ICCJ. Decizia nr. 2400/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2400/2009
Dosar nr. 253/1372/2008
Şedinţa publică din 23 iunie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 101 din 9 septembrie 2008 a Tribunalului Braşov a fost respinsă cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 61/2006 a Tribunalului Braşov formulată de condamnatul D.C., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, reţinându-se, în esenţă, că aspectele invocate, respectiv contrafacerea semnăturilor părţilor vătămate ar reprezenta caz de revizuire numai dacă se dovedeşte prin hotărâre judecătorească sau ordonanţă a procurorului şi dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei, astfel că nu există înscrisuri care să facă dovada celor susţinute şi nici a vreunei infracţiuni comise de un membru al completului de judecată, de procuror ori de persoana care a efectuat acte de cercetare penală şi prin urmare, cererea nu se încadrează în dispoziţiile art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul D.C., care a solicitat admiterea cererii de revizuire, arătând că are înscrisuri şi probe noi, ce nu au fost cunoscute de instanţe, că declaraţiile părţilor vătămate sunt contrafăcute şi scrise de organele de anchetă, că a solicitat efectuarea unei expertize grafologice însă, cererea sa a fost respinsă şi în final, a solicitat reducerea pedepsei, pe care o consideră foarte mare.
Verificând sentinţa penală atacată în raport cu motivele de apel s-a constatat că apelul este nefondat.
Prima instanţă a constatat corect că revizuientul nu a invocat împrejurări noi, care să nu fi fost cunoscute de instanţa de fond, deoarece împrejurările invocate au fost analizate de instanţa de fond şi de instanţele de control judiciar.
În mod judicios prima instanţă a constatat că în speţă nu sunt îndeplinite cerinţele impuse de art. 394 C. proc. pen. care prevăd expres şi limitativ cazurile de revizuire.
Astfel, cu privire la abuzurile reclamate de către condamnat a fi săvârşite de către poliţiştii care au efectuat actele de cercetare, corect a constatat Tribunalul Braşov că faţă de aceştia nu a fost formulată nici o plângere pentru săvârşirea unor infracţiuni de fals.
Pentru a fi incident cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. d) C. proc. pen. este necesar să se constate prin hotărâre judecătorească sau ordonanţă a procurorului şi dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei, or în speţă nu se poate pune problema vreunei infracţiuni de fals, câtă vreme chiar în faţa instanţei de fond revizuientul a solicitat efectuarea unei expertize grafoscopice pe semnăturile părţilor vătămate însă, acestea au recunoscut propriile semnături, iar declaraţiile din cursul urmăririi penale au fost confirmate şi în faţa instanţei de judecată şi din acest motiv instanţa de judecată a respins proba solicitată cu expertiza.
Împotriva Deciziei penale nr. 3 din 14 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Braşov în termen legal a declarat recurs condamnatul D.C., solicitând casarea celor două hotărâri întrucât motivele invocate în cererea de revizuire se încadrează în dispoziţiile art. 394 lit. a) şi b) C. proc. pen.
Totodată, condamnatul a mai solicitat reducerea pedepsei întrucât aceasta este prea aspră.
Examinând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că acesta este nefondat.
Cererea de revizuire formulată de condamnat a fost respinsă în mod corect, întrucât în cauză nu îşi găsesc aplicabilitatea cazurile invocate de către condamnat, respectiv cele prevăzute de art. 394 lit. a), b) şi d) C. proc. pen.
Astfel, revizuientul nu a arătat care sunt faptele şi împrejurările noi care nu au fost cunoscute de instanţe la soluţionarea cauzei, nu există o hotărâre judecătorească sau o ordonanţă a procurorului prin care să se dispună asupra fondului cauzei, în ipoteza cazurilor prevăzute de art. 394 lit. b) şi d) C. proc. pen., recurentul susţinând că martorii au făcut declaraţii mincinoase, iar organele de cercetare penală au contrafăcut semnăturile părţilor vătămate.
Referitor la declaraţiile acestora, aşa cum s-a reţinut şi de către instanţa de apel, părţile vătămate şi-au recunoscut semnăturile, iar în cursul judecăţii au confirmat declaraţiile date în cursul urmăririi penale, motiv pentru care instanţa de judecată a respins proba cu expertiză.
Revizuientul a mai solicitat prin cererea de revizuire reducerea pedepsei, or revizuirea poate fi cerută numai în cazurile prevăzute expres şi limitativ de art. 394 lit. a), e) C. proc. pen., printre care nu se numără şi greşita individualizare a pedepsei.
Faţă de considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuient şi îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat D.C. împotriva Deciziei penale nr. 3/AP din 14 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuient condamnat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2365/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3353/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
