ICCJ. Decizia nr. 2372/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2372/2009
Dosar nr. 1098/45/2008
Şedinţa publică din 23 iunie 2009
Deliberând asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 44 din 2 aprilie 2009, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul H.D.C. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi din 29 septembrie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. 221/P/2008, menţinută prin rezoluţia din 13 noiembrie 2008 dată de Procurorul General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. 1041/11/2/2008, pe care a menţinut-o.
Petentul a fost obligat să plătească 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale din 29 septembrie 2008 dată de Parchetul Curţii de Apel Iaşi în dosarul nr. 221/P/2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de procuror P.A. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi, subcomisar de poliţie judiciară M.L.E., subcomisar de poliţie judiciară C.A.C. şi agentul şef adjunct de poliţie judiciară D.G. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., arestare nelegală şi cercetare abuzivă prevăzută de art. 266 alin. (1) şi (2) C. pen. şi represiune nedreaptă prevăzută de art. 268 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în temeiul art. 10 lit. d) şi a) C. proc. pen.
Urmare a actelor premergătoare administrate în cauză s-a constatat că acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare faţă de magistratul procuror P.A. , ofiţerii de poliţie judiciară M.L.E., C.A.C. şi agentul şef adjunct de poliţie judiciară D.G. deoarece, fiecare dintre faptele „abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor", „neglijenţa în serviciu", „arestare nelegală şi cercetare abuzivă" nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii, lipsind atât elementul laturii obiective cât şi ale laturii subiective, fiind incident cazul reglementat de prevederea art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar infracţiunea „represiune nedreaptă" prevăzută de art. 268 C. pen. nu există, nu a fost săvârşită în realitatea obiectivă, aplicându-se cazul reglementat de art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Împotriva rezoluţiei, petentul a formulat plângere conform art. 278 C. proc. pen. şi prin rezoluţia din 13 noiembrie 2008 a procurorului general adjunct dată în dosar nr. 1041/11/2/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a fost respinsă ca neîntemeiată această plângere.
Curtea a reţinut ca fiind corespunzătoare actelor premergătoare efectuate în cauză, considerentele şi constatările făcute de procuror în rezoluţia atacată, sub aspectul stabilirii actelor îndeplinite de fiecare dintre intimaţi în calităţile lor în instrumentarea dosarului penal nr. 4030/P/2006 cât şi a cauzelor legale de împiedicare a exercitării împotriva lor a actelor de urmărire penală, raportat la fapte, existenţa lor şi încadrarea lor legală.
În instrumentarea dosarului penal nr. 4030/P/2008 intimaţii au efectuat actele procesuale şi procedurale penale conform şi în limitele competenţelor şi atribuţiilor conferite prin lege.
De altfel, în cursul procedurii penale respective petentul a formulat plângeri împotriva actului procurorului de începere a urmăririi penale, plângeri soluţionate pe parcursul procedurii.
Actele de urmărire penală împotriva petentului în cauza penală respectivă au fost efectuate conform dispoziţiilor de procedură penală aplicabile fiecărui act în parte şi în limita competenţelor şi atribuţiilor legale ale procurorului şi lucrătorilor de poliţie judiciară, astfel nu se circumscriu sferei ilicitului penal care să le atragă răspunderea penală pentru infracţiunile prevăzute de art. 246, art. 249, art. 266 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 268 C. pen., aşa cum se reţine legal şi prin rezoluţia atacată, fiind incidente cazurile prevăzute de art. 10 lit. d) şi a) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat recurs petentul H.D.C.
Prin motivele de recurs, petentul a arătat că nu s-a putut prezenta la termenul fixat în instanţă datorită unor probleme medicale, iar la ultimul termen datorită unui deces în familie şi a solicitat admiterea recursului pentru a se prezenta la primul termen pentru a avea posibilitatea să-şi susţină cauza.
Petentul, legal citat, nu s-a prezentat în faţa Înaltei Curţi pentru a-şi susţine recursul formulat. Examinând hotărârea atacată sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, soluţia primei instanţe este legală şi temeinică.
Prin rezoluţia din 29 noiembrie 2008 dată în dosarul nr. 221/P/2008 procurorul a dispus în conformitate cu prevederile art. 228 alin. (6) C. proc. pen. şi art. 10 lit. d) şi a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul procuror P.A., subcomisarul de poliţie judiciară M.L.E., subinspectorul de poliţie judiciară D.G., cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), neglijenţă în serviciu prev. de art. 249 alin. (1) C. pen., arestare nelegală şi cercetare abuzivă prev. de art. 266 alin. (1) şi (2) C. pen. şi represiune nedreaptă prev. de art. 261 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în faptul că poliţiştii D.G. şi C.A.C. sub conducerea şefului Secţiei a II-a de Poliţie au propus începerea urmăririi penale deşi exista o hotărâre judecătorească de suspendare provizorie a executării, iar procurorul a confirmat-o.
Prin prezenta plângere formulată împotriva rezoluţiei, petentul face referire la dosarul nr. 4030/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi de existenţa căreia îi acuză pe poliţişti.
Examinând actele şi lucrările dosarului se constată că rezoluţia procurorului este legală şi temeinică, iar motivele invocate de petent nu se confirmă.
Astfel, existenţa pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi a dosarului nr. 4030/P/2006 nu se datorează poliţiştilor ci urmare plângerii numitului D.L. înregistrată fiind, la data de 25 mai 2006.
Apoi, urmare efectuării actelor premergătoare prin rezoluţia din 3 octombrie 2006, agentul de poliţie D.G. a început urmărirea penală, iar procurorul a confirmat-o întrucât existau indicii că s-a săvârşit fapta reclamată şi nu exista vreun caz de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale.
Împotriva acestei rezoluţii, petentul a formulat două plângeri, una fiind înregistrată la numărul 1933/II/2/2007 respinsă de primul procuror adjunct de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi, iar cealaltă înregistrată cu nr. 4705/II/2007 a fost trimisă iniţial la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi apoi la Judecătoria Iaşi, spre competentă soluţionare, respinsă fiind prin sentinţa penală nr. 3541 din 29 noiembrie 2007, rămasă definitivă prin nerecurare.
În ceea ce priveşte ceilalţi doi poliţişti respectiv C.A.C. a întocmit doar referatul de terminare a urmăririi penale, iar M.L. a semnat adresa de înaintare către parchet.
Mai mult, procurorul care a supravegheat cercetările la finalizare a constatat că nu sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 277 şi art. 278 din Legea nr. 53/2003 astfel că a dispus scoaterea de sub urmărire penală a petentului H.D.C.
Drept urmare toate persoanele cercetate şi-au îndeplinit doar atribuţiile de serviciu şi în conformitate cu prevederile legale, astfel că nu există niciuna dintre infracţiunile reclamate.
Înalta Curte constată că şi soluţia de neurmărire penală dată de parchet faţă de intimaţi este legală şi temeinică, întrucât din actele premergătoare efectuate nu a rezultat niciun element care să condică la concluzia că actele îndeplinite de aceştia, prin încălcarea legii, în detrimentul petentului.
Împrejurarea că petentul este nemulţumit de soluţiile adoptate în cauzele instrumentate de intimaţi nu poate determina întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor pe care acesta le-a indicat în plângerea sa.
Persoanele care îndeplinesc o activitate de jurisdicţie îşi desfăşoară întreaga activitate în temeiul legii, fiind obligate să-şi îndeplinească atribuţiile care le revin pentru rezolvarea problemelor contencioase sau necontencioase, prin pronunţarea unor soluţii pe care le apreciază legale şi temeinice în raport cu probele administrate, soluţii care pot fi verificate şi eventual desfiinţate prin intermediul căilor legale de atac, căi de atac care nu pot fi îndreptate direct împotriva organelor cu atribuţii jurisdicţionale (cum a procedat petentul), ci împotriva actelor emise de acestea.
Dacă s-ar admite că împotriva persoanelor care au pronunţat soluţiile se pot face plângeri penale, ar însemna că s-ar institui noi căi de atac neprevăzute de lege, ceea ce este inadmisibil.
În consecinţă, având în vedere că din lucrările dosarului rezultă că intimaţii şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu în deplină concordanţă cu legea şi nu au comis vreo infracţiune care să atragă răspunderea penală a acestora, Înalta Curte conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petentul H.D.C.
Cu privire la împrejurarea că petentul a solicitat prin motivele de recurs să i se dea posibilitatea de către instanţa de recurs să-şi susţină plângerea se constată, după cum s-a menţionat, că acesta nu s-a prezentat nici în faţa acestei instanţe, cum de altfel a procedat şi în faţa instanţei fondului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul H.D.C. împotriva sentinţei penale nr. 44 din 2 aprilie 2009 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 23 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2371/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2399/2009. Penal → |
|---|
