ICCJ. Decizia nr. 2485/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2485/2009
Dosar nr.2043/116/2008
Şedinţa publică din 29 iunie 2009
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 18 din 29 ianuarie 2009, Tribunalul Călăraşi, secţia penală, a respins cererea formulată de inculpatul P.B.S., prin apărător, de achitare în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracţiune a prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., de achitare în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (l) şi (2) lit. a), alin. (3) teza 1 C. pen. şi de achitare în baza art. 10 lit. b1) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 86 pct. 1 din OUG nr. 195/2002.
În baza art. 189 alin. (l) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul P.B.S. la 3 ani închisoare.
În baza art. 197 alin. (l) şi (2) lit. a), alin. (3) teza 1 C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat, la pedeapsa de 6 ani închisoare si interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
În baza art. 86 pct. l din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul P.B.S. la 8 luni închisoare.
În baza art. 33 – art. 34 C. pen., inculpatul P.B.S. va executa pedeapsa cea grea, respectiv 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
A respins cererea formulată de inculpatul N.F., prin apărător, de achitare în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracţiunile prevăzute de art. 189 alin. (l) şi (2) şi art. 197 alin. (1) şi (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen.
În baza art. 189 alin. (l) şi (2) C. pen., cu aplicarea 74 – art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul N.F. la 3 ani închisoare.
În baza art. 197 alin. (l) şi (2) lit. a), alin. (3) teza I cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul N.F., la 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durară de 2 ani.
În baza art. 33 – art. 34 C. pen., inculpatul N.F. va executa pedeapsa cea mai grea, respectiv 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) si b) C. pen., pe o durată de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpaţilor exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei, de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la terminarea executării pedepsei.
A menţinut starea de arest a inculpaţilor şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive de la 31 iulie 2008 la zi.
A admis cererea despăgubiri civile formulată de partea civilă D.I.E. şi a obligat inculpaţii în solidar, către această parte civilă la plata sumei de 30.000 lei cu titlu de le morale.
A obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat şi în solidar către partea civilă la plata sumei de 750 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi nr. 2043/1116/2008 (600/P/2008) au fost trimişi în judecată inculpaţii P.B.S., pentru săvârşirea infracţiunilor de viol si lipsire de libertate, iar pentru inculpatul P.B.S. şi pentru infracţiunea de conducere pe drum public a unui autoturism fără a poseda permis de conducere.
În noaptea de 16 mai 2008, în jurul orei 23,30, partea vătămată D.I., în vârstă 14 ani, aflată la locuinţa verişoarei sale V.I.M., a fost strigată la poartă de inculpatul N.F. care i-a spus că vrea sa vorbească ceva cu ea. în timp ce vorbeau, inculpatul N.F. a fost sunat pe telefonul mobil, partea vătămată recunoscând vocea persoanei apelante ca fiind cea a inculpatului P.B.S., pe care îl cunoştea. Acesta din urmă i-a cerut lui N.F. prin telefon să o ia pe partea vătămată de la verişoara sa. Imediat, după terminarea convorbirii, în dreptul porţii a oprit un autoturism pe care partea vătămată l-a recunoscut ca fiind al inculpatului P.B.S. Partea vătămată vrut sa intre în curte, dar a fost prinsă de mână de inculpatul N.F. Partea vătămată a încercat să se smulgă din mâna acestuia dar nu a reuşit, interval de timp în care din autoturism a coborât şi inculpatul P.B.S. Cei doi inculpaţi au suit-o cu forţa pe partea vătămată în maşină, partea vătămată a strigat de mai multe ori după ajutor, bunica părţii vătămate strigând la aceştia să o lase în pace, dar până să ajungă lângă maşină, partea vătămată era deja în autoturism. Martorul A.T., vecin cu partea vătămată, auzind gălăgie a ieşit afară să vadă despre ce este vorba şi bunica părţii vătămate i-a relatat cele întâmplate şi i-a cerut să meargă cu ea în căutarea autoturismului. Când partea vătămată D.I.E. a fost urcată în maşină a văzut că în interiorul acesteia se mai aflau şi numitele C.M.E. şi R.L. Inculpatul P.B.S. conducând autoturismul a părăsit localitatea îndreptându-se spre islazul comunal. Pe timpul deplasării a lovit-o cu dosul palmei peste gură pe partea vătămată, reproşându-i acesteia că nu s-a urcat de bună voie în maşină. Ajungând pe islaz, inculpatul P.B. le-a spus atât părţii vătămate, cât şi celorlalte două fete, C.M.E. şi R.L. să coboare şi să se dezbrace. Au coborât cu toţii din maşină, iar inculpatul P.B.S. a luat din portbagaj un levier cu care i-a aplicat mai multe lovituri, pe spate, gât şi cap părţii vătămate. La un moment dat, inculpatul N.F. şi-a scos cureaua de la pantaloni şi i-a dat-o inculpatului P.B.S. pentru a o folosi în locul levierului, cu această curea, partea vătămată a fost lovită de inculpatul P.B.S. peste picioare. După sosirea numitului P.I.C., inculpatul P.B.S., i-a spus acestuia şi celuilalt inculpat sa aleagă cu cine vor să întreţină raport sexual, fie cu partea vătămată, fie cu numita R.L. Inculpatul N.F. a indicat-o pe partea vătămată, iar numitul P.I.C. a plecat, la o distanţă de aproximativ 5-10 metri de autoturism, împreună cu numita R.L. Inculpatul N.F., împotriva voinţei părţii vătămate a întreţinut raport sexual normal cu aceasta. În autoturism a rămas inculpatul P.B.S. cu numita C.M.E. cu care a întreţinut un raport sexual oral. După raportul sexual normal întreţinut cu partea vătămată D.I., inculpatul N.F. a obligat-o pe aceasta să ţină şi un raport sexual oral ameninţând-o că dacă nu este de acord îi va spune inculpatului P.B.S. să o bată din nou. După consumarea acestui din urmă raport sexual, partea vătămată D.I. a fost obligată de inculpatul P.B.S. să întreţină raport sexual oral cu el. În acest interval de timp P.I.C. şi R.L. au stat de vorbă, din declaraţiile lor rezultând că nu au întreţinut nici-un fel de raport sexual
Instanţa a reţinut faţă de probele administrate că faptele inculpaţilor P.B.S. şi N.F. constituie infracţiunile de lipsire de libertate şi viol prevăzute şi pedepsite de art. 189 alin. (l) şi (2) şi art. 197 alin. (l) şi (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi fapta inculpatului P.B.S. de a conduce la data de 16 mai 2008, pe un drum public autoturismul O.C., fără a poseda permis de conducere, constituie infracţiunea prevăzută de art. 86 pct. 1 din OUG nr. 195/2002, în baza acestor texte instanţa dispunând condamnarea inculpaţilor.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii P.B.S. care a solicitat achitarea pentru infracţiunea prevăzută art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (l) şi (2) C. pen., iar pentru infracţiunea prevăzută de art. 86 pct. 1 din OUG nr. 195/2002 a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. bl) C. proc. pen., şi N.F. care a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. a) şi e) C. proc. pen., având în vedere că nu sunt probe suficiente care să dovedească vinovăţia sa. în subsidiar, a solicitat aplicarea pedepselor orientate sub minimul prevăzut de lege, cu suspendarea executării acestora.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală 94/ A din 10 aprilie 2009, a respins, ca nefondate, apelurile ambilor inculpaţi, P.B.S. şi N.F., împotriva sentinţei penale nr. 18 din 29 ianuarie 2009 pronunţată de Tribunalul Călăraşi. A computat prevenţia pentru ambii inculpaţi de la 31 iulie 2007 la zi, a menţinut starea de arest a acestora şi i-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, motivând că evident nu poate fi vorba de exonerarea de răspundere penală a inculpaţilor pentru motivele de ei invocate şi nici de aplicarea unor sancţiuni penale mai blânde, cum nu poate fi luată în discuţie nici înlăturarea obligării lor la plata despăgubirilor morale către partea civilă, arătând totodată că în mod nejustificat au fost reţinute circumstanţele atenuante în favoarea acestora cu consecinţa aplicării unor pedepse nejustificat de blânde.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs, în termen legal, inculpaţii P.B.S. care, în temeiul dispoziţiilor art. 3859 pct. 18 şi pct. 14 C. proc. pen., a solicitat achitarea in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 189, pentru infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (l) şi (2) C. pen., a solicitat, de asemenea, achitarea in temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar pentru infracţiunea prevăzută de art. 86 din OUG nr. 195/2002 a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. bl) cu trimitere la art. 181 C. pen. şi înlocuirea răspunderii penale conform art. 91 din acelaşi cod. În subsidiar, a solicitat sa se dea o eficienta sporita dispoziţiilor art. 74 art. 76 C. pen., iar inculpatul N.F. în temeiul dispoziţiilor art. 3859 pct. 18 şi pct. 14 C. proc. pen., a solicitat achitarea in temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., având in vedere ca la dosar nu sunt probe suficiente pentru a se dovedi vinovăţia sa, partea vătămata fiind prietena acestora. A mai solicitat reducerea pedepsei, suspendarea executării pedepsei şi respingerea pretenţiilor civile ale părţii civile.
Examinând recursurile sub aspectul criticilor formulate Înalta Curte constată că recursurile inculpaţilor P.B.S. şi N.F. sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond şi confirmată de instanţa de prim control judiciar rezultă din mijloacele de probă legal administrate, respectiv declaraţiile inculpaţilor date în faza de urmărire penală, a martorilor audiaţi, raportul de constatare medico legala nr. 502/2008 eliberat de S.M.L. Călăraşi din care rezultă că partea vătămată a prezentat mai multe plăgi şi excoriaţii la nivelul buzei superioare, faţă laterală dreapta gât, faţă anterioară coapsa dreaptă, feţe posterioare hemitoracice drept şi stâng şi respectiv parietal stâng, leziuni cu privire la care s-a concluzionat că pot data din 16 mai 2008, că sunt produse prin lovire cu corp dur şi care necesită pentru vindecare un număr de 6-7 zile îngrijiri medicale dacă nu survin complicaţii. La examenul genital partea vătămată a prezentat o deflorare mai veche a cărei dată nu poate fi precizată. În faza de urmărire penală inculpaţii au recunoscut săvârşirea faptelor, astfel P.B.S., declaraţiile acestora fiind coroborate cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv raportul medico-legal, declaraţiile părţii vătămate D.I.E. şi declaraţiile martorilor Ţ.P., I.G., C.M., R.L. şi P.I.C. care dovedesc cu certitudine vinovăţia inculpaţilor cu privire la săvârşirea infracţiunilor de către cei doi inculpaţi.
În ceea ce priveşte cererea inculpaţilor de reducere a pedepsei ca urmare a aplicării circumstanţelor atenuate cât şi aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării pedepsei, Înalta Curte constată instanţa de fond a aplicat inculpaţilor o pedeapsă de câte 6 ani închisoare, instanţa de prim control judiciar a menţinut această pedeapsă, astfel, a fost aplicată pedeapsa minimă prevăzută de lege, instanţele ţinând seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) De asemenea, în mod corect instanţa de apel a constatat că în mod nejustificat au fost reţinute circumstanţele atenuante în favoarea inculpaţilor cu consecinţa aplicării unor pedepse nejustificat de blânde faţă de faptele săvârşite.
Astfel, întrucât pedeapsa aplicată inculpaţilor nu poate fi corectată în niciun mod, pedeapsa pronunţată de instanţa de fond şi menţinută de instanţa apel este necesară realizării atât a funcţiilor de constrângere şi reeducare cât şi a scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, fiind respectate prevederile art. 72 şi art. 52 C. pen.
Pentru cele ce preced şi constatând, din examinarea din oficiu a hotărârilor, că nu există niciunul din celelalte cazuri de casare prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.,
În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.B.S. şi N.F.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor durata reţinerii şi arestării de la 31 iulie 2008 la zi.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plate cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.B.S. şi N.F. împotriva deciziei penale nr. 94/ A din 10 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Il-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 31 iulie 2008 la 29 iunie 2009.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2481/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 2490/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
