ICCJ. Decizia nr. 246/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.246/2009
Dosar nr. 14487/3/2008
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 791/ F din 26 iunie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală, l-a condamnat pe inculpatul V.G., la o pedeapsă de 22 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., art. 75 pct. 2 C. pen., cu referire la art. 80 pct. 1 şi 2 C. pen., art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia la zi.
S-a luat act că partea vătămată F.G.F. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a fost confiscat briceagul - corp delict.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, în noaptea de 26 octombrie 2007, victima şi inculpatul s-au aflat în incinta discotecii D.C.E. din localitatea Clinceni, ambii consumând băuturi alcoolice, cu precizarea că inculpatul mai consumase şi la barul „La Bogdan", în imediata apropiere a discotecii.
În jurul orei 3,00, inculpatul şi victima însoţiţi de mai mulţi martori din prezenta cauză au plecat din discotecă, şi, în timp ce se deplasau pe strada Principală, între inculpat şi victimă a avut loc un conflict verbal, cei doi insultându-se reciproc pe fondul unei stări conflictuale mai vechi.
Cei doi au încercat ulterior să se lovească reciproc cu pumnii şi picioarele.
Inculpatul şi-a continuat drumul spre locuinţa lui l.R., unde stătea după decesul părinţilor lui, ameninţând victima că dacă va veni după el, îl va tăia.
Deşi avertizată, victima s-a apropiat de inculpat, moment în care acesta a scos din haină un briceag pe care îl avea asupra sa, s-a întors cu faţa către victimă şi l-a lovit cu briceagul în partea stângă a toracelui. Lama briceagului a pătruns aproape în totalitate.
După lovitură, pentru a evita să mai fie lovită, victima a intrat în curtea imobilului martorului Şt.C., unde a căzut la pământ.
Inculpatul a intrat în curtea imobilului lui l.R., unde domicilia la acel moment, a rămas acolo o perioadă, după care a părăsit localitatea Clinceni, mergând la Bucureşti, unde a fost depistat de organele de poliţie, asupra sa fiind găsit şi corpul delict.
Victima a fost transportată la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, unde, în ciuda eforturilor depuse, a decedat la scurt timp.
Probele administrate în cauză au demonstrat că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dar s-a ţinut cont şi de faptul că, deşi nu are antecedente penale, a recunoscut săvârşirea faptei, iar partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, inculpatul s-a sustras iniţial urmăririi penale, împrejurare care a îndreptăţit instanţa fondului să aplice acestuia o pedeapsă orientată spre maximum special prevăzut de lege, dat fiind gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptei săvârşite.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, apreciind că, în raport de fapta comisă şi de persoana sa, pedeapsa aplicată este mult prea severă.
Inculpatul a solicitat admiterea apelului şi reducerea pedepsei aplicate, în raport de criteriile generale de individualizare a pedepsei.
Analizând hotărârea atacată în raport de motivele invocate de apelant, curtea a constatat că încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpat este corectă, însă aplicarea dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), este greşită, dat fiind că deşi tribunalul a reţinut că inculpatul este infractor primar, că a recunoscut săvârşirea faptei, că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, toate acestea constituind circumstanţe atenuante, a aplicat inculpatului o pedeapsă care nu a avut în vedere toate aceste aspecte.
Dat fiind că inculpatul, ulterior comiterii faptei, a încercat să se sustragă urmăririi penale, tribunalul a constatat existenţa unui concurs între circumstanţele atenuante şi cele agravante, aplicând dispoziţiile art. 80 alin. (2) C. pen.
Curtea de apel a apreciat însă că, pentru infracţiunile deosebit de grave, care au ca urmare atingerea unor valori supreme, cum este viaţa individului, judecătorul trebuie să aibă în vedere şi izolarea inculpatului de societatea din care face parte, iar stabilirea perioadei în care inculpatul este izolat trebuie făcută pentru a se încerca reeducarea acestuia şi redarea inculpatului societăţii şi familiei din care face parte.
Instanţa de apel a apreciat că, după executarea pedepsei aplicate de tribunal, inculpatul nu ar mai avea nici un fel de legătură cu familia, cunoştinţele, prietenii, mediul din care provine.
Fiind audiat de instanţa de apel, inculpatul a recunoscut şi regretat fapta, realizând deci gravitatea infracţiunii săvârşite, atitudinea inculpatului fiind apreciată ca un prim element al reeducării sale.
Faţă de aceste considerente, prin Decizia penală nr. 250 din 16 octombrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia l penală, a admis, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei penale nr. 791/ F din 26 iunie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a ll-a penală, pe care a desfiinţat-o în parte, şi, rejudecând, a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 16 ani închisoare, în baza art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicabilă art. 74 lit. a) şi c) C. pen., raportat la art. 76 lit. a) C. pen., cu aplicabilă art. 75 pct. 2 C. pen., cu referire la art. 80 pct. 1 şi 2 C. pen.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus prevenţia de la 27 octombrie 2007 la zi.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, fără a indica în scris vreun motiv de nelegalitate sau netemeinicie ale hotărârii recurate.
În şedinţa publică de astăzi, inculpatul a invocat netemeinicia hotărârii atacate sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, caz de casare prevăzută de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., arătând că nu are antecedente penale şi a săvârşit fapta în stare de ebrietate, a recunoscut-o şi a regretat-o.
Examinând hotărârea în raport de criticile recurentului, ca şi din oficiu pentru cazurile de casare enunţate de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Pe baza probelor administrate în cauză în desfăşurarea procesului penal, atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel au stabilit în mod justificat vinovăţia inculpatului pentru infracţiunea dedusă judecăţii şi au dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă privativă de libertate.
S-a stabilit, în esenţă că, pe fondul unor conflicte mai vechi şi stării de ebrietate, inculpatul a lovit victima cu un briceag pe care îl purta în buzunarul hainei, provocând decesul acesteia.
În operaţiunea de individualizare judiciară, instanţa de apel a sesizat netemeinicia hotărârii primei instanţe şi a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 22 ani închisoare la 16 ani închisoare, cu executare în regim privativ de libertate, sancţiune care este aptă să asigure reeducarea inculpatului şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
La reindividualizarea pedepsei, s-au avut în vedere vârsta inculpatului, atitudinea sa procesuală şi conduita ulterioară săvârşirii infracţiunii, perspectiva de reintegrare a acestuia în societate.
Înalta Curte apreciază însă că nu se poate proceda la o reducere în continuare a pedepsei faţă de existenţa unor circumstanţe agravante concrete, respectiv de agresivitatea manifestată de inculpat, de încercarea de sustragere de la răspunderea penală, cât şi de cauze care ţin de consecinţele infracţiunii în pian social, de impactul în colectivitate al faptei săvârşite de inculpat şi de necesitatea asigurării unui climat de ordine şi securitate socială pentru membrii colectivităţii.
La acest moment, practica instanţei supreme relevă o escaladare a infracţiunilor de violentă şi, îndeosebi, a infracţiunilor ce lezează valoarea socială fundamentală pe care o reprezintă viaţa omului, împrejurare care impune o reacţie promptă şi energică a organelor judiciare şi o reprimare pe măsură a actelor de violenţă.
Pentru considerentele de mai sus, constatând că hotărârea atacată este temeinică şi legală, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
În baza art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 350 C. proc. pen., se va computa din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive, de la 27 octombrie 2007 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.G. împotriva deciziei penale nr. 250 din 16 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 27 octombrie 2007 la 27 ianuarie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 174/2009. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 248/2009. Penal → |
|---|
