ICCJ. Decizia nr. 2591/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2591/2009
Dosar nr. 210/64/200.
Şedinţa publică din 7 iulie 2009
Deliberând asupra recursului de faţă, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei constată următoarele:
1. Curtea de Apel Braşov, secţia penală pentru cauze cu minori, prin sentinţa penală nr. 41/F din 22 aprilie 2009 pronunţată în dosar nr. 210/64/2009 în baza art. 781 alin. (1) raportat la art. 278 C. proc. pen. şi art. 6 din Convenţia Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor fundamentale a admis plângerea formulată de petentul B.M.S. împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecată din cuprinsul rechizitoriului nr. 98 D/P/2007 din data 16 februarie 2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Braşov, prin care procurorul de caz a dispus scoaterea de sub urmărire penală a acestuia şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 42 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 161/2003 şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 şi în consecinţă;
A fost trimisă cauza procurorului şef al D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Braşov din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a se pronunţa pe fondul plângerii petiţionarului privind schimbarea termenului de drept al poliţiei de scoatere de sub urmărire penală din art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen. în art. 10 alin. (1) lit. a) sau d) C. proc. pen.
Hotărând astfel instanţa verificând lucrările şi materialul aflat în dosarul cauzei a motivat şi reţinut următoarele:
- plângerea în faţa judecătorului împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată adoptate de procuror trebuie adresată şi soluţionată în prealabil de către procurorul ierarhic superior potrivit art. 275-278 C. proc. pen., articole la care fac trimitere expresă dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.;
- fiind o cale de atac reglementată de dreptul intern, aceasta va fi privită ca parte integrantă a procedurii, din punctul de vedere al art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (a se vedea cauza Delcourt vs. Belgia), în toate situaţiile în care o persoană interesată este nemulţumită de soluţia adoptată de procuror, fără a distinge după cum soluţia este cuprinsă într-un act, ce este şi procesual, dar şi procedural în acelaşi timp, cu funcţii diferite, rezoluţie, ordonanţă sau rechizitoriu, lucru ce rezultă din întreaga reglementare şi prin prisma interpretării sistematice dispoziţiilor instituţiei plângerii împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală; fiind reglementată o astfel de cale de atac, cale de atac în care pot fi remediate deficienţele ivite într-un stadiu anterior al procedurii privită în ansamblu, deci şi în cursul urmăririi penale, aceasta trebuie aplicată, în lumina jurisprudenţei CEDO, tocmai în vederea garantării unui proces echitabil;
- fiind reglementată în dreptul intern, procurorul ierarhic superior trebuie să o soluţioneze pe fond, tocmai pentru a nu lipsi, într-un mod discreţionar, pe cel care se consideră vătămată, de o cale de atac; o dată reglementată această cale, trebuie să i se acorde eficienţa cerută de lege, mai ales că un text de lege trebuie privit, potrivit teoriei generale a dreptului, în sensul că a fost edictat pentru a produce efecte juridice, iar nu de a-l lipsi de conţinut, astfel cum s-a întâmplat în soluţionarea plângerii de către procurorul ierarhic superior;
- mai mult, s-ar ajunge ca, indirect, dar într-un mod discriminatoriu, ca persoanele faţă de care se dispune o soluţie de netrimitere în judecată prin rechizitoriu, să nu poată beneficia de verificarea actului apreciat ca vătămător de către procurorul ierarhic superior, faţă de cele în privinţa cărora soluţia de netrimitere în judecată a fost adoptată prin rezoluţie sau ordonanţă;
- motivarea procurorului ierarhic superior din cadrul D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Braşov, potrivit căreia soluţia de netrimitere în judecată adoptată faţă de petent ar fi făcut obiectul controlului de legalitate prin verificarea rechizitoriului de către procurorul ierarhic superior din cadrul D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Braşov, potrivit art. 264 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 508/2004, intervenţia, verificarea internă, nu rezistă criticilor, tocmai datorită naturii juridice diferite a celor două instituţii şi mai ales lipsei de analiză a motivelor care l-au determinat pe petent să apeleze la calea de atac prevăzută de art. 275-278 C. proc. pen., în acest din urmă caz fiind în prezenţa unei sesizări externe;
- prima fază a verificării interne, din oficiu, de către procurorul superior a soluţiilor de netrimitere în judecată, chiar cuprinse în rechizitoriu, este exercitată în toate cauzele, înainte de a fi comunicate părţilor interesate. Numai ulterior desfăşurării acestei proceduri interne, respectiv după comunicarea soluţiei procurorului de netrimitere în judecată, se naşte dreptul persoanei vătămate, precum şi al altor persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, de a formula sau nu plângere împotriva acesteia, conform procedurii distinct reglementată în art. 278 şi art. 2781 C. proc. pen. Or, conform acestei ultime proceduri, guvernată de principiul disponibilităţii şi care nu are reglementări separate în raport de actul procesual/procedural ce constituie sau conţine soluţia procurorului de netrimitere în judecată, plângerea iniţială va fi adresată şi soluţionată de prim-procurorul parchetului sau procurorul ierarhic superior, potrivit specificaţiilor din art. 278 C. proc. pen. Necesitatea şi obligativitatea parcurgerii acestei etape, anterior sesizării instanţei de judecată conform art. 2781 C. proc. pen. şi în cazul soluţiilor de netrimitere cuprinse în rechizitoriu, este justificată şi de împrejurarea că plângerea poate fi formulată de către „orice alte persoane ale căror interese legitime au fost vătămate", drepturi şi interese care, eventual, nu au examinate sau care pot fi justificate prin argumente ce nu au existat în momentul verificării iniţiale, din oficiu, de către procurorul ierarhic superior.
2. Împotriva sentinţe amintite a declarat în termen recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Braşov cu motivarea că soluţia de admitere a plângerii şi trimiterea acesteia la procurorul şef, nu are temei legal, nefiind prevăzută de art. 2781 alin. (8) C. proc. pen., cale de atac retrasă potrivit declaraţiei procurorului ierarhic superior de şedinţă, făcută la primul termen de judecată ce a avut loc la data de 7 iulie 2009.
În consecinţă, în baza art. 3854 alin. (2) raportat la art. 369 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. se va lua act de retragerea recursului în cauză, declarat de Serviciul Teritorial Braşov, D.I.I.C.O.T., din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Braşov, împotriva sentinţei penale nr. 41/F din 22 aprilie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe intimatul petiţionar B.M.S.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 7 iulie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2935/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2603/2009. Penal. Iniţiere, constituire de... → |
|---|
