ICCJ. Decizia nr. 2343/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2343/2009
Dosar nr. 10446/95/2008
Şedinţa publică din 22 iunie 2009
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 755 din 17 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia penală, în baza art. 20 raportat la art. 174 C. pen., a fost condamnat inculpatul G.C., la o pedeapsă de 6 ani închisoare şi la 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.182,43 lei cu titlul de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare, plus dobânda legală până la data plăţii efective, în favoarea părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova şi la plata sumei de 1.466 lei, despăgubiri civile reprezentând transportul victimei, plus dobânda legală până la plata efectivă, în favoarea părţii civile Serviciul Judeţean de Ambulanţă Gorj.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 12.500 lei, despăgubiri civile şi la plata sumei de 15.000 lei daune morale, în favoarea părţii civile B.T. Totodată, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, în ziua de 28 aprilie 2008, partea vătămată B.T. l-a trimis pe nepotul său B.M. într-o grădină din aproprierea locuinţei sale, în scopul de a aduna urzici pentru hrana păsărilor. Acolo, B.M. s-a întâlnit cu făptuitorul G.G. şi, după ce s-au insultat şi lovit reciproc, B.M. i-a aplicat o lovitură puternică lui G.G., fapt pentru care acesta a căzut, fiindgăsit de fratele său G.I.
Martorul G.I. i-a anunţat prin telefon pe fraţii săi G.C. şi B.V. să vină la faţa locului, pentru a-l transporta pe G.G. la spital.
Inculpatul G.C. şi martorul B.V. au ajuns la faţa locului, la circa o oră după ce au primit telefon şi, în timp ce încercau să-l urce în căruţă pe G.G., la locul faptei au venit partea vătămată B.T. şi martorul B.M.
În aceste condiţii, inculpatul G.C. a luat un par de la vie şi l-a lovit în cap pe B.T., producându-i grave leziuni.
Astfel, din actul medico – legal a rezultat că B.T. a prezentat un politraumatism forte, hematom extradural voluminos, P-T-0 dr. operat, constatându-se şi contuzii de trunchi şi membre, leziunile produse necesitând pentru vindecare o perioadă de 75-80 zile de îngrijiri medicale. Totodată, s-a constatat că leziunile au pus în primejdie viaţa părţii vătămate, salvarea acesteia datorându-se doar intervenţiei chirurgicale de specialitate efectuată în condiţii de urgenţă.
Situaţia de fapt descrisă mai sus a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: plângerea şi declaraţiile părţii vătămate, certificatul medico - legal privind leziunile suferite de către aceasta, biletul de ieşire din spital emis de Spitalul nr. 1 Craiova la 14 mai 2008, certificatul medico – legal emis de S.M.L. Gorj numitului G.G., depoziţiile martorilor B.M., B.V., G.I., B.I., S.M., coroborate cu declaraţiile inculpatului date la urmărirea penală şi în timpul cercetării judecătoreşti.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul G.C. care, în principal, a solicitat să-i fie recunoscută circumstanţa atenuantă a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., iar în subsidiar circumstanţe atenuante judiciare, din cele prevăzute în art. 74 C. pen., cu consecinţa coborârii pedepsei sub limita minimă prevăzută de textul sancţionator.
Prin Decizia penală nr. 69 din 2 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de inculpatul G.C. împotriva sentinţei penale nr. 755 din 17 decembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia penală.
A fost desfiinţată, în parte, sentinţa atacată, numai în ceea ce priveşte latura penală a cauzei şi, în rejudecare:
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi a prevederilor art. 76 C. pen. şi a fost redusă pedeapsa principală aplicată inculpatului, de la 6 ani, la 4 ani închisoare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Craiova a reţinut că, în cauză nu se impune recunoaşterea în favoarea inculpatului a dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., referitoare la scuza provocării, întrucât inculpatul nu a fost provocat de partea vătămată ci, dimpotrivă, venind după mult timp la locul faptei şi fără a avea vreo altă discuţie cu aceasta, i-a aplicat o lovitură puternică, cu un par, în zona capului, producându-i leziuni grave.
Având însă în vedere lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, cât şi comportarea sinceră a acestuia în timpul procesului penal, Curtea de Apel Craiova a apreciat că, în cauză sunt incidente dispoziţiile prevăzute în art. 74 lit. a) şi c) C. pen., împrejurări care pot constitui circumstanţe atenuante, cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor prevăzute de art. 76 C. pen., în sensul coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Împotriva deciziei penale nr. 69 din 2 aprilie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, a declarat recurs inculpatul G.C., care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., respectiv a solicitataplicarea în cauză a prevederilor art. 867 C. pen., respectiv să se stabilească ca modalitate de executare a pedepsei, executarea acesteia la locul de muncă, prezentând şi acordul dat în acest sens de societatea comercială la care a lucrat anterior.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 C. proc. pen., constată că, prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanţa de apel a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii şi al cuantumului acesteia, cât şi ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ce priveşte comportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi să evite în viitor săvârşirea de fapte penale.
La individualizarea pedepsei stabilite inculpatului, instanţa de apel a reţinut şi a dat eficienţă, atât împrejurărilor concrete ale comiterii faptei, cât şi aspectelor de circumstanţiere personală invocate de inculpat.
Astfel, s-au avut în vedere gravitatea faptei săvârşită de inculpat, care aduce atingere valorii sociale supreme, viaţa omului, împrejurările concrete ale comiterii acesteia (deşi partea vătămată nu l-a provocat, în nici un mod pe inculpat, reacţia acestuia a fost extrem de violentă, aplicându-i părţii vătămate o lovitură puternică cu un par în zona capului – zonă vitală), precum şi urmările produse (din raportul de constatare medico – legală rezultând că partea vătămată a prezentat un politraumatism forte, viaţa acesteia fiind salvată doar datorită intervenţiei medicale promte).
În aceste condiţii şi, având în vedere că instanţa de apel i-a recunoscut inculpatului circumstanţele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. (lipsa antecedentelor penale şi conduita sinceră adoptată pe parcursul cercetărilor), nu se mai pot avea în vedere, neexistând corespondent în probele dosarului, reevaluarea criteriilor de individualizare cu care au operat instanţele de fond şi apel şi nici stabilirea unei alte modalităţi de executare a pedepsei, aşa cum a solicitat recurentul inculpat.
Pe de altă parte, asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societăţii ar crea un sentiment de insecuritate şi neîncredere în buna desfăşurare a justiţiei, ar întreţine climatul infracţional şi ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Având în vedere că inculpatul a comis o faptă reprobabilă, de o gravitate deosebită, sancţionată în toate timpurile şi tipurile de societate sub forma paricidului, Înalta Curte constată că, instanţa de apel a dat dovadă de maximum de clemenţă, stabilind pedeapsa sub limita minimă prevăzută de textul sancţionator, prin recunoaşterea de circumstanţe atenuante judiciare.
Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.C. împotriva deciziei penale nr. 69 din 2 aprilie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.C. împotriva deciziei penale nr. 69 din 2 aprilie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2326/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3970/2009. Penal → |
|---|
