ICCJ. Decizia nr. 2500/2009. Penal. Prelungirea duratei arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale (art. 156 şi următoarele C.p.p.). Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.2500/2009

Dosar nr. 5499/1/2009

Şedinţa publică din 29 iunie 2009

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin încheierea din 19 iunie 2009, Curtea de Apel Cluj investită cu soluţionarea recursului declarat de inculpatul G.C.D. împotriva încheierii penale nr. 318 din 16 iunie 2009, pronunţată de Tribunalul Maramureş, a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1403 alin. (1) teza a ll-a C. proc. pen. şi a suspendat soluţionarea recursului privind respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului.

S-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 alin. (1) teza a ll-a C. proc. pen.

Curtea de apel a motivat că excepţia de neconstituţionalitate a art. 141 alin. (1) teza a ll-a, invocat de inculpatul G.C.D. nu are legătură cu obiectul cauzei, instanţa fiind sesizată cu recursul acestuia declarat împotriva încheierii Tribunalului Maramureş prin care i s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, şi deci nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Împotriva încheierii, inculpatul G.C. a declarat recurs, solicitând admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 alin. (1) teza a ll-a C. proc. pen.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale este admisibilă dacă priveşte o lege sau ordonanţă în vigoare, dispoziţia respectivă nu a fost constatată neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale şi are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului, oricare ar fi obiectul acestuia.

Ori, art. 141 alin. (1) teza a ll-a C. proc. pen., a cărei neconstituţionalitate se invocă, se referă la căile de atac împotriva încheierii prin care s-a dispus cu privire la luarea măsurilor preventive în cursul judecăţii, ceea ce excede obiectului cauzei, sau priveşte respingerea cererii de înlocuire a măsurii preventive.

Se constată astfel că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, excepţia neavând legătură cu obiectul cauzei.

Faţă de aceste motive, conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.C.D. împotriva încheierii din 19 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori în dosarul nr. 3579/100/2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 iunie 2009

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2500/2009. Penal. Prelungirea duratei arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale (art. 156 şi următoarele C.p.p.). Recurs