partea vătămată M.I. a mers împreună cu F.C. şi fratele său C.C. la barul A.F.M. din satul Pietriş, comuna Dolheşti, judeţul Iaşi pentru a juca biliard. În bar se mai aflau şi C.B., H.V., B.I. şi B.S.
În timp ce se aflau la masă în incinta barului a intrat inculpatul I.S. care a fluierat. Partea vătămată i-a solicitat acestuia să nu mai fluiere. Iritat de această solicitare, inculpatul I.S. a ieşit din bar şi a mers la locuinţa sa unde a relatat fraţilor şi tatălui său despre maniera în care s-a comportat partea vătămată faţă de el.
Inculpaţii s-au înarmat cu obiecte contondente: C.I. cu o bâtă de cauciuc, I.C. cu secure, I.D. şi I.M. cu o bâtă de basebool, iar inculpatul I.S. cu un spray. Toţi au intrat în incinta barului iar inculpatul I.D. a mers la partea vătămată cerându-i explicaţii în legătură cu atitudinea sa faţă de fiul său I.S. Pentru a distrage atenţia părţii vătămate, inculpatul I.S. a acţionat în direcţia părţii vătămate mecanismul de declanşare a conţinutului sprayului, moment în care inculpatul I.C. l-a lovit în cap cu o secure, după care cei cinci inculpaţi au părăsit localul.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, partea civilă M.I. şi inculpaţii I.C., I.S. şi I.D.
În apelul declarat de parchet s-a arătat că faţă de împrejurările săvârşirii faptei pentru care au fost condamnaţi inculpaţii sunt realizate şi elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice în modalitatea „manifestări care aduc atingere bunelor moravuri”.
Inculpatul I.S. a motivat apelul susţinând că nu a exercitat acţiuni care să se circumscrie conţinutului „complicităţii din culpă”.
Inculpaţii I.D. şi I.M. au arătat că au participat doar la un conflict spontan, simpla lor prezenţă nu constituie un act de complicitate morală.
Inculpatul C.I. a motivat apelul susţinând că nu a fost prezent la locul săvârşirii faptei şi în mod greşit a fost condamnat.
Inculpatul I.C. a motivat apelul susţinând că a săvârşit fapte pe fondul unei provocări din partea părţii vătămate, că nu a premeditat săvârşirea acţiunii de lovire, că obiectul folosit la săvârşirea faptei aparţinea martorului B.I.
Toţi inculpaţii au motivat apelurile susţinând că pedepsele au fost greşit individualizate.
Hotărârea a fost apelată şi de partea vătămată, fără a preciza motivele de nelegalitate ori netemeinicie.
Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, prin Decizia penală nr. 121 din 21 octombrie 2008, a admis apelurile formulate de inculpaţii I.M. şi C.I. împotriva Sentinţei penale nr. 811 din 13 decembrie 2007 a Tribunalului Iaşi, hotărâre pe care a desfiinţat-o în parte pe latură penală şi rejudecând cauza, în baza dispoziţiilor art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor de câte 3 ani închisoare aplicate inculpaţilor I.M. şi C.I. pe durata prevăzută de art. 82 C. pen. şi a atras atenţia celor doi inculpaţi asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
A suspendat executarea pedepselor accesorii în condiţiile prevăzute de art. 71 alin. (5) C. pen.
A respins ca nefondate apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, partea civilă M.I. şi inculpaţii I.C., I.S. şi I.D. împotriva aceleiaşi sentinţe.
A menţinut toate celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Cheltuielile ocazionate de judecarea apelurilor declarate de inculpaţii I.M. şi C.I. au rămas în sarcina statului.
A obligat inculpaţii I.C., I.S. şi I.D. la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva deciziei mai sus menţionate au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi inculpaţii I.C., I.S. şi I.D.
În motivele de recurs formulate de parchet s-a arătat că decizia atacată este nelegală şi netemeinică privind injusta achitare a inculpaţilor I.C., I.M., C.I., I.S. şi I.D. pentru fapta de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice cât şi modului individualizării pedepselor aplicate inculpaţilor I.M. şi C.I., motive prevăzute de articolul 3859 pct. 14 şi 16 C. proc. pen. În final s-a solicitat admiterea recursului declarat de parchet pentru motivele pe larg dezvoltate în scris în memoriul depus la dosar.
Apărătorul recurenţilor inculpaţi a pus concluzii de admitere a recursurilor solicitând trimiterea dosarului spre rejudecare la instanţa de fond pentru refacerea probelor şi audierea tuturor martorilor prezenţi la locul săvârşirii faptelor, apreciind că probele administrate nu dovedesc cu certitudine vinovăţia inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor pentru care aceştia au fost cercetaţi şi ulterior trimişi în judecată.
Cu privire la recursul parchetului a pus concluzii de respingere a acestuia ca nefondat.
Recursurile declarate de parchet şi de inculpaţii I.C., I.S. şi I.D. sunt nefondate urmând a fi respinse ca atare pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 321 C. pen., constituie infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, fapta persoanei care, în mod public, săvârşeşte acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii sau se dedă la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbură, în alt mod, liniştea publică.
Din întreg materialul probator administrat în cauză - declaraţii de martori, declaraţiile inculpaţilor şi ale părţii vătămate nu rezultă că acţiunile inculpaţilor se circumscriu acţiunilor pe care le presupune existenţa infracţiunii prevăzută de art. 321 C. pen.
Inculpaţii nu au insultat, nu au înjurat, doar au participat la lovirea părţii vătămate M.I., de către inculpatul I.C., după care au părăsit barul.
Martorii prezenţi la locul săvârşirii faptelor nu au descris nicio acţiune a inculpaţilor care ar fi tulburat liniştea publică în sensul cerut de lege. Faptele s-au petrecut într-un interval scurt de timp, astfel încât nu a existat nici timpul necesar desfăşurării unei presupuse activităţi infracţionale, de natură a produce scandal public.
Pe baza probelor administrate în cauză instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt.
Astfel, în data de 31 iulie 2007, în jurul orelor 18,00 inculpatul I.S. a intrat în barul A.F.M., bar în care se aflau partea vătămată M.I. împreună cu C.B. şi F.C. Între inculpat şi partea vătămată a avut loc un schimb de replici, după care inculpatul I.S. a ieşit din bar ameninţând-o pe partea vătămată. Inculpatul I.S. s-a reîntors la bar însoţit de ceilalţi inculpaţi, toţi fiind înarmaţi cu mai multe obiecte contondente : o secure, un spray paralizant, un baston de cauciuc, o bâtă şi un cuţit.
Ajunşi la bar, inculpatul I.D. - tatăl inculpatului I.S. s-a dus la partea vătămată şi i-a reproşat atitudinea avută, după care I.S. a pulverizat un jet de spray către faţa victimei, de la aproximativ un metru distanţă, după care I.C. i-a aplicat o lovitură cu securea în cap părţii vătămate.
După incident, inculpaţii au părăsit barul, iar M.I. a fost transportat la spital.
Fapta inculpatului I.C. care a lovit-o pe partea vătămată în zona capului cu o secure întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.
Faptele celorlalţi inculpaţi I.S., I.D., I.M. şi C.I. - de a sprijini expres sau tacit pe inculpatul I.C., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la tentativă la omor calificat prevăzută de art. 26 raportat la art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a), i) C. pen.
Astfel, chiar dacă partea vătămată a fost agresată în mod direct doar de către inculpatul I.C., ceilalţi inculpaţi prezenţi în bar, cu intenţie, au înlesnit activitatea infracţională desfăşurată de acesta. Pe de altă parte, prezenţa celorlalţi inculpaţi în bar a fost de natură a crea un sentiment de pericol şi de teamă părţii vătămate M.I. şi un sentiment de încredere inculpatului I.C.
Din probele administrate în cauză rezultă fără echivoc că inculpatul I.C. a lovit-o pe partea vătămată fără a fi sub o puternică tulburare sau emoţie determinată de provocarea acesteia, că inculpatul I.S. a săvârşit acte de complicitate materială pulverizând spray spre partea vătămată.
Complicitatea tacită morală a celorlalţi inculpaţi a fost dovedită cu probele administrate, întrucât inculpaţii I.D., I.M. şi C.I. au conştientizat, că fratele, respectiv fiul lor urma să agreseze partea vătămată, iar prezenţa lor poate fi apreciată ca un ajutor moral acordat.
Cât priveşte motivul de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. referitor la greşita individualizare a pedepselor, Înalta Curte apreciază că este de asemenea nefondat, urmând a fi respins ca atare, în condiţiile în care la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa a avut în vedere toate criteriile impuse de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) acordând eficienţa cuvenită atât circumstanţelor reale cât şi celor personale ale inculpaţilor.
Se constată că în mod corect instanţa de apel a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate inculpaţilor I.M. şi C.I. avându-se în vedere implicarea lor mai redusă la săvârşirea faptei, lipsa antecedentelor penale, prezenţa lor la judecarea cauzei, faptul că au regretat săvârşirea faptei, astfel prima instanţă de control judiciar apreciind că reeducarea acestora este posibilă prin suspendarea condiţionată a executării pedepselor.
Aşa fiind, o reindividualizare a pedepselor nu se impune, sancţiunile aplicate de instanţe fiind în măsură să satisfacă scopul prevăzut de art. 52 C. pen.
Pentru considerentele arătate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi inculpaţii I.C., I.S. şi I.D. sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi inculpaţii I.C., I.S. şi I.D. împotriva Deciziei penale nr. 121 din 21 octombrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Obligă recurenţi inculpaţi I.C., I.S. şi I.D. la plata sumelor de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimaţii inculpaţi C.I. şi I.M., în sumă de câte 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 106/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2171/2009. Penal → |
|---|
