ICCJ. Decizia nr. 2368/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2368/2009
Dosar nr. 981/102/2008
Şedinţa publică din 23 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele.
Tribunalul Mureş, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 61 din 26 februarie 2009, l-a condamnat pe inculpatul O.B.S.(fiul lui N. şi M., născut la 14 martie 1985, domiciliat în Valea Largă, judeţul Mureş şi la Căminul Studenţesc nr. X al Universităţii P.M., Târgu Mureş) la 8 ani şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. a) C. pen.
În baza art. 197 alin. (3) teza I-a C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. pe o durată de 3 ani.
În baza art. 202 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. d) C. pen. l-a condamnat pe inculpat la 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de corupţie sexuală.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani şi 2 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pe o durată de 3 ani.
În baza art. 346 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă S.M., aflat în plasament la Fundaţia L.O.C. şi l-a obligat pe inculpat să plătească 10.000 lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune morale.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, din 02 aprilie 2008, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată – în stare de libertate – a inculpatului Oltean Bogdan Sorin, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de viol, în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi corupţie sexuală, în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 202 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), raportat la art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că, la data de 16 mai 2006, partea vătămată S.M., născut la data de 10 iulie 1995, a depus o plângere penală înregistrată la I.P.J. Mureş împotriva inculpatului şi a altor făptuitori, în care a arătat că, în perioada anilor 2002 – 2005, pe când se afla internat la Centrul de Plasament nr. X din Luduş, a fost obligat de persoanele respective la întreţinerea de raporturi sexuale anale şi orale.
În paralel, s-a înregistrat şi o plângere formulată de reprezentantul legal al minorului S.M. aflat în grija Fundaţiei L.O.C., care se referă la aceleaşi fapte comise, însă numai de inculpatul O.B.S.
În cauză s-a procedat la audierea părţii vătămate S.M.(filele 12-14), în prezenţa reprezentanţilor legali şi a psihologilor, el reiterând cele cuprinse în plângerile formulate şi arătând că, în perioada respectivă, a fost supus respectivelor abuzuri sexuale, în special de către inculpatul O.B.S., care, în mod repetat, l-a chemat în camera lui şi l-a obligat la prestarea diverselor acte de natură sexuală, inclusiv întreţinerea de raporturi sexuale orale şi anale. În cauză, s-a dispus şi examinarea medico-legală a părţii vătămate a părţii vătămate, însă s-a stabilit că aceasta nu a prezentat leziuni sau deformări ale regiunii anale caracteristice acestui tip de agresiune (filele 39-40).
A fost audiat inculpatul O.B.S., mai întâi în faza actelor premergătoare când a recunoscut că, într-o seară i-a cerut minorului S.M. să-i facă o „frecţie", ceea ce însemna un masaj la mâini, picioare şi spate şi a susţinut că era o practică obişnuită între copii din instituţia respectivă. Inculpatul a susţinut că, la un moment dat, în timp ce partea vătămată îi făcea masaj, aceasta – din proprie iniţiativă – a început să-i frece penisul, iar apoi să i-l sugă, însă el nu l-a obligat în nici un fel să facă acest lucru. Ulterior, audiat ca inculpat, O.B.S. a revenit asupra acestor afirmaţii şi a declarat că nu l-a agresat sexual niciodată pe S.M. şi că, dimpotrivă, el a fost cel care l-a protejat de abuzurile fizice la care ar fi putut să fie supus de alţi copii.
În cursul urmăririi penale, organele de poliţie au audiat în cauză mai mulţi copii care au fost instituţionalizaţi la acea vreme în centrul respectiv de plasament, însă aceştia au declarat că nu au aflat în mod direct despre existenţa acestor abuzuri sexuale din partea inculpatului asupra părţii vătămate S.M., ei neasistând la astfel de acte.
S-a reţinut că, în cauză există declaraţia minorului S.D.I. – fratele lui S.M., care era în aceeaşi cameră cu el şi care susţine că a fost de faţă când inculpatul O.B.S. l-a obligat pe fratele său să întreţină raporturi sexuale anale şi orale.
În concret, martorul a declarat că în una din zile, inculpatul i-a chemat pe amândoi la el în cameră şi i-a cerut fratelui său să-şi dea jos pantalonii, după care şi i-a dat şi el, la rândul lui jos, şi au întreţinut raporturi sexuale, iar după consumarea acestora, inculpatul i-a cerut să nu spună nimănui nimic. Martorul mai adaugă că, în această ipostază, l-a văzut pe inculpat în mai multe ocazii. S.D.I. a mai arătat că tuturor copiilor le era frică de inculpat, care-i ameninţa cu bătaia şi că fratele său M. plângea aproape de fiecare dată când venea din camera acestuia.
În cauză, şi martorul S.D.I., alături de M.B., C.A. şi C.J. au fost audiaţi în calitate de persoane vătămate, întrucât au susţinut că la rândul lor au fost abuzate sexual în mod similar de către inculpat. Întrucât nu s-a putut proba existenţa acestor fapte, în cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de O.B.S. pentru aceste infracţiuni.
S-a mai reţinut că martorul T.B.A. – reprezentant legal al minorului S.M. – a formulat în plângerea pe care a depus-o şi acuzaţii împotriva inculpatului şi a celor 6 făptuitori şi cu referire la infracţiunile prevăzute de art. 180, 189, 193, 198, 201, 205 şi 208 C. pen., pe lângă cele de viol şi corupţie sexuală.
Inculpatul a fost supus – cu consimţământul său – unei testări cu aparatul poligraf (filele 79-83). Concluziile au fost că pentru răspunsurile relevante ale cauzei, s-au evidenţiat modificări psihofiziologice semnificativ caracteristice reactivităţii emoţionale, care au condus la concluzia existenţei comportamentului simulat, acuzatul fiind nesincer atunci când a răspuns la întrebarea dacă a forţat-o pe partea vătămată S.M. să-i sugă penisul.
În cauză au fost audiaţi, în calitate de martori, directorul executiv al Fundaţiei L.O.C. – numitul T.B.A., directorul de programe al aceleiaşi fundaţii – numitul D.D. şi un angajat al Fundaţiei L.O.C., pe post de traducător, respectiv, numitul B.S.T.
Din declaraţiile acestor trei martori s-a reţinut că partea vătămată le-a relatat ceea ce i s-a întâmplat şi că inculpatul a recunoscut în faţa lor că a abuzat sexual pe copii, însă nu s-a considerat vinovat de acest comportament, deoarece şi el, la rândul său, când a fost copil, a fost supus unor asemenea perversiuni sexuale de către alţi copii mai mari.
S-au depus la dosar de către Fundaţia L.O.C. rapoartele psihologice de consiliere a părţii vătămate S.M., din care reiese că aceasta prezenta sentimente de vinovăţie, ruşine, anxietate, etc. şi că are preocupări legate de sexualitate, inadecvate vârstei (fila 158).
S-a reţinut şi faptul că inculpatul a fost cercetat pentru fapte similare de natură sexuală, în cursul anului 2004, de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Luduş, însă s-a dispus scoaterea lui de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni administrative (filele 196-197).
Prima instanţă a considerat că, chiar dacă inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor penale pentru care a fost deferit justiţiei, în condiţiile în care declaraţiile părţii vătămate S.M. se coroborează cu declaraţiile martorilor S.D.I., T.B.A., D.D. şi B.S.T., dintre care ultimii au precizat că acuzatul în faţa lor, a recunoscut abuzurile sexuale la care l-a supus pe minorul S.M., s-a apreciat că vinovăţia inculpatului este pe deplin dovedită.
Pe parcursul desfăşurării procesului penal, la termenul de judecată din data de 17 septembrie 2008, reprezentantul M.P. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului din infracţiunea de viol, în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea de viol, în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (filele 41-42).
De asemenea, la termenul de judecată din data de 19 decembrie 2008, apărătorul părţii vătămate S.M., a formulat o cerere de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului, pe care la următorul termen a precizat-o, solicitând, în final, schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina aceluiaşi inculpat, din infracţiunea de corupţie sexuală, în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 202 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea de corupţie sexuală, în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 202 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (filele 81-82, 90-91).
Analizând probele, instanţa a considerat că fapta inculpatului O.B.S., de a întreţine raporturi sexuale orale, în mod repetat, în cursul anilor 2002 – 2005 şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cu partea vătămată S.M., persoană care avea vârsta de sub 10 ani la acea vreme, fiind, deci, în imposibilitatea de a-şi exprima un consimţământ valabil, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol, în formă continuată, faptă prevăzută de art. 197 alin. (1) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi că, fapta aceluiaşi inculpat, care în perioada şi contextul mai sus arătat, a săvârşit acte cu caracter obscen asupra părţii vătămate în prezenţa acesteia, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de corupţie sexuală, în formă continuată prevăzută şi pedepsită de art. 202 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul O.B.S., care a criticat-o ca fiind nelegală şi netemeinică. A cerut să fie achitat pentru că nu a comis infracţiunile pentru care a fost condamnat şi respingerea acţiunii civile.
A susţinut că nu s-a dovedit că ar fi forţat partea vătămată să întreţină relaţii anale şi orale, că nu a avut condamnări pentru astfel de fapte, iar la Centrul de Plasament Luduş erau supravegheaţi permanent.
Prin Decizia penală nr. 51/A din 17 aprilie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală, apelul a fost respins ca nefondat.
Nemulţumit şi de această hotărâre, inculpatul a declarat recurs. A reluat aceleaşi critici formulate în apel şi a cerut să fie achitat pentru că nu a săvârşit infracţiunile reţinute în sarcina sa.
Verificând soluţia prin prisma criticilor aduse, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Din conţinutul lucrărilor aflate la dosarul cauzei, rezultă că inculpatul a săvârşit infracţiunile de viol şi corupţie sexuală, prima instanţă a dat încadrarea juridică legală faptelor, iar pedepsele au fost individualizate cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), avându-se în vedere pericolul social deosebit al faptelor, mai ales a infracţiunii de viol asupra unui minor, dar în acelaşi timp, şi persoana inculpatului, tânăr, fără antecedente penale.
În mod corect, instanţele au respins apărarea inculpatului care s-a apărat susţinând că nu s-au constatat acte de agresiune sexuală asupra victimei şi au motivat că, în cazul actelor sexuale anale este posibil să nu rămână urme, iar pe de altă parte, examinarea părţii vătămate s-a făcut la un timp după săvârşirea faptelor.
Dar aşa cum a motivat prima instanţă şi a reluat şi instanţa de apel care a verificat criticile formulate de inculpat, există un număr important de declaraţii de martori, printre care şi cele ale minorilor S.D.I., M.B. şi C.A., pe primii doi inculpatul agresându-i sexual, care au descris modul în care a acţionat inculpatul.
Partea vătămată, prin memoriile depuse a susţinut că a reclamat încă din anul 2004 comportamentul obscen al inculpatului, că acesta îl obliga la raporturi sexuale orale, dar nu s-au luat măsuri.
Din actele dosarului mai rezultă că în anul 2004, inculpatul a fost cercetat pentru fapte similare de Parchetul de pe lângă Judecătoria Luduş, iar prin ordonanţa nr. 406 din 9 decembrie 2009, în temeiul art. 249 C. proc. pen. şi art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen., s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru infracţiunea prevăzută de art. 201 alin. (2) C. proc. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi s-a aplicat sancţiunea mustrării.
Rezultă,din cele de mai sus, că instanţele au pronunţat hotărâre legală şi temeinică, iar recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.B.S. împotriva Deciziei penale nr. 51/A din 17 aprilie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 23 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2366/2009. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 2379/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
Citește mai mult
FRICA SA NU FIE LUAT LA PUMNI SI PICIOARE DE PRIETENII MEI.