ICCJ. Decizia nr. 2308/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2308/2009
Dosar nr. 5171/1/2009
Şedinţa publică din 17 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin încheierea de şedinţă din 13 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală pronunţată în Dosarul nr. 45043/3/2008 s-a dispus menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatei C.S., fiica lui C. şi A., arestată în baza mandatului de arestare preventivă din data 7 noiembrie 2008, emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.
S-a reţinut constatarea că inculpata C.S. a fost arestată preventiv la data de 07 noiembrie 2008, pe temeiul dispoziţiilor art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen., a fost trimisă în judecată la data de 25 noiembrie 2008, sub acuzaţia săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi respectiv de art. 4 alin. (1) şi 2 din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 33 lit. a) C. pen. şi a fost condamnată în primă instanţă, prin sentinţa apelată în prezenta cauză, la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, reţinându-se în sarcina sa că, la data de 06 noiembrie 2008, a vândut martorului denunţător D.M. B. 3 doze conţinând cantitatea de 0,23 grame de heroină, în schimbul sumei de 150 lei, bani înseriaţi care au fost găsiţi asupra inculpatei cu ocazia percheziţiei corporale, iar, cu acelaşi prilej, în posesia acesteia au mai fost găsite alte 5 doze de heroină, una destinată vânzării, iar celelalte patru consumului său propriu.
Analizând întregul material probator administrat până în prezent, Curtea constată că se menţin şi la acest moment procesual temeiurile care au determinat iniţial arestarea preventivă a inculpatei, după pronunţarea hotărârii de condamnare în primă instanţă neintervenind elemente probatorii noi care să contrazică situaţia de fapt reţinută prin sentinţa apelată, pe care, de altfel, nici inculpata nu a contestat-o vreodată, acesta recunoscând dimpotrivă în mod constant săvârşirea tuturor faptelor ce fac obiectul judecăţii.
În acelaşi timp, reţinând că infracţiunile de care este acuzată inculpata sunt pedepsite de lege cu închisoare de până la 20 de ani, Curtea constată şi faptul că lăsarea acesteia în libertate prezintă şi în prezent un pericol concret pentru ordinea publică, relevante sub acest aspect fiind, dincolo de gravitatea în sine a infracţiunilor respective şi de consecinţele lor nefaste, înseşi datele ce caracterizează persoana inculpatei (condamnată definitiv anterior tot pentru o infracţiune de trafic de droguri de mare risc, ea însăşi consumatoare de droguri, neşcolarizată, lipsită de ocupaţie şi de un loc de muncă care să îi permită obţinerea mijloacelor de subzistenţă pe căi ilicite, fără un domiciliu stabil), toate aceste, aspecte dovedind, pe de o parte, existenţa unui risc major ca, aflată în libertate, să comită şi alte fapte antisociale, iar, pe de altă parte, necesitatea menţinerii ei în stare de arest preventiv pentru a asigura pe mai departe buna desfăşurare a procesului penal, în acord cu dispoziţiile art. 136 alin. (1) C. proc. pen.
De asemenea, Curtea constată că durata arestării preventive a inculpatei (dispusă la data de 07 noiembrie 2008) nu depăşeşte limitele unui termen rezonabil, în condiţiile în care s-a pronunţat deja în prima instanţă o hotărâre de condamnare împotriva sa, atât urmărirea penală, cât şi judecată desfăşurându-se până în prezent cu celeritate.
În consecinţă, va menţine măsura arestării preventive a inculpatei, conform art. 3002 rap. la art. 160b alin. (3) C. proc. pen.
II. Împotriva acestei încheieri de şedinţă a declarat recurs inculpata C.S. criticând-o ca netemeinică, solicitând casarea ei şi cu ocazia rejudecării a se dispune punerea sa în libertate.
La termenul de judecată de astăzi 17 iunie 2009 recurenta inculpată C.S. a învederat instanţei de recurs a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie că înţelege să-şi retragă recursul declarat în cauză.
Faţă de manifestarea de voinţă interată de recurenta inculpată prezentă personal urmează ca Înalta Curte în conformitate cu disp. art. 3854 alin. (2) C. proc. pen. combinat cu art. 369 alin. (1) C. proc. pen. să ia act de retragerea recursului de faţă.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpata C.S. împotriva încheierii de şedinţă din data de 13 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală pronunţată în Dosarul nr. 45043/3/2008 (667/2009).
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuielile judiciare către stat din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 220/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2309/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
