ICCJ. Decizia nr. 3328/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3328/2009
Dosar nr. 680/44/2009
Şedinţa publică din 19 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 116/F din 18 iunie 2009, Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul C.I. împotriva Rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 351/P/2007 din 18 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi a menţinut rezoluţia atacată.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reţinut următoarele:
La data de 14 septembrie 2007, petiţionarul a solicitat efectuarea cercetării penale faţă de B.C., executor judecătoresc în Focşani, pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, săvârşite cu ocazia punerii în executare a Sentinţei penale nr. 379 din 17 septembrie 2007, pronunţată de Judecătoria Panciu, precum şi faptul că a continuat, fără drept, executarea silită, deşi procedura fusese suspendată prin Sentinţa civilă nr. 1418 din 5 aprilie 2007.
Actele premergătoare efectuate în cauză au determinat o soluţie de neîncepere a urmăririi penale, neconstatându-se săvârşirea vreunei infracţiuni, sub aspectul laturii subiective.
Prin Rezoluţia nr. 7/II/2/2008 din 21 ianuarie 2008, plângerea petiţionarului a fost admisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, iar după completarea cercetărilor, prin Rezoluţia din 8 aprilie 2008 s-a dispus o nouă soluţie de neurmărire, de asemenea infirmată prin Rezoluţia nr. 541/II/2 din 17 iulie 2008.
Întrucât faptele nu s-au confirmat, la 8 aprilie 2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Din examinarea cauzei, au rezultat următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 379 din 17 septembrie 2002, Judecătoria Panciu a dispus, printre altele, obligaţia mamei petiţionarului, C.N., în prezent decedată, la plata sumei de 708.004.396 lei, cu titlul de despăgubiri civile numitului T.C., iar prin Încheierea din 12 mai 2003, a încuviinţat executarea silită a despăgubirilor civile din sentinţa penală.
La cererea creditorului T.C., executorul judecătoresc B.C. a întocmit Dosarul de executare nr. 88/2003, emiţând somaţia de executare imobiliară pentru C.N.
Întrucât aceasta a decedat, la 23 august 2004, executorul judecătoresc a emis somaţie imobiliară către moştenitorii acesteia, petiţionarul C.I. şi sora sa, T.M.
Bunurile au fost evaluate, s-a emis publicaţia de vânzare la 15 noiembrie 2004, când bunurile au fost adjudecate de C.T.
Urmare contestaţiei la executare formulată de C.I. şi T.M., Judecătoria Panciu, prin Sentinţa civilă nr. 280 din 25 martie 2005 a dispus anularea formelor de executare, a publicaţiei de vânzare şi a proceselor-verbale de licitaţie.
Creditorul a cerut continuarea executării, iar pentru că petiţionarul C.I. era singurul care a acceptat moştenirea, s-a dispus sechestrul asigurator asupra bunurilor sale. Au urmat mai multe contestaţii la executare şi cereri de suspendare a executării, aceasta fiind suspendată provizoriu, hotărâre rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 500 din 16 mai 2007 a Tribunalului Vrancea, recursul declarat de C.T. fiind respins.
La 12 iulie 2007, executorul judecătoresc a emis o nouă publicaţie de vânzare a bunurilor imobile şi imobile pentru 23 august 2007, dar în lipsa licitatorilor, bunul nu a fost vândut.
Ulterior a fost adjudecat imobilul din satul Sîrbi de către creditorul T.C., iar la 24 august 2007 s-au emis noi publicaţii de vânzare pentru restul bunurilor.
Au urmat noi contestaţii la executare şi cereri de suspendare, iar din conţinutul hotărârilor pronunţate a rezultat că toate formele de executare emise de executorul judecătoresc au fost legale.
Susţinerea petiţionarului, în sensul că toată activitatea specifică a executorului judecătoresc, în special neefectuarea actelor de executare în perioada suspendării provizorii, nu au corespondent în probele dosarului, ele fiind efectuate după ce Sentinţa civilă nr. 745 din 17 august 2007 a Judecătoriei Panciu a rămas definitivă la data pronunţării, conform dispoziţiilor art. 377 C. proc. civ., nu sunt reale.
Pentru existenţa infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, este necesar ca subiectul activ al acesteia să-şi îndeplinească corespunzător atribuţiile de serviciu şi prin aceasta să cauzeze o pagubă unei persoane, ceea ce în speţă nu s-a constatat.
Aspectele invocate de petiţionar nu constituie infracţiuni şi sunt de competenţa de examinare a instanţei civile, cărora de altfel, acesta i s-a şi adresat.
Cât priveşte infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, se constată că fapta sesizată nu întruneşte elementele constitutive ale acestei infracţiuni, sub aspectul laturii obiective, care prevede îngrădirea de către un funcţionar public a folosinţei sau a exerciţiului drepturilor unei persoane ori crearea unei situaţii de inferioritate pe linie de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, apartenenţă politică, convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţii HIV/SIDA, ceea ce în speţă nu s-a constatat.
În mod temeinic şi legal procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale, instanţa a respins plângerea formulată de petiţionarul C.I. împotriva Rezoluţiei nr. 351/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, iar motivarea corespunde probelor administrate şi dispoziţiilor legale în materie.
Susţinerea petiţionarului în motivele de recurs, în sensul că şi în prezent suspendarea executării silite este în vigoare, şi acesta ar fi un argument al acţiunii abuzive a executorului judecătoresc, nu poate fi avută în vedere.
În cauză, au existat multiple contestaţii la executare, cereri de suspendare, suspendare provizorie a executării, unele admise, altele respinse, situaţie în care nu i se poate reproşa executorului judecătoresc punerea în executare a hotărârii pentru aceste procese existente între creditor şi debitor şi cu atât mai puţin săvârşirea unei infracţiuni.
Faţă de aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul petiţionarului va fi respins ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.I. împotriva Sentinţei penale nr. 116/F din 18 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 19 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2300/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3346/2009. Penal → |
|---|
