ICCJ. Decizia nr. 2296/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2296/2009
Dosar nr. 962/54/2008
Şedinţa publică din 17 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 41 din 16 martie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori s-a respins, ca fiind neîntemeiată, plângerea formulată de petentul S.E.C. împotriva ordonanţei nr. 871/P/2007 de la 17 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, confirmată prin rezoluţia nr. 715/II/2/2008 din 22 aprilie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
A fost obligat petentul la plata sumei de 10 lei, cheltuieli judiciare statului.
S-a reţinut că prin plângerea formulată pe rolul instanţei la data de 13 mai 2008, conform dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul S.E.C. a criticat soluţiile date prin ordonanţa nr. 871/P/2007 de la 17 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi prin rezoluţia nr. 715/II/2/2008 din 22 aprilie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, criticându-le pentru netemeinicie şi nelegalitate, fără a preciza în scris motivele, cu menţiunea că vor fi depuse ulterior, după ce va cunoaşte actele din dosarul Parchetului.
În vederea unei juste soluţionări a cauzei, instanţa a dispus ataşarea dosarului de urmărire penală cu nr. 871/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în care s-a dispus soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de subcomisarul de poliţie B.C. pentru infracţiunile prevăzută de art. 246, 250 alin. (1) şi (3) C. pen. şi art. 266 alin. (2) C. pen., precum şi disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, pentru continuarea cercetărilor faţă de agenţii de poliţie S.C., D.C., D.Şt.A., V.F. şi F.G.
La data de 9 iulie 2008, petentul a solicitat acordarea de ajutor public judiciar constând în scutirea taxelor de timbru şi orice altă plată, pentru obţinerea copiilor necesare de pe actele din dosar, pe toată durata procesului, până la rămânerea definitivă a hotărârii, în toate căile de atac, respectiv: încheierile de şedinţă de la toate termenele, toate actele îndeplinite de instanţă către orice instituţie în legătură cu dosarul, precum şi actele şi cererile formulate de intimaţi şi apărătorii lor, documente ce a solicitat să-i fie expediate la domiciliu, certificate şi ştampilate pe fiecare pagină.
A solicitat copie de pe filele din dosarul Curţii de Apel, precum şi de pe filele din dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 871/P/2007, motivând că nu realizează venituri pentru a reuşi să obţină documentele necesare în vederea motivării şi susţinerii plângerii, invocând art. 1 şi 6 din OUG nr. 51/2008, cererea fiind respinsă prin încheierea din 9 iulie 2008.
Împotriva acestei încheieri, a formulat cerere de reexaminare petentul, care a fost respinsă prin încheierea din 5 septembrie 2008.
Ulterior, petentul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor prevăzute de art. 3 din OUG nr. 51/2008, art. 128 pct. 4 şi 7 din Regulamentul de Ordine Interioară a Instanţelor judecătoreşti şi art. 3 lit. ţ) din Legea nr. 146/1997 privind taxele de timbru, arătând că acestea încalcă dispoziţiilor art. 21 din Constituţia României privind accesul liber la justiţie, iar prin încheierea din 20 octombrie 2008, în baza art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a fost sesizată Curtea Constituţională a României, pentru soluţionarea excepţiilor ridicate de petent, iar în baza art. 303 alin. (6) C. proc. pen., coroborat cu art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1902, a fost suspendată judecarea cauzei până la soluţionarea excepţiilor ridicate.
Această încheiere a fost atacată cu recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de către, intimatul B.C., instanţa supremă, prin Decizia nr. 3586 din 5 noiembrie 2008 pronunţată în dosarul nr. 9010/1/2008 a admis recursul declarat de intimatul B.C., a casat încheierea atacată şi, în rejudecare, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de petentul S.E.C., înlăturând dispoziţia de suspendare a judecării cauzei şi a trimis dosarul la Curtea de Apel Craiova pentru continuarea judecăţii.
Din analiza actelor şi lucrărilor existente la dosarul cauzei, Curtea constată că plângerea formulată de petiţionarul S.E.C. este neîntemeiată şi urmează a o respinge, pentru următoarele considerente.
În speţă, petentul a formulat plângere penală, la data de 20 februarie 2008, împotriva lucrărilor de poliţie care în dimineaţa zilei de 19 septembrie 2007 l-au condus forţat la sediul Secţiei 2 Poliţie, i-au pus cătuşe, precum şi împotriva subcomisarului de poliţie B.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), arestare nelegală, cercetare abuzivă, prevăzută de art. 266 alin. (2) C. pen. şi purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen.
De asemenea, se reţine că, la 10 martie 2008, I.P.J. Dolj - Compartimentul de Inspecţie Internă a înaintat o nouă plângere a petentului, care a fost conexată la plângerea menţionată mai sus şi în cuprinsul căreia se fac referiri la subofiţerii Secţiei 2 Poliţie care, în ziua de 19 septembrie 2007, i-au pus cătuşele la mâini şi l-au condus la secţie în baza unui mandat de aducere emis de ofiţerul B.C. De asemenea, în această din urmă plângere, petiţionarul a precizat faptul că agentul şef F.G. din cadrul Secţiei 2 Poliţie, a întocmit la data de 08 ianuarie 2008 un proces-verbal de contravenţie prin care i s-a aplicat sancţiunea amenzii în sumă de 100 lei RON.
Prin ordonanţa nr. 871/P/2007 de la 17 martie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus, conform art. 288 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 38, 45 şi 42 C. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de subcomisarul de poliţie B.C., cercetat pentru infracţiunile prevăzute de art. 246, art. 250 alin. (1) şi (3) C. pen. şi art. 266 alin. (2) C. pen., precum şi disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, pentru continuarea cercetărilor faţă de agenţii de poliţie S.C., D.C., D.Şt.A., V.F. şi F.G., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 250 alin. (1) şi(3) şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Totodată, s-a dispus rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare avansate de acesta.
Pentru a dispune astfel, procurorul de caz, examinând actele premergătoare începerii urmăririi penale, a reţinut în esenţă că subcomisarul B.C. nu a întrebuinţat expresii jignitoare, nu a exercitat acte de violenţă, promisiuni sau ameninţări faţă de petentul S.E.C., pentru obţinerea de declaraţii, iar mandatul de aducere al celui din urmă a fost emis cu respectarea dispoziţiilor legale.
Totodată, procurorul a constatat că, potrivit declaraţiei agentului de poliţie S.C., în dimineaţa de 19 septembrie 2007, petentul S.E.C. a fost condus la sediul Secţiei 2 Poliţie cu ajutorul agenţilor de poliţie D.Şt.A. şi V.F.
Împotriva acestei ordonanţe, petiţionarul S.E.C. a formulat plângere la procurorul ierarhic superior care, prin rezoluţia nr. 715/II/2/2008 din 22 aprilie 2008, a dispus în baza art. 275 şi următoarele C. proc. pen., respingerea acestei plângeri, ca neîntemeiată, cu motivarea că actele premergătoare efectuate nu au demonstrat existenţa vreunui temei de fapt şi de drept care să justifice tragerea la răspundere penală subcomisarului de poliţie B.C. sub aspectul infracţiunilor sesizate.
Astfel, s-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 201 C. proc. pen., din categoria organelor de urmărire penală care pot emite mandate de aducere fac parte, pe lângă procurori şi organele de cercetare penală care sunt fie organe de cercetare ale poliţiei judiciare, fie organe de cercetare specială, subcomisarul menţionat anterior având calitatea de organ de cercetare la poliţiei judiciare, mandatul de aducere emis de acesta în condiţiile art. 186 C. proc. pen., fiind circumscris deci îndeplinirii corespunzătoare a atribuţiilor sale de serviciu.
Referitor la faptele penale pretins a fi fost săvârşite de agenţii de poliţie S.C., D.C., D.Şt.A., V.F. şi F.G., s-a apreciat că în mod corect procurorul de caz a dispus declinarea în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj deoarece dispoziţiile legale în materie stabilesc competenţa materială ca aparţinând acestui parchet.
În final, s-a constatat că nu se impune în speţă infirmarea soluţiei dată de procuror în cauză, plângerea petiţionarului fiind apreciată ca neîntemeiată şi respinsă ca atare.
Astfel, instanţa reţine că petentul, având calitatea de făptuitor în dosarul nr. 3604/P/2005 pentru săvârşirea infracţiunilor de lovire şi alte violenţe, insultă şi distrugere prevăzute de art. 180 alin. (1) C. pen., art. 205 C. pen. şi art. 217 alin. (l) C. pen., reclamate de partea vătămată C.M., a fost citat de mai multe ori pentru a se prezenta la Secţia 2 Poliţie şi, întrucât nu s-a prezentat, la data de 18 septembrie 2007, s-a emis mandatul de aducere de către subcomisarul de poliţie B.C., intimat în prezenta cauză, prin care s-a dispus ca, în conformitate cu art. 183 C. proc. pen., organele de poliţie să-l aducă pe petent, în ziua de 19 septembrie 2007, ora 10,00 la Secţia 2 Poliţie, cu menţiunea că executarea mandatului să se facă în conformitate cu art. 184 C. proc. pen.
În executarea acestui mandat, la 19 septembrie 2007, agentul şef de poliţie S.C. şi agentul de poliţie D.C., din cadrul Poliţiei Municipiului Craiova, Secţia 2, s-au prezentat la domiciliul petentului, care a ieşit din scara blocului la ora 7,50 când i s-a prezentat mandatul de aducere emis pe numele său, cu solicitarea de a-i însoţi la sediul Secţiei 2 Poliţie.
Întrucât petentul a refuzat, s-a procedat la urcarea forţată a acestuia în autoturismul din dotarea poliţiei.
La sediul Secţiei de Poliţie a refuzat să coboare din autoturism şi, devenind violent, a fost încătuşat şi condus forţat în camera de anchetă.
Intimatul B.C. a dispus ca petentul să fie descătuşat, i s-au adus la cunoştinţă învinuirile ce i se aduc, precum şi toate drepturile de care beneficiază şi i s-a cerut să-şi exprime punctul de vedere, însă acesta a refuzat, activitatea fiind consemnată într-un proces-verbal.
Din probatoriile administrate nu rezultă ca lucrătorul de poliţie, intimatul B.C., să fi desfăşurat activităţi care să realizeze conţinutul constitutiv al infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (1) şi (3) C. pen. şi arestare nelegală şi cercetare abuzivă, prevăzută de art. 266 alin. (2) C. pen., reclamate de petent.
În ceea ce priveşte faptele reclamate de către petent pentru lucrătorii de poliţiei care au participat la executarea mandatului de aducere, a fost disjunsă cauza şi s-a dispus declinarea în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, ce are competenţă materială pentru cercetarea eventualelor fapte săvârşite de agenţii de poliţie S.C., D.C., D.Şt.A., V.F. şi F.G.
Faţă de aceste considerente, plângerea formulată de petent este neîntemeiată şi, în baza dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., urmează a fi respinsă.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat recurs petentul S.E.C., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, solicitând, în esenţă, casarea acesteia şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale a intimatului B.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 250 alin. (1) şi (3) C. pen. şi art. 266 alin. (2) C. pen.
Examinând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de critică invocate cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de petentul S.E.C. se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins, ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen.
Aceasta întrucât prima instanţă, verificând ordonanţa nr. 871/P/2007 din 17 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a intimatului, subcomisar de poliţie B.C., pentru infracţiunile imputate, prevăzute de art. 246, art. 250 alin. (1) şi (3) C. pen. şi art. 266 C. pen., întrucât faptele nu există (menţinută prin rezoluţia nr. 715/II/2/2008 din 22 aprilie 2008 a Procurorului General al aceleiaşi unităţi de parchet), pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, prin conformare la dispoziţiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., a pronunţat, în baza dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) teza III C. proc. pen., soluţia legală a respingerii plângerii petiţionarului S.E.C., ca nefondată, menţinând ordonanţa atacată.
În demersul analitic propriu, Înalta Curte are în vedere cu titlu de premisă că, la data de 6 aprilie 2007, a fost începută urmărirea penală faţă de numiţii S.E.C. şi S.I. în dosarul nr. 3604/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, pentru infracţiunile de lovire sau alte violenţe şi distrugere, prevăzute de art. 180 alin. (1) şi art. 217 alin. (1) C. pen.
Subcomisarul de poliţie B.C. din cadrul Secţiei 2 Poliţie Craiova a emis, la data de 18 septembrie 2007, două mandate de aducere pentru ziua de 19 iulie 2007 pe numele învinuiţilor S.E.C. şi S.I., având în vedere faptul că, fiind citaţi anterior de mai multe ori pentru audieri, aceştia nu s-au prezentat.
În baza mandatului emis de ofiţerul de poliţie, agentul şef de poliţie S.C. şi agentul D.C. s-au prezentat la domiciliul persoanei vătămate pe care au invitat-o la sediul secţiei de poliţie, după ce i-au adus la cunoştinţă dispoziţiile mandatului de aducere.
Acesta a refuzat să se supună mandatului, motiv pentru care a fost constrâns în conformitate cu dispoziţiile art. 184 alin. (31) C. proc. pen. S.E.C. s-a manifestat violent fiind încătuşat şi prezentat subcomisarului de poliţie B.C. care emisese mandatul de aducere.
Ofiţerul de poliţie i-a adus la cunoştinţă persoanei vătămate faptele pentru care era cercetată în dosarul nr. 3604/P/2005 şi drepturile procesuale în prezenţa martorului asistent I.N., fiind întocmit în acest sens un proces verbal.
S.E.C. a refuzat să dea declaraţie, moment în care ofiţerul de poliţie le-a cerut agenţilor de poliţie să îi desfacă cătuşele şi să îl conducă spre ieşirea din sediul secţiei.
Potrivit declaraţiei martorului I.N., subcomisarul B.C. nu i-a adresat cuvinte jignitoare şi nu l-a lovit pe S.E.C.
Concomitent, se are în vedere că potrivit dispoziţiilor art. 183 C. proc. pen., o persoană poate fi adusă în faţa organelor de urmărire penală sau a instanţei de judecată pe baza unui mandat de aducere întocmit potrivit art. 176 dacă, fiind anterior citată nu s-a prezentat, iar ascultarea ori prezentarea ei este necesară.
Se constată că, subcomisarul de poliţie B.C. a respectat dispoziţiile legale menţionate, dar şi dispoziţiile alin. (3) al aceluiaşi articol, conform cărora persoanele aduse cu mandat nu pot rămâne la dispoziţia organelor judiciare decât timpul strict necesar pentru audierea lor.
Se mai reţine pe de altă parte că potrivit dispoziţiilor art. 201 C. proc. pen., din categoria organelor de urmărire penală care pot emite mandate de aducere fac parte, pe lângă procurori şi organele de cercetare penală care sunt fie organe de cercetare ale poliţiei judiciare, fie organe de cercetare specială, subcomisarul menţionat anterior având calitatea de organ de cercetare la poliţiei judiciare, mandatul de aducere emis de acesta în condiţiile art. 186 C. proc. pen., fiind circumscris deci îndeplinirii corespunzătoare a atribuţiilor sale de serviciu.
Conchizându-se că intimatul făptuitor, subcomisar de poliţie B.C., nu a întrebuinţat expresii jignitoare, nu a exercitat acte de violenţă, promisiuni ori ameninţări faţă de petiţionarul S.E.C. pentru obţinerea de declaraţii, iar mandatul de aducere în discuţie a fost emis cu respectarea dispoziţiilor legale în materie suscitate, se apreciază că justificat s-a dispus neînceperea urmăririi penale a intimatului nominalizat, deoarece faptele pretins a fi fost comise şi imputate ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 250 alin. (1) şi (3) C. pen. şi art. 266 alin. (2) C. pen., nu există în materialitatea lor.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2), C. proc. pen..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul S.E.C. împotriva sentinţei penale nr. 41 din 16 martie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuielile judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3958/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2318/2009. Penal → |
|---|
