ICCJ. Decizia nr. 2423/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTITIE
SECTIA PENALĂ
Decizia nr. 2423/2009
Dosar nr. 4159/117/2007
Şedinţa publică din 24 iunie 2009
Asupra recursului penal de faţă,
Din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 624 din 28 noiembrie 2008 Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpaţii:
- R.R.R., fiul lui D. şi M., născut la 19 aprilie 1976, în Cluj-Napoca, domiciliat în comuna Vultureni, sat Bădeşti nr. 57, judeţul Cluj, la 5 ani închisoare pentru art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., ca pedeapsă complementară.
În baza art. 37 lit. a) C. pen. a constatat că această faptă a fost comisă de inculpat în condiţiile recidivei mari postcondamnatorii raportat la condamnarea la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 195 din 9 februarie 2004 a Judecătoriei Gherla, din executarea căreia a fost liberat condiţionat la 8 martie 2005, cu un rest neexecutat de 391 zile închisoare.
În temeiul art. 61 alin. (1) C. pen. a revocat beneficiul liberării condiţionate privind pedeapsa de 5 ani închisoare cu restul neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 195/2004 a Judecătoriei Gherla, urmând să execute:
- 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe timp de 5 ani;
Acelaşi inculpat a mai fost condamnat la 10 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) raportat la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 39 alin. (3) C. pen. şi la 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen.
S-au contopit pedepsele aplicate în condiţiile concursului real de infracţiuni şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare în condiţiile art. 71 C. pen. şi art. 64 lit. b), e) C. pen. ca pedeapsă accesorie şi 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen.
- R.S.A., fiica lui A. şi E., născută la 19 iulie 1975 în Cluj-Napoca, judeţul Cluj, domiciliată în Cluj-Napoca, judeţul Cluj, fără antecedente penale, la 4 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. 1, 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.
În baza art. 76 alin. (3) C. pen. s-a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen., iar potrivit art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului prevăzut de art. 862 C. pen., stabilit de instanţă la 7 ani.
În temeiul art. 861 C. pen. pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpata să se supună măsurilor de supraveghere arătate de instanţă prin minută şi dispozitiv.
S-a atras atenţia inculpatei asupra cazurilor de revocare a suspendării, iar potrivit art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării executării pedepsei s-a suspendat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen.
- V.A., fiul lui T. şi I., născut la 12 august 1969 în Cluj Napoca, domiciliat în Cluj Napoca, judeţul Cluj, cu reşedinţa în Cluj Napoca, judeţul Cluj, recidivist, la 3 ani închisoare pentru art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., 76 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 73 lit. b) C. pen., art. 39 alin. (4) C. pen.
Conform art. 76 alin. (3) C. pen. s-a înlăturat aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.
În temeiul art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 alin. (1) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 37 lit. b), art. 39 alin. (4) C. pen. inculpatul V.A. a mai fost condamnat la 3 ani închisoare pentru trafic de minori. S-a înlăturat pedeapsa complementară potrivit art. 76 alin. (3) C. pen.
S-au contopit pedepsele aplicate şi acestui inculpat şi s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, în condiţiile art. 71, art. 64 lit. a), b), e) C. pen.
În baza art.861C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 862 C. pen. stabilit de instanţă la 5 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5( C. pen. şi s-a suspendat pedeapsa accesorie pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitată inculpata R.S.A. pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 6798/2001, pentru că fapta nu a fost comisă de inculpată.
În temeiul art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a următoarelor sume de bani:
- câte 5547,5 euro sau echivalentul în lei la cursul oficial al B.N.R. din ziua confiscării, de la fiecare din inculpaţii R.R.R. şi R.S.A. şi câte 2.560 euro sau echivalentul în lei la cursul oficial din ziua confiscării de la inculpatul V.A.
S-au admis acţiunile civile ale părţilor civile B.A., H.A., G.J. şi în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă C.A.M. şi în consecinţă, au fost obligaţi inculpaţii R. şi R. în solidar, iar pentru partea civilă G.J. în solidar şi cu inculpatul V.A. la plata următoarelor despăgubiri:
- părţii civile B.A. 1500 lei daune materiale şi 35.000 lei daune morale;
- părţii civile H.A. 1000 euro daune morale sau echivalentul în lei din ziua efectuării plăţii;
- părţii civile G.J. 10.000 euro daune morale, sau echivalentul în lei la cursul oficial al B.N.R. din ziua plăţii efective.
S-au respins pretenţiile reprezentând daune materiale formulate de către partea civilă C.A.M.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În perioada anilor 2005 – 2006, inculpaţii R.R.R. şi R.S.A. au recrutat un număr de şase părţi vătămate, dintre care una minoră, respectiv, B.A.R., H.A., C.A.M., B.R.I., C.A.M. şi B.A.C.(minoră), promiţându-le obţinerea unor locuri de muncă onorabile şi bine plătite în Spania, după care le-au transportat în această ţară (pe primele cinci părţi vătămate), găzduindu-le în apartamente închiriate de inculpata R.S.A. în localitatea Santander, în scopul exploatării lor în modalitatea obligării la practicarea prostituţiei.
S-a mai reţinut că cei trei inculpaţi, în perioada iunie – august 2006, au recrutat-o, transportat-o şi cazat-o pe partea vătămată G.J., prin inducerea în eroare a acesteia, promiţându-i obţinerea unui loc de muncă onorabil în Spania, în scopul exploatării ei prin obligarea la prostituţie.
Faptele aşa cum au fost descrise au făcut obiectul a două dosare penale separate, aşa încât, prin încheierea din 21 februarie 2007, pronunţată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 4159/117/2007 s-a hotărât în baza art. 33 lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 35, art. 35 C. proc. pen. reunirea cauzelor ce formează obiectul Dosarelor nr. 5521/117/2007 şi nr. 4159/117/2007 al aceleiaşi instanţe, prin aceea că fapta celor trei inculpaţi faţă de partea vătămată G.J. reprezintă un act material al infracţiunii continuate cu judecarea căreia instanţa a fost sesizată prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. din 26 septembrie 2007, emis în Dosarul de urmărire penală nr. 119/D/P/2006.
Cu privire la traficarea minorei B.C.A., prima instanţă hotărând condamnarea inculpaţilor R.R.R. şi V.A. a dispus achitarea inculpatei R.S.A. pe considerentul că la dosar nu sunt probe că această inculpată a realizat acte concrete de recurtare a acestei părţi vătămate, iar pe de altă parte s-a dat eficienţă principiului „in dubio pro reo" în raport de conţinutul diferit al declaraţiei dată de această parte vătămată pe parcursul procesului penal.
Împotriva acestei soluţii au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Cluj, inculpaţii V.A., R.A.S. şi R.R.R.
Prin Decizia penală nr. 46 din 28 aprilie 2009 Curtea de Apel Cluj a admis apelurile declarate de parchet şi de inculpaţi, a desfiinţat hotărârea atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond respectiv, Tribunalul Cluj.
În principal instanţa de apel a motivat soluţia de desfiinţare şi trimitere a cauzei spre rejudecare la instanţa de fond prin existenţa unei nulităţi, constând în omisiunea punerii în discuţia părţilor a dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., privind schimbarea încadrării juridice din două infracţiuni de trafic de persoane într-o singură infracţiune continuată prin aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ceea ce în fapt şi drept, constituie o încălcare a principiului contradictorialităţii şi al dreptului la apărare al părţilor.
În termen legal, împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs inculpatul R.R.R. care nu a motivat în scris recursul declarat, dar, oral a criticat hotărârea de condamnare, solicitând reducerea pedepsei aplicate, sens în care au fost invocate dispoziţiile cazului de casare înscris în art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Examinând hotărârile atacate în raport de critica formulată, dar şi din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată că hotărârea instanţei de apel este supusă casării nu pentru motivul invocat de recurent, ci pentru nesoluţionarea pe fond a cererilor de apel formulate în cauză şi cu care această instanţă a fost corect investită; nesoluţionarea apelurilor în acest caz, constituie în sensul dispoziţiilor art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. o nepronunţare asupra unor cereri esenţiale pentru inculpaţi de natură să garanteze drepturile părţilor şi să influenţeze soluţia procesului penal şi în consecinţă un caz de casare în recurs.
Instanţa de apel acceptând, în condiţiile date, că instanţa de fond procedând la condamnarea inculpaţilor pentru o infracţiune continuată de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), (6 acte materiale) fără a pune în discuţie schimbarea încadrării juridice, a încălcat prevederile art. 334 C. proc. pen., şi a pronunţat, în acest fel o hotărâre afectată de nulitate, a ignorat modul de acţiune al nulităţilor aşa cum acestea sunt reglementate prin lege, consecinţele şi efectele lor juridice şi prin aceasta a încălcat dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului, cu privire la dreptul la un proces echitabil al părţilor, aşa cum se va arăta.
Astfel, prin conţinutul art.197 C. proc. pen. se reglementează expres încălcările care atrag nulitatea absolută sau relativă în procesul penal, după cum şi distincţia referitor la modul lor de acţiune asupra actelor procesuale afectate.
Vorbind despre nulităţile relative, art. 197 alin. (1) C. proc. pen. stabileşte că încălcarea dispoziţiilor legale ce reglementează desfăşurarea procesului penal (altele decât cele enumerate expres prin aliniatul 2 al aceluiaşi text) atrage nulitatea actului numai atunci când s-a adus o vătămare părţii care nu putea fi înlăturată în alt mod.
Nerespectarea dispoziţiilor art.334 C. proc. pen. nefiind arătată expres prin art. 197 alin. (2) C. proc. pen., este sancţionată cu o nulitate relativă şi în consecinţă, conform art. 197 alin. (1) C. proc. pen., ea nu poate determina desfiinţarea hotărârii atacate, atâta timp cât, inculpaţii nu învederează instanţei de control judiciar că prin încălcarea acestor prevederi li s-au creat vătămări.
Şi în cauză inculpaţii nu numai că nu au invocat vătămări din nerespectarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., instanţa de apel din oficiu punând în discuţie această chestiune, dar, pentru consideraţiunile ce urmează, în cauză nu au existat vătămări ale drepturilor părţilor rezultate din nediscutarea schimbării de încadrare juridică arătate.
Mai întâi, la cererea procurorului, în prezenţa apărătorilor aleşi, în şedinţa publică din 21 februarie 2007, s-a cerut reunirea cauzelor ce au format obiectul Dosarelor nr. 5521/117/2007 şi nr. 4159/117/2007 ale Tribunalului Cluj, fiind incidente dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în privinţa infracţiunii de trafic de persoane, cât şi cele ale art. 33 lit. c) C. proc. pen., existând unul din cazurile de indivizibilitate prevăzute de norma penală.
Ca atare, prin încheierea din aceeaşi dată, pronunţată în Dosarul nr. 4159/117/2007 (f.65 inst. fond.) Tribunalul Cluj a dispus reunirea dosarelor existând cazul de indivizibilitate prevăzut de art. 33 lit. c) C. proc. pen., respectiv, cazul infracţiunii continuate când două sau mai multe acte materiale alcătuiesc o singură infracţiune.
De la acest moment procesual, respectiv, 21 februarie 2007 şi până la 28 noiembrie 2008, când cauza s-a judecat în fond. Inculpaţii au fost asistaţi de apărători aleşi care au făcut apărările necesare cu privire la cauzele reunite şi actele materiale care compun infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) pentru care au fost condamnaţi cei trei inculpaţi.
Apărătorii aleşi ai inculpaţilor au avut posibilitatea legală să se pronunţe asupra fiecărei probe care s-a administrat nemijlocit în faţa instanţei, iar în şedinţa din 19 noiembrie 2008, apărătorii au declarat că nu mai au probe de cerut şi administrat, iar inculpata prezentă a declarat că este de acord cu judecarea în fond a cauzei.
Or, este adevărat că potrivit art. 334 C. proc. pen., dacă în cursul judecăţii se constată că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanţa are o dublă obligaţie : aceea de a pune în discuţie noua încadrare şi de a atrage atenţia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea pentru a-şi pregăti apărarea.
De asemenea, este exact că încălcarea acestei obligaţii atrage nulitatea actului astfel efectuat, dar, fiind vorba de o nulitate relativă ea nu operează decât în condiţiile existenţei unei vătămări.
Or, nu poate exista vătămare şi, pe cale de consecinţă, nulitate, atunci când noua încadrare juridică(constând din două infracţiuni de trafic de persoane într-o singură infracţiune continuată) dată faptelor prin hotărârea primei instanţe a fost cerută de procuror cu ocazia reunirii cauzelor la 21 februarie 2007, iar apărătorii aleşi ai inculpaţilor s-au pronunţat asupra acestei cereri la acel moment, cât şi ulterior, pe parcursul judecăţii şi administrării probelor până la 19 noiembrie 2008, când cauza s-a judecat în fond, aceştia au avut posibilitatea să invoce obiecţiuni sau apărări, în acest sens; şi mai mult, nici cu ocazia dezbaterilor, apărătorii inculpaţilor referindu-se la existenţa unei infracţiuni de trafic de persoane continuată nu au ridicat obiecţiuni privitoare la posibilitatea de a susţine apărarea.
În această situaţie, pe de o parte, noua încadrare juridică a făcut în mod efectiv, obiectul discuţiei, iar pe de altă parte lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecăţii pentru pregătirea apărării - care nu este obligatorie - s-a învederat a nu fi fost necesară în condiţiile date.
A accepta formalismul excesiv, adoptat de instanţa de apel în soluţia recurată care a dispus trimiterea cauzei şi reluarea judecăţii doar pentru o punere în discuţie formală a încadrării juridice dată numai faptelor de trafic de persoane, situaţie ce putea fi remediată chiar şi în apel cu ocazia devoluării fondului cauzei, ar presupune şi o încălcare a dreptului inculpaţilor la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil.
Cu privire la acest ultim aspect se impune a se arăta că faptele s-au comis începând din anul 2005, prima instanţă a fost sesizată cu judecarea faptelor la 26 septembrie 2007, prima instanţă s-a pronunţat la 28 noiembrie 2008, iar ciclul procesual s-ar fi prelungit cu mult în timp dacă pentru un motiv excesiv de formal s-ar fi produs rejudecarea cauzei la instanţa de fond.
Cât priveşte celelalte aspecte discutate în Decizia recurată privind nepublicitatea şedinţei de judecată sau înscrierea greşită a numelui procurorului sunt de asemenea nefondate.
Nepublicitatea şedinţei de judecată arătată prin art. 24 din Legea nr. 678/2001 s-a constituit într-o dispoziţie derogatorie de la principiul publicităţii şedinţei de judecată, în favoarea părţilor vătămate şi nu a inculpaţilor, iar nerespectarea dispoziţiei este sancţionată conform art. 197 alin. (1) C. proc. pen. cu o nulitate relativă; or, neexistând o vătămare invocată de partea interesată, nu poate exista nici nulitate.
Referitor la înscrierea greşită a numelui procurorului ce a participat la judecarea în fond a cauzei aceasta, în sensul legii, constituie o eroare materială ce poate fi îndreptată potrivit procedurii instituite prin art. 195 C. proc. pen.
Desigur, în conformitate cu art. 197 alin. (2) C. proc. pen., doar dispoziţiile relative la participarea procurorului la şedinţele de judecată sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute, ceea ce însă nu este cazul în speţă.
În consecinţă, pentru consideraţiunile pe larg expuse, hotărârea instanţei de apel încalcă drepturi esenţiale ale inculpaţilor care impun în conformitate cu art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., admiterea recursului declarat de inculpat, casarea hotărârii pronunţate de instanţa de apel şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel Cluj pentru continuarea judecăţii în apel.
Conform art. 192 alin. (6) C. proc. pen., onorariile pentru apărătorul desemnat din oficiu inculpatului recurent R.R.R. şi părţilor vătămate se vor plăti din fondul M.J.L.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul R.R.R. împotriva Deciziei penale nr. 46 din 28 aprilie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Casează Decizia penală atacată şi trimite cauza pentru continuarea judecăţii în apel la Curtea de Apel Cluj.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, cât şi onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru părţile vătămate, în sumă totală de 600 lei, se vor plăti din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2405/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1449/2009. Penal → |
|---|
