ICCJ. Decizia nr. 2385/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2385/2009
Dosar nr. 5334/1/2009
Şedinţa publică din 23 iunie 2009
Asupra recursurilor de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin încheierea din 2 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. 23630/3/2008 (1310/2009), pe rol fiind verificarea legalităţii şi temeiniciei luării măsurii arestării preventive faţă de inculpaţii C.A.S., P.C. şi C.V., s-a luat în discuţie starea de arest a inculpaţilor.
Constatând că în cauză subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, fiind întrunite atât cerinţele art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen., cât şi cele ale art. 5 paragraf 1 lit. a) din C.E.D.O., s-a menţinut măsura arestării preventive a acestora.
În termen legal, inculpaţii C.A.S. şi P.C. au declarat recurs împotriva încheierii menţionate.
Inculpata P.C., personal şi prin apărător din oficiu a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi judecarea în stare de libertate, arătând ca nu se mai impune menţinerea măsurii arestării preventive, întrucât prezintă multiple afecţiuni medicale, fiind operată a doua oară la coloana vertebrală.
Inculpatul C.A.S. a lăsat la aprecierea instanţei soluţionarea recursului.
Recursurile declarate de inculpaţi nu sunt fondate.
Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracţiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua faţă de acesta una din măsurile preventive, lit. d) a acestui articol prevăzând arestarea preventivă.
Art. 148 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 143 şi inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viată sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Cu referire la motivele de recurs invocate, se reţine că instanţa de apel, la 2 iunie 2009, a constatat că nu au intervenit împrejurări noi care să modifice temeiurile care au determinat iniţial arestarea preventivă a inculpaţilor şi chiar dacă hotărârea de condamnare a inculpaţilor pronunţată pe fond de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, nu are caracter definitiv, fiind apelată de către inculpaţi şi de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, ea este totuşi de natură să justifice continuarea privării de libertate a acestuia, în condiţiile art. 5 paragraf 1 lit. a) din C.E.D.O.
Astfel, se constată că inculpaţii au fost cercetaţi şi trimişi în judecată, C.A.S. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane, de omor calificat, de trafic de droguri de mare risc şi de punere la dispoziţie a locuinţei pentru consumul ilicit de droguri, fapte prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată şi completată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., P.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane, de omor calificat, de trafic de droguri de mare risc şi de punere la dispoziţie a locuinţei pentru consumul ilicit de droguri, fapte prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată şi completată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, ca instanţă de fond, prin sentinţa penală nr. 371 din 7 aprilie 2009, i-a condamnat pe inculpaţii C.A.S. şi P.C. la câte o pedeapsă rezultantă de 15 ani închisoare şi 3 ani, respectiv 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Faţă de cele arătate, se constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor nu s-au schimbat şi impun în continuare privarea de libertate a acestora, apreciind că lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfăşurării procesului penal, în raport de natura şi gravitatea infracţiunilor săvârşite, de modalitatea de săvârşire, de circumstanţele reale în care acestea au fost produse, de recrudescenţa acestui gen de fapte, de starea de pericol şi de urmările sociale produse prin însăşi natura faptelor, de vătămarea adusă relaţiilor sociale privind viaţa persoanei, precum şi limitele de pedeapsă prevăzute de lege, astfel că a dispus menţinerea stării de arest a acestora.
Ca atare, încheierea pronunţată la 2 iunie 2009 este legală.
Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de inculpaţii C.A.S. şi P.C. nefiind fondate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse.
În baza art. 192 C. proc. pen., inculpaţii recurenţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.A.S. şi P.C. împotriva încheierii din 2 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 23630/3/2008 (1310/2009).
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2379/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1733/2009. Penal → |
|---|
