ICCJ. Decizia nr. 2169/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 2169/2009
Dosar nr. 8826/1/2009
Şedinţa publică din 17 decembrie 2009
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată prin Registratura Generală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 36885 la 9 noiembrie 2009 şi pe rolul Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 8826/1/2009 la 11 noiembrie 2009, petiţionarul A.I. a formulat plângere penală împotriva domnului procuror I.M.E. de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorilor, fals intelectual şi nerespectarea hotărârii judecătoreşti definitive şi executorii.
În motivarea plângerii, petiţionarul a arătat că la data de 16 octombrie 2009 a înaintat la Ministerul Public în temeiul prevederilor art. 278 C. proc. pen. o plângere la dosarul nr. 1267/P/2009 al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică prezentând infracţiunile realizate la adoptarea rezoluţiei. De asemenea, s-a mai menţionat că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie încalcă prevederile art. 277 C. proc. pen. şi nu i-a comunicat în termen legal rezoluţia, pe cale de consecinţă, solicitând a i se asigura dreptul garantat la art. 52 (art. 48) din Constituţia României.
Petiţionarul a precizat că ataşează la prezenta plângere, copia plângerii la dosarul nr. 1267/P/2009.
În drept, petiţionarul a arătat că a fost refuzată cercetarea plângerii, deoarece infracţiunile au fost probate, precum şi faptul că îşi menţine toate solicitările comunicate prin plângerea penală înaintată la Ministerul Public.
Înalta Curte, prin adresa aflată la fila 5 dosarul Înaltei Curţi, a solicitat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, trimiterea dosarului nr. 1267/P/2009, fiind necesar pentru soluţionarea plângerii formulată de A.I.
La dosarul cauzei a fost depusă, după ce în prealabil a fost înregistrată prin Registratura Generală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 6101 la 10 decembrie 2009, adresa ce se află la fila 8 dosarul Înaltei Curţi, prin care Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, a comunicat că înaintează instanţei supreme dosarul nr. 1267/P/2009, precum şi faptul că la această dată petentul A.I. nu a formulat plângere contra soluţiei, conform art. 278 C. proc. pen.
La termenul de astăzi, la apelul nominal făcut în şedinţă publică a lipsit petiţionarul A.I. şi intimatul I.M.E., procedura de citare fiind legal îndeplinită.
Înalta Curte, constatând că nu mai sunt alte chestiuni prealabile, în temeiul art. 278 1 alin. (6) C. proc. pen. a acordat părţilor cuvântul, în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea, ca inadmisibilă a plângerii, având în vedere că petiţionarul nu a precizat în cerere sa, ce rezoluţie sau ordonanţă a procurorului atacă conform art. 278 C. proc. pen.
Examinând plângerea formulată de petiţionarul A.I. în condiţiile art. 278 1 C. proc. pen., Înalta Curte constată plângerea petiţionarului ca fiind inadmisibilă pentru considerentele ce se vor arăta.
Prin rezoluţia din 22 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, dată în dosarul nr. 1267/P/2009, procuror V.S., din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, în conformitate cu dispoziţiile art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de I.D. şi C.F.D., procurori de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 246 şi art. 264 C. pen. Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen. Conform dispoziţiilor art. 228 alin. 6 C. proc. pen. soluţia se comunică persoanei vătămate I.F., domiciliat în comuna Ciocanu, judeţul Vaslui, cu reşedinţa în Bârlad, judeţul Vaslui, precum şi magistraţilor procurori I.D. şi C.F.D. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi. Prezenta rezoluţie poate fi contestată în termen de 20 de zile de la data comunicării.
În conţinutul dispoziţiilor art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., aşa cum a fost modificat prin dispoziţiile Legii nr. 356/2006, legiuitorul a prevăzut că, după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi art. 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. Plângerea poate fi făcută şi împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu.
Aşa cum rezultă din norma procedurală menţionată, plângerea care are un asemenea temei vizează expres şi limitativ soluţiile de netrimitere în judecată, respectiv neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale, clasarea, precum şi actele procedurale, respectiv rezoluţia, ordonanţa sau rechizitoriul emise de procuror, în raport cu soluţiile de netrimitere în judecată menţionate.
Or, plângerea formulată de petiţionarul A.I., în condiţiile mai sus arătate, nu este îndreptată împotriva vreuneia din soluţiile ce poate fi dispusă de procuror, prin actele procedurale prevăzute de art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., ci împotriva domnului procuror I.M.E. de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorilor, fals intelectual şi nerespectarea hotărârii judecătoreşti definitive şi executorii, aşa cum rezultă chiar din plângerea formulată, aflată la fila 2 din dosarul Înaltei Curţi, domnul procuror mai sus menţionat, neavând calitatea de intimat, în raport cu soluţia mai sus invocată de către petiţionar, în cauza pe care acesta a indicat-o.
Astfel, plângerea petiţionarului întemeiată pe dispoziţiile art. 278 1 C. proc. pen. este inadmisibilă, în condiţiile în care aceasta nu vizează una din soluţiile de netrimitere în judecată ce se pot dispune prin actele procedurale arătate în normă şi care să-l privească pe intimatul I.M.E., atât soluţiile, cât şi actele procedurale fiind impuse expres şi limitativ de norma menţionată.
De asemenea, Înalta Curte nu poate considera nici că plângerea formulată de petiţionarul A.I. ar fi o plângere întemeiată pe dispoziţiile art. 222 C. proc. pen., care ar fi fost greşit îndreptată la instanţa de judecată, deoarece legiuitorul a reglementat în conţinutul normei menţionate condiţiile care trebuie să le îndeplinească un asemenea mod de sesizare a organelor de urmărire penală.
Astfel, se stipulează în art. 222 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. că: „Plângerea este încunoştinţarea făcută de o persoană fizică sau de o persoană juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracţiune. Plângerea trebuie să cuprindă: numele, prenumele, calitatea şi domiciliul petiţionarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului dacă este cunoscut şi a mijloacelor de probă."
Or, în plângerea formulată, petiţionarul A.I., doar a enunţat infracţiunile pretins a fi comise de intimat, nefăcând nicio descriere a faptelor respective, în sensul evidenţierii în mod concret a consecinţelor pe care acestea le-ar fi putut avea asupra persoanei sale şi nici nu a indicat mijloacele de probă, aşa încât plângerea este informă, nerespectând prevederile legale.
În raport cu cele menţionate, Înalta Curte consideră că plângerea petiţionarului A.I., aşa cum a fost formulată se circumscrie accepţiunii unui act pe care legea nu-l îngăduie şi îl sancţionează cu inadmisibilitatea.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiţionarul A.I.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga petiţionarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiţionarul A.I.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 17 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3924/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 2173/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
