ICCJ. Decizia nr. 248/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 248/2009
Dosar nr. 448/119/2007
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2009
Prin sentinţa penală nr. 17 din 5 martie 2008 pronunţată de Tribunalul Covasna, în dosarul nr. 448/119/2007, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.
În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., cu aplicabilă art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. b), alin. (2) şi (3) C. pen., condamnă pe inculpatul H.B., la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor.
În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului drepturile prevăzută de 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 (şase) ani stabilit conform art. 862 C. pen., calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.
În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciu de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Covasna şi
- să respecte programul stabilit de acesta;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor prevăzută de art. 864 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus ca pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere, să se suspende şi executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a celor două bâte ridicate de către organele de urmărire penală de la tabăra de animale aparţinând acestuia, aflate în camera de corpuri delicte a I.P.J. Covasna.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998, 999 C. civ., a fost obligat inculpatul să-i plătească părţii civile N.F. suma de 28.000 lei cu titlu de daune morale şi respinge restul pretenţiilor civile formulate de către acesta.
În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicabilă art. 313 din Legea nr. 95/2000, privind reforma în domeniul sănătăţii şi art. 998, 999 C. civ., a fost obligat inculpatul ti: plătească părţilor civile Spitalului Judeţean „dr. F.K. Sf. Gheorghe suma de 50,231 lei, plus dobânda legală prevăzută de OG nr. 9/2000 calculată până la data plăţii şi Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov suma de 2214,71 lei, reprezentând valoarea prestaţiilor medico-sanitare acordate părţii vătămate N.F.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara de 13 august 2006, partea vătămată N.F. împreună cu martorul D.Z., care în acea perioadă era angajatul său, a rămas pe păşunea „B.T." unde avea o tabără de animale. În jurul orelor 22,00 după mulsul vacilor, partea vătămată a plecat cu o parte din vite la păscut, spre partea de jos a păşunii, unse se afla o adăpătoare, iar martorul a plecat cu restul vitelor în partea opusă. Cei doi ţineau legătura prin strigăte, partea vătămată având asupra sa o brichetă cu led şi un băţ.
În aceeaşi perioadă, inculpatul H.B., însoţit de un câine şi având asupra sa o bâtă ciobănească, a plecat de la tabăra sa de animale situată pe păşunea „C.D." la o parcelă cultivată cu cartofi, aflată la circa 1 km de aceasta, lângă păşunea „B.T.", pentru a păzi recolta. Ajuns la terenul cultivat, inculpatul a dezlegat şi cei doi câini pe care îi avea acolo.
În timp ce se afla cu vitele în apropierea adăpătorii, dinspre terenurile cultivate, partea vătămată a auzit nişte sunete ce semănau cu clinchetele clopotelor de la animalele din tabăra sa. în aceste împrejurări, crezând că una din vitele sale s-a rătăcit, a plecat în acea direcţie, pentru a o căuta, luminând cu ledul de la brichetă.
Ulterior, s-a stabilit că, acele sunete proveneau de la nişte clopote improvizate de către inculpat din nişte sticle agăţate de pari.
Partea vătămată ajungând în apropierea inculpatului, aceasta a întrebat-o ce caută acolo şi de ce îl luminează, spunându-i totodată să nu fugă, iar ea a replicat că îşi caută o vită rătăcită şi nu are motive să fugă.
În acel moment, inculpatul H.B. a asmuţit cei trei câini asupra părţii vătămate, pe care au atacat-o. în timp ce partea vătămată încerca să se apere de agresiunea câinilor, inculpatul s-a apropiat de aceasta şi a lovit-o din spate, cu bâta pe care o avea asupra sa, în zona capului. Urmare loviturii primate, partea vătămată a căzut la pământ, afirmativ pierzându-şi cunoştinţa.
Inculpatul a plecat cu câini de la faţa locului, iar după ce şi-a revenit partea vătămată s-a deplasat spre tabăra de animale.
Datorită leziunilor suferite, partea vătămată nu a ajuns departe, căzând în preajma adăpătorii animalelor, unde a şi fost găsită de martorul D.Z., care a venit acolo în urma strigătelor de ajutor ale acesteia.
S-a mai reţinut că, martorul a ajutat-o pe partea vătămată să se deplaseze până la tabăra de animale, de unde a doua zi aceasta a fost transportată la Spitalul Judeţean de Urgenţă Braşov.
Din certificatul medico-legal nr. 399/ C din 28 februarie 2006 şi raportul de expertiză medico-legală nr. 33/ E din 20 februarie 2001 emise S.M.L. Sf. Gheorghe a rezultat că, partea vătămată N.F. a fost internată în perioada 14 - 25 august 2006 la Secţia neurochirurgie a Spitalului Judeţean de Urgenţă Braşov, cu diagnosticul „traumatism cranio-cerebral acut închis; fractură de bază de craniu; traumatism toraco-abdominal; plăgi excoriate prin muşcătură de câine în zona trohanteriană stânga; hematom extradural temporo-occipital dreapta şi dilacerare cerebrală.
S-a mai reţinut că, partea vătămată a fost supusă unei intervenţii chirurgicale, evacuându-se hematomul extradural (50 ml sânge) şi zona de dilacerare cerebrală (30 ml). Leziunile produse părţii vătămate, au fost produse prin lovire cu corp dur şi agresiune animală, au necesitat cca. 50 de zile îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa acesteia. În raportul de expertiză medico-legală s-a mai reţinut ca poziţia ipotetică victimă-agresor, în momentul producerii leziunilor de lovire, a putut fi cu agresorul în spatele victimei.
Starea de fapt a fost stabilită din coroborarea probelor administrate în cauză: procesul verbal de cercetare la faţa locului, proces-verbal de prezentare pentru recunoaştere, declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile inculpatului, declaraţiile martorilor, certificatul medico-legal şi raportul de expertiză medico-legală.
Prima instanţă a mai reţinut că, iniţial, în faza actelor premergătoare, inculpatul a negat comiterea faptei. Iar ulterior, după ce organele de cercetare au procedat la efectuarea recunoaşterii din grup, inculpatul H.B. a recunoscut în parte, fapta comisă, arătând că în seara zilei de 13 august 2006 a lovit-o pe partea vătămată în cap cu un băţ, fără să-i spună nimic cu acea ocazie, deoarece nici partea vătămată nu i-ar fi răspuns, când a întrebat-o cine este şi ce caută acolo şi nu a asmuţit câinii asupra acesteia, care au atacat-o în mod spontan, ulterior loviturii aplicate de el.
S-a mai arătat în considerentele hotărârii că, prin declaraţia dată în faţa instanţei, deşi iniţial inculpatul a recunoscut împrejurarea că a plecat de la tabăra de animale însoţit de un câine ciobănesc de talie mijlocie şi având asupra sa o bâtă ciobănească, în conţinutul aceleiaşi declaraţii inculpatul a revenit arătând că a plecat singur şi fără bâtă de la stână.
S-a mai reţinut că, ultima susţinere a inculpatului nu se coroborează cu nici o altă probă din dosar, prin urmare ea va a ti înlăturată de către instanţă, iar martorul R.A., prezent la tabăra de animale la momentul când inculpatul a plecat spre terenurile cultivate, confirmă prima variantă a inculpatului, respectiv că acesta a plecat de la stână însoţit de un câine ciobănesc şi având asupra sa o bâtă ciobănească.
A mai arătat prima instanţă în motivarea hotărârii că, fiind audiată pe parcursul procesului penal, partea vătămată a declarat, că în seara zilei de 13 august 2006, în jurul orelor 22,00, în timp ce se afla pe păşunea „B.T." cu vitele la păscut, a auzit un clinchet de clopot venind din direcţia terenurilor cultivate şi crezând că una din vite s-a rătăcit, a plecat în acea direcţie, având asupra sa un băţ şi o lanternă cu led pe care o folosea pentru iluminat. Când a ajuns în apropierea inculpatului, acesta a întrebat-o ce caută acolo şi de ce luminează, iar la, răspunsul său că îşi caută o vită rătăcită, inculpatul i-a spus să nu îndrăznească să fugă, moment în care acesta din urmă a asmuţit câinii asupra sa, care au atacat-o, iar în timp ce încerca să se apere de agresiunea câinilor, inculpatul a lovit-o, din spate, cu o bâtă în cap. După agresiune a reuşit cu greu să se deplaseze până la turma de vaci, apoi la strigat pe martorul D.Z. care a ajutat-o să ajungă la tabăra de animale.
Probele administrate în cauză nu au confirmat susţinerea părţii vătămate în sensul că la faţă locului au mai fost, prezente şi alte persoane care îl însoţeau pe inculpat.
Martorul D.Z., prima persoană care a văzut-o pe partea vătămată după agresiune, a relatat că la momentul când a ajuns lângă partea vătămată, aceasta era singură, căzută la pământ, acuzând dureri de cap de unde îi curgea sânge şi şchiopa de un picior. Totodată, martorul a mai arătat că partea vătămată i-a spus atunci că a fost lovită la cap de o persoană de sex masculin pe care nu o cunoaşte şi muşcată de câine.
De asemenea, martorul S.L. a declarat că, în dimineaţa zilei următoare, a văzut-o pe partea vătămată în colibă plină de sânge, aceasta era lovită la cap şi avea piciorul fracturat; partea vătămată i-a relatat atunci că noaptea trecută a fost atacată de câini şi lovită cu o bâtă, în cap, de către o persoană pe care nu o cunoaşte.
S-a mai reţinut că, împrejurările comiterii faptei au fost relatate de partea vătămată a doua zi şi martorului V.Z.
La încadrarea juridică a faptei tribunalul a avut în vedere vinovăţia inculpatului în forma intenţiei indirecte, vinovăţie ce rezultă din materialitatea faptei.
Prima instanţă a apreciat că, lovitura aplicată părţii vătămate, de către inculpat, cu bâta în cap demonstrează că acesta a prevăzut neîndoielnic rezultatul posibil al faptei sale şi anume, suprimarea vieţii victimei, rezultat, pe care chiar dacă nu l-a urmărit la acceptat. Mijlocul folosit în agresiune, bâta ciobănească, zona vitală vizată, capul, intensitatea loviturii ce au avut ca urmare producerea unui traumatism cranii cerebral acut închis cu hematom subdural şi dilacerare cerebrală, consimţit elemente suficiente pentru a se reţine intenţia de a ucide, numai intervenţia în timp util pe cale chirurgicală, prin evacuarea hematomul extradural şi a zonei de dilacerare cerebrală au împiedicat producerea rezultatului.
Totodată, prima instanţă a constatat că, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulată de către inculpat, din infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., este nefondată şi nici apărările inculpatului în sensul reţinerii legitimei apărări sau a circumstanţei atenuante legale prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., nu pot fi reţinute.
În acest sens s-a susţinut că, în cauză din coroborarea probelor administrate a rezultat, atât în mod obiectiv cât şi pe plan subiectiv, că inculpatul H.B. nu a acţionat în stare de legitimă apărare sau provocare şi chiar dacă afară era întuneric, simpla prezenţa a părţii vătămate în locul respectiv, care potrivit susţinerilor inculpatului nu s-ar fi legitimat, fără ca aceasta să exercite vreo acţiune provocatoare sau de violenţă asupra inculpatului, nu justifică conduita acestuia. Mai trebuie menţionat faptul că anterior comiterii faptei, părţile nu se cunoşteau.
La aplicarea pedepsei inculpatului instanţa a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv de limitele de pedeapsă fixate de textul incriminator, dispoziţiile părţii generale ale aceluiaş cod, împrejurările concrete ale săvârşirii faptei, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului.
În acest sens s-a reţinut că, inculpatul H.B. la data comiterii faptei avea 44 de ani, a absolvit 8 clase, este căsătorit cu un copil minor în întreţinere, este crescător de animale şi nu are antecedente penale. Din referatul de evaluare întocmit în cauză, rezultă că anterior comiterii faptei, inculpatul nu a creat probleme în comunitate, relaţiile dintre membrii de familie sunt bazate pe afecţiune, ataşament şi sprijin reciproc, nu a avut manifestări comportamentale violente la adresa altor persoane şi are perspective medii de reintegrare în societate.
Conduita bună în familie şi societate a inculpatului anterior comiterii faptei şi lipsa antecedentelor penale, prezentarea sa în faţa organelor judiciare ori de câte ori a fost chemat şi comportarea relativ sinceră manifestată pe parcursul procesului, au fost apreciate ca fiind împrejurări ce constituie potrivit art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., circumstanţe atenuante, ce au fost avute în vedere de către prima instanţă la stabilirea pedepsei.
În consecinţă, în baza art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen., pedeapsa va fi redusă sub minimul special prevăzut de textul incriminator [(care în speţă este de 5 ani, ca efect al aplicării dispoziţiilor art. 21 alin. (2) C. pen.)].
Cu privire la latura civilă a cauzei, prima instanţă a constatat că partea vătămată N.F. s-a constituit parte civilă cu suma de 30.000 lei care: suma de 28.000 lei reprezentând daune morale.
De asemenea, s-a luat act că, s-au constituit părţi civile în cauză Spitalul Judeţean „Dr. F.K. Sf. Gheorghe cu suma de 50,231 lei, plus dobânda legală până la data efectuării plăţii, reprezentând valoarea prestaţiilor medico-sanitare şi Spitalul Judeţean de Urgenţă Braşov cu suma de 2.214,71 lei, cu acelaşi titlu.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998, 999 C. civ., constatând că inculpatul prin fapta sa i-a cauzat părţii vătămate mari suferinţe fizice, care s-au prelungit în timp, pentru leziunile suferite s-au apreciat că sunt necesare 50 de zile îngrijiri medicale, fiind îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictual, prima instanţă a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea vătămată N.F. şi pe cale de consecinţă va obliga pe inculpat să-i plătească acesteia suma de 28.000 lei cu titlu de daune morale şi va respinge capătul de cerere privind acordarea de daune materiale ca nefiind dovedit.
În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicabilă art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi art. 998, 999 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părţilor civile Spitalului Judeţean „dr. F.K. Sf. Gheorghe suma de 50,231 lei, plus dobânda legală prevăzută de OG nr. 9/2000 calculată până la data plăţii, şi Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov suma de 2,214,71 lei, reprezentând valoarea prestaţiilor medico-sanitare acordate părţii vătămate N.F.
În baza art. 189 C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 100 lei s-a dispus să fie avansat din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei urmând să fie include în cheltuielile judiciare.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., s-a mai dispus ca inculpatul să plătească statului suma de 450 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile suma de 1.700 lei reprezentând cheltuieli judiciare făcute de aceasta.
S-a stabilit onorariu pentru interpretul, în sumă de 20 lei pentru traducerea din limba română în limba maghiară şi invers, a dezbaterilor, de la ora 11,00 la 12,00. Tariful fiind stabilit conform O.M.J. nr. l341/C/2005.
S-a dispus ca, potrivit art. 16 din Regulamentul aprobat prin O.M.J. nr. l054/C/2005 o copie a prezentei sentinţe urmează s se trimite compartimentului economico-administrativ al Tribunalului Covasna în vederea efectuării plătii onorariului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna şi inculpatul H.B.
În apelul său, Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna a criticat sentinţa în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, pedeapsă pe care o consideră prea mică faţă de circumstanţele faptei şi de persoana inculpatului, neimpunându-se reţinerea circumstanţelor atenuante.
S-a susţinut, de asemenea, că instanţa de fond a aplicat în mod greşit dispoziţiile legale privind confiscarea specială cu privire la cele două bâte, în condiţiile în care numai una dintre ele a fost folosită de inculpat la săvârşirea agresiunii.
Parchetul a mai arătat că, prin obligarea inculpatului la plata a 28.000 lei cu titlu de daune morale şi respingerea restului pretenţiilor civile formulate de partea civilă N.F., care s-a constituit parte civilă pentru 30.000 lei, a omis să observe că inculpatul şi-a dat acceptul pentru plata sumei de 30.000 lei, acord care trebuia luat în considerare în cauză potrivit art. 14 alin. (3) C. proc. pen., cu referire la art. 998 şi urm. C. civ.
Inculpatul H.B. a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei din tentativă la infracţiunea de omor în vătămare corporală gravă, întrucât nu a urmărit consecinţele faptelor sale.
Prin Decizia penală nr. 88/ AP din 24 septembrie 2008, Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna şi inculpatul H.B.
S-a dispus desfiinţarea hotărârii atacate cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, la măsura confiscării şi cu privire la referirea la dispoziţiile OG nr. 9/2000 în legătură, cu obligarea inculpatului la plata valorii prestaţiilor medico-sanitare către partea civilă Spitalul judeţean „dr. F.K. Sf. Gheorghe".
S-a dispus înlăturarea aplicării dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) alin. (2) şi (3) C. pen. şi majorarea pedepsei principale aplicată inculpatului H.B. de la 4 ani închisoare la 7 ani închisoare, fiind aplicată şi pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 4 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
S-a făcut aplicarea pedepsei accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii şi până la terminarea executării pedepsei.
A fost înlăturata aplicarea dispoziţiilor art. 118 lit. b) C. pen., în privinţa bâtei fără măciulie ridicată de organele de urmărire penală de la tabăra de animale aparţinând inculpatului şi dispune restituirea acestei bâte către inculpat.
S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 86 art. 862, art. 863 C. pen. şi art. 359 C. proc. pen.
S-a înlăturat referirea la dispoziţiile OG nr. 9/2000 cu privire la dobânda legală datorată de inculpat până la data plăţii sumei de 50,231 lei către partea civilă Spitalul judeţean „dr. F.K. Sf. Gheorghe". Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de control judiciar a reţinut că, potrivit art. 362 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., procurorul poate face apel atât în ce priveşte latura penală, cât şi în ce priveşte latura civilă.
Instanţa de control judiciar a apreciat că, în cauză, apelul procurorului în ce priveşte latura civilă este inadmisibil, în lipsa apelului formulat de partea civilă, cu excepţia cazurilor în care acţiunea civilă se exercită din oficiu.
S-a mai arătat că, întrucât în cauză, partea civilă N.F. nu a declarat apel, critica din apelul parchetului referitoare la latura civilă a cauzei apare inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul H.B. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor şi în principal, schimbarea încadrării juridice dată faptei din tentativă la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen., achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., cu referire la art. 44 C. pen.
În subsidiar a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi reindividualizarea pedepsei prin reţinerea în favoarea inculpatului a dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., precum şi a circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen., iar ca modalitate de executare a pedepsei să se aplice dispoziţiile art. 861 C. pen., referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Examinând recursul în raport de motivele invocate, care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18, 17 şi 14 C. proc. pen., se constată că acesta este nefondat.
Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine că, atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, în raport de materialul probator administrat în cauză, iar instanţa de control judiciar a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate, atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii sale de executare.
În ce priveşte cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice dată faptei se constată că aceasta nu poate fi primită.
În vederea delimitării infracţiunii de vătămare corporală gravă de tentativa de omor, în stabilirea laturii subiective, trebuie să se ţină seama de toate datele de fapt, începând cu obiectul folosit, intensitatea cu care au fost aplicate loviturile, regiunea spre care au fost îndreptate acestea, urmările ce se puteau produce şi terminând cu împrejurarea dacă lipsa unei asistenţe medicale calificate şi de urgenţă punea în primejdie viaţa victimei.
Totodată, pentru existenţa infracţiunii de vătămare corporală gravă, este necesar ca, pe plan subiectiv, în raport de rezultatul produs, inculpatul să fi acţionat cu praeterintenţie.
Din verificarea lucrărilor cauzei, se reţine că, inculpatul, lovind partea vătămată din spate cu o bâtă ciobănească lovitura fiind aplicată în cap, zonă anatomică vitală şi asmuţind câinele asupra acesteia, precum şi rezultatul lovirii, traumatism cranio-cerebral acut închis, fractură de bază de craniu; traumatism toraco-abdominal, plăgi excoriate prin muşcătură de câine în zona trohanteriană stânga, hematom extradural temporo-occipital dreapta şi dilacerare cerebrală, leziuni ce au necesitat circa 50 de zile îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa acesteia, încadrarea juridică a faptei este cea de tentativă la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen.
Susţinerile inculpatului în sensul că, ar fi aplicat lovituri cu bâta părţii vătămate întrucât aceasta a refuzat să se legitimeze sunt infirmate de declaraţiile părţii vătămate şi a martorilor D.Z., S.L. şi V.Z., coroborate cu raportul de expertiză medico-legală, care atestă faptul că, poziţia ipotetică victimă-agresor, în momentul producerii leziunilor de lovire în zona occipitală dreaptă, a putut fi cu agresorul în spatele victimei
Aşadar, se constată că nu există temeiuri pentru schimbarea încadrării juridice dată faptei, urmând ca cererea inculpatului să fie respinsă ca nefondată.
De asemenea, se apreciază ca fiind neîntemeiate şi cererea inculpatului prin care solicită aplicarea dispoziţiilor art. 44 C. pen., referitoare la legitima apărare. Reţinerea în favoarea sa a circumstanţei atenuante a stării de provocare prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 44 C. pen., nu constituie infracţiune, fapta prevăzută de legea penală, săvârşită în stare de legitimă apărare. Este în stare de legitimă apărare, acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes public şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public.
Pe de altă parte, conform dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanţă atenuantă, săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune licită gravă.
Revenind la cauză, se reţine că, în declaraţiile sale, partea vătămată N.F., a relatat că, în seara de 13 august 2006, în jurul orelor 22,00, în timp ce se afla pe păşunea „B.T" cu vitele la păscut, a auzit un clinchet de clopot venind din direcţia terenurilor cultivate şi crezând că una din vite s-a rătăcit, a plecat în acea direcţie, având asupra sa un băţ şi o lanternă cu led pe care o folosea pentru iluminat. A mai arătat partea vătămată că, atunci când a ajuns în apropierea inculpatului, acesta a întrebat-o ce caută acolo şi de ce luminează, iar la, răspunsul său că îşi caută o vită rătăcită, inculpatul i-a spus să nu îndrăznească să fugă, moment în care acesta din urmă asmuţit câinii asupra sa, care au atacat-o iar în timp ce încerca să se apere de agresiunea câinilor, inculpatul a lovit-o, din spate, cu o bâtă în cap.
Susţinerile părţii vătămate se coroborează cu aspectele relevate în raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză, în care se menţionează, între altele că, leziunile părţii vătămate, au fost produse prin lovire cu corp dur şi agresiune animală şi au pus în primejdie viaţa acestei, iar poziţia ipotetică victimă-agresor, în momentul producerii leziunilor de lovire, a putut ii cu agresorul în spatele victimei, precum şi cu declaraţiile martorilor D.Z., V.Z. şi S.L. care au relatat stare în care se afla victima după ce a suferit agresiunea.
Aşadar, în cauză nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru existenţa stării de legitimă apărare şi nici pentru reţinerea circumstanţei atenuante a provocării, având în vedere că, simpla prezenţă a părţii vătămate în zona în care se aflau terenuri cultivate cu cartofi şi care ar fi refuzat să se legitimeze, nu era de natură a-i crea impresia inculpatului că aceasta a venit în scop de a sustrage produse agricole şi nici de a-i determina o puternică tulburare sau emoţie, care să-i inducă acestuia imposibilitatea de control asupra acţiunilor sale,
Totodată, este de reţinut faptul că, partea vătămată nu a reacţionat în niciun mod la agresiunile exercitate de inculpat asupra ei, acesta căzând la pământ în urma loviturilor primite.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei atât sub aspectul cuantumului cât şi al modalităţii sale de executare, constată că instanţa de apel a dat eficienţă tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi art. 52 C. pen.
Astfel, în mod justificat, instanţa de control judiciar a apreciat că nu se impune reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., ţinând seama că, inculpatul nu s-a prezentat de bună voie în faţa autorităţilor, fiind identificat de organele de urmărire penală, în urma cercetărilor efectuate, iar declaraţiile acestuia au fost parţial sincere. S-a mai fost avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, modalitatea şi împrejurările comiterii ei şi urmările produs, respectiv, inculpatul, pe timp de noapte, înarmat cu o bâtă, fără nicio justificare, a aplicat lovituri părţii vătămate în zona capului şi a asmuţit câinele asupra ei producându-l leziuni grave ce au pus în pericol viaţa acesteia.
Aşadar, pedeapsa de 7 ani închisoare sub aspectul cuantumului său, se încadrează în limitele prevăzute de textul de lege incriminator, fiind în măsură să realizeze reeducarea inculpatului în vederea reintegrării sale în comunitate şi prevenţia generală, conform scopului stabilit de dispoziţiile art. 52 C. pen.
Cum nu se constată existenta unor temeiuri care să ducă la reducerea pedepsei aplicate inculpatului, cererea inculpatului formulată în acest sens este nefondată şi urmează să fie respinsă, ca nefondată.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) şi b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul H.B. va fi respins, ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.B. împotriva deciziei penale nr. 88/ AP din 24 septembrie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul cuvenit interpretului de limba maghiară se va plăti din fondul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 246/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 258/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
