ICCJ. Decizia nr. 2326/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2326/2009
Dosar nr. 4406/1/200.
Şedinţa publică din 16 iunie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, prin Decizia nr. 168 din 19 martie 2009 a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpaţii P.M. Jr. şi P.M. Sen. împotriva deciziei penale nr. 14 din 26 ianuarie 2009, pronunţată de Tribunalul Sibiu, în dosarul penal nr. 5596/306/2007.
Prin Decizia penală nr. 14 din 26 ianuarie 2009, pronunţată de Tribunalul Sibiu, în dosarul penal nr. 5596/306/2007, au fost respinse recurile declarate de inculpaţii P.M. Jr. şi P.M. Sn. împotriva sentinţei penale nr. 551 din 15 octombrie 2008 a Judecătoriei Sibiu.
În considerentele deciziei Tribunalului Sibiu s-a reţinut că instanţa de fond a reţinut în mod corect starea de fapt din speţă, în baza amplului probatoriu administrat în condiţiile respectării principiilor desfăşurării procesului penal. S-a stabilit că cei doi inculpaţi în data de 21 ianuarie 2006, pe fondul unor neînţelegeri anterioare au lovit-o pe partea vătămată inculpat, după ce a coborât dintr-un autobuz, cu pumnii şi picioarele, şi apoi cu o cheie, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale.
Încadrarea juridică dată faptelor a fost corectă în raport de starea de fapt reţinută, pedepsele au fost just individualizate, avându-se în vedere pericolul social prezentat de faptele comise, cât şi datele ce caracterizează persoana inculpaţilor, cu respectarea dispoziţiilor art. 52 şi art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva deciziei penale nr. 168 din 19 martie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, au declarat recurs inculpaţii P.M. Sen. şi P.M. Jr. Ambele recursuri au fost respinse ca inadmisibile, prin Decizia penală nr. 1691 din 8 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reţinut că dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen. arată expres şi limitativ, hotărârile care pot fi atacate cu recurs şi că hotărârea atacată nu se încadrează între acele hotărâri, fiind definitivă.
Împotriva deciziei penale nr. 1691 din 8 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, au formulat contestaţie în anulare contestatorii P.M. Jr. şi P.M. Sen. care a fost înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. 4406/1/2009.
În motivare au invocat dispoziţiile art. 386 lit. c) şi lit. d) C. proc. pen., susţinând că în mod greşit ultima instanţă de recurs le-a respins recursurile ca inadmisibile, săvârşindu-se o gravă încălcare a drepturilor omului şi, totodată fiind încălcat accesul liber la justiţie instituit prin legea fundamentală a României.
Examinând prezenta contestaţie în anulare, Înalta Curte constată că este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a. când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii,
b. când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare,
c. când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f)-i) cu privire la care existau probe în dosar,
d. când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă,
e. când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 3851 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1)
Referitor la cererea de contestaţie în anulare, art. 387 alin. (2) C. proc. pen. prevede că în cuprinsul acesteia, pentru motivele prevăzute în art. 386 lit. a) - c) şi e) C. proc. pen. trebuie să se arate toate cazurile de contestaţie pe care le poate invoca contestatorul şi toate motivele aduse în sprijinul acestora.
În materia acestei căi extraordinare de atac, art. 391 alin. (2) C. proc. pen. prevede că mai întâi instanţa verifică admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare care este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a cerinţelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de lege, invocarea de motive care se sprijină pe cazurile prevăzute în art. 386 C. proc. pen., precum şi invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, urmând ca examinarea temeiniciei contestaţiei în anulare să aibă loc ulterior procedurii admisibilităţii în principiu.
Or, trecând la verificarea admisibilităţii în principiu, se constată că motivele invocate de contestatori nu sunt dintre cele expres şi limitativ arătate de textul art. 386 C. proc. pen.
Totodată se constată că nici hotărârea atacată cu contestaţie în anulare nu este dintre cele la care se referă textul art. 386 C. proc. pen.
Sub acest aspect se constată că a fost formulată contestaţie împotriva unei decizii prin care au fost respinse recursurile ca inadmisibile întrucât fuseseră promovate împotriva unei decizii pronunţate tot în calea de atac a recursului.
Pentru aceste motive, urmează ca, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să respingă contestaţia în anulare ca inadmisibilă.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorii P.M. Jr. şi P.M. Sen împotriva deciziei penale nr. 1691/ din 8 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă contestatorii la plata sumei de câte 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3960/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2343/2009. Penal → |
|---|
