ICCJ. Decizia nr. 2371/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2371/2009
Dosar nr. 3400/1/2009
Şedinţa publică din 23 iunie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin Decizia nr. 234 din 23 ianuarie 2009 a respins, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient G.I., împotriva deciziei penale nr. 10 din 22 octombrie 2008 pronunţată de Curtea Militară de Apel.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că prin sentinţa penală nr. 49 din 20 august 2008 Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a respins, ca neîntemeiată cererea de revizuire, formulată împotriva sentinţei nr. 97 din 3 iunie 2002 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti prin care G.I. a fost condamnat la 15 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 rap. la art. 175 lit. i) C. pen.
Instanţa investită cu judecarea cererii de revizuire a reţinut că pentru motivele referitoare la audierea unor martori pe care nu-i cunoaşte şi cu care nu a fost confruntat şi la împrejurarea că în foaia de observaţie clinică s-a specificat că a fost accident de tren, există autoritate de lucru judecat, conform sentinţei penale nr. 148 din 22 noiembrie 2005 şi, respectiv nr. 119 din 6 decembrie 2006.
S-a mai reţinut că urmărirea penală a fost începută la 3 ianuarie 2002 şi prima declaraţie de învinuit a fost luată condamnatului în prezenţa apărătorului, astfel încât este nereală susţinerea că pe parcursul urmăririi penale, condamnatul a fost lipsit de apărare.
Apelul declarat de revizuient a fost respins, ca neîntemeiat prin Decizia nr. 10 din 22 octombrie 2008 pronunţată de Curtea Militară de Apel.
Înalta Curte, sesizată cu judecarea recursului, la termenul din 26 ianuarie 2009 l-a citat pe condamnat care, în ultimul cuvânt a susţinut că este nevinovat şi a reiterat motivele din cerere, după care prin Decizia nr. 234 din 26 ianuarie 2009 a cărei anulare se cere a respins recursul.
Condamnatul a formulat contestaţie în anulare, invocând cazurile prev. de art. 386 lit. a), b), c) şi e) C. proc. pen.
În dezvoltarea cererii nu motivează nici unul din cazurile pe care se sprijină contestaţie, iar susţinerile se referă la neadministrarea unor probe, cum ar fi expertiza ADN, la declaraţiile martorilor care nu au putut să declare că l-au văzut când a săvârşit omorul.
Având în vedere că motivele pe care se sprijină contestaţia nu sunt dintre cele expres şi limitativ prevăzute în art. 386 lit. a), b), c), e) C. proc. pen., Înalta Curte urmează să respingă contestaţia, ca inadmisibilă.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul G.I. împotriva deciziei penale nr. 234 din 26 ianuarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 23 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2362/2009. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 2372/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
