ICCJ. Decizia nr. 2399/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2399/2009
Dosar nr. 180/54/2009
Şedinţa publică din 23 iunie 2009
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 135 din 4 noiembrie 2008, pronunţată în dosarul cu nr. 470.3/104/2006, Tribunalului Olt, secţia penală, în baza art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 modificată prin HG nr. 79/2005 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a dispus condamnarea inculpatului B.C.S. la pedeapsa de 1 an 8 luni şi 7 zile închisoare.
A respins cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de inculpat, ca neîntemeiată.
În baza art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestarea preventivă, pentru perioada 09 martie 2006 - 16 noiembrie 2007.
A menţinut liberarea condiţionată pentru restul de pedeapsă de 726 zile închisoare, rămasă neexecutată din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului prin Decizia penală nr.1112/1999 a Tribunalului Olt.
A constatat executată pedeapsa.
În baza art. 350 alin. (1) C. pen., a revocat măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea în care locuieşte, respectiv mun. Caracal, jud. Olt, dispusă de Curtea de Apel Craiova prin Decizia penală nr. 151 din 16 noiembrie 2007.
În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 42.000 lei, dobândită prin săvârşirea infracţiunii.
A constatat că părţile vătămate D.R.R.C. şi M.M., nu s-au constituit părţi civile în cauză.
A fost obligat inculpatul la 5.400 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 240 lei onorariu avocat oficiu - cu ocazia primului ciclu de judecată (fond) - şi 160 lei cu acelaşi titlu, onorariu avocat oficiu pe parcursul celui de al doilea ciclu de judecată (fond), pentru părţile vătămate D.R.R.C. şi M.M.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul Ministerului Public - DIICOT - Biroul Olt cu nr. 2D/P/2006 din 22 martie 2006 a fost sesizată cu privire la comiterea de către inculpatul B.C.S., a infracţiunii prev. de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, modificată prin OUG nr. 79/2005 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., reţinându-se că acesta, a racolat victimele M.M. şi D.R.R.C., ambele în vârstă de 17 ani şi că Ie-a transportat în municipiul Bucureşti, iar ulterior în municipiul Mangalia, respectiv că, prin ameninţări şi lovituri repetate, Ie-a obligat sa practice prostituţia iar sumele de bani rezultate au fost însuşite de către acesta.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinându-se că pedeapsa aplicată inculpatului nu a fost corect individualizată sub aspectul cuantumului; de asemenea, în baza art. 118 lit. e) C. pen., instanţa de fond trebuia să dispună numai confiscarea sumei de 4.000 lei şi nu a sumei de 4.200 lei de la inculpat.
În concluzie, s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în parte a sentinţei, în sensul majorării pedepsei aplicate de prima instanţă în raport de gravitatea deosebită a faptei pentru care inculpatul a fost condamnat.
Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 23 din 6 februarie 2009, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt.
A desfiinţat în parte sentinţa apelată.
A majorat pedeapsa aplicată inculpatului B.C.S., de la 1 an 8 luni şi 7 zile închisoare, la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 modificată, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.
A înlăturat dispoziţia privind constatarea ca executată a pedepsei aplicată inculpatului.
A modificat suma confiscată de la inculpat cu titlu de măsură de siguranţă, de la 42.000 lei la suma de 4.000 lei.
A menţinut celelalte dispoziţii din sentinţa apelată.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs inculpatul B.C.S., care a solicitat casarea deciziei penale atacate şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii pronunţate de Tribunalul Olt în fond după casare, prin care s-a aplicat acestuia o pedeapsă de 1 an 8 luni şi 7 zile închisoare.
Examinându-se actele şi lucrările dosarului se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt pe baza probelor corect administrate şi apreciate, iar faptele săvârşite de inculpat au fost de asemenea, corect încadrate din punct de vedere juridic în prevederile art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, modificată prin OG nr. 79/2005, constând în aceea că în luna octombrie 2005, acesta a convins victimele minore M.M. şi D.R.C. să se deplaseze împreună cu acesta în Municipiul Bucureşti unde au fost cazate la un minihotel şi obligate să practice prostituţia, fiind agresate fizic şi psihic prin ameninţări repetate şi lovituri, sumele obţinute de către acestea fiind date inculpatului.
Ulterior, acesta a transportat cele două victime în municipiul Mangalia unde a încercat să le vândă unor proxeneţi, dar tranzacţia nu a avut loc şi au fost angajate ca animatoare în barul unui hotel din Staţiunea Venus şi obligate în continuare de către inculpat să întreţină raporturi sexuale cu diferiţi clienţi, iar sumele obţinute au fost însuşite de către acesta.
Deşi inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei, iar pe parcursul celui de-al doilea ciclu de judecată a refuzat să dea o altă declaraţie, situaţia de fapt şi vinovăţia sa au fost pe deplin dovedite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv, plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate, procesul-verbal de sesizare, declaraţiile martorilor S.S.A., C.A.M., R.V. A.I., ş.a., audiaţi în cauză, care au relatat că ştiu atât de la părţile vătămate cât şi de la inculpat că acesta Ie-a obligat să practice prostituţia pe raza Municipiului Bucureşti şi a municipiului Mangalia şi a încasat sume substanţiale de pe urma acestora.
Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului, se constată că Decizia penală pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, este legală şi temeinică, în sensul că în mod corect prima instanţă de control judiciar admiţând apelul declarat de parchet a majorat pedeapsa aplicată inculpatului B.C.S. de la 1 an 8 luni şi 7 zile închisoare la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare, avându-se în vedere faptul că infracţiunea de trafic de persoane aduce atingere uneia dintre valorile cele mai importante ocrotite de legea penală, respectiv demnitatea persoanei, reprezentând totodată una dintre cele mai grave forme ale criminalităţii organizate.
Aşa fiind, se apreciază că pedeapsa aplicată de instanţa de apel este în măsură că atingă scopul şi finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen., avându-se în vedere şi perseverenţa infracţională a inculpatului aflat în stare de recidivă postcondamnatorie, ceea ce relevă o periculozitate mai sporită a acestuia, de care nu se poate face abstracţie în cadrul procesului de individualizare a pedepsei.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C.S.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C.S. împotriva deciziei penale nr. 23 din 6 februarie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu şi câte 150 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părţi vătămate, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2372/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2419/2009. Penal → |
|---|
