ICCJ. Decizia nr. 2630/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2630/2009
Dosar nr. 5798/1/2009
Şedinţa publică din 9 iulie 2009
Deliberând asupra recursului, se constată:
Prin încheierea din Şedinţa publică din data de 19 iunie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul dispoziţiilor art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului-apelant U.M., apreciind că sunt întrunite cerinţele impuse de art. 143 alin. (1), art. 148 lit. a) şi art. 148 lit. f) C. proc. pen., nedepăşindu-se termenul rezonabil.
În termen legal, inculpatul apelant a exercitat calea ordinară de atac a recursului, criticând măsura instanţei de apel pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât nu ar mai subzista temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive, iar lăsarea sa în libertate nu ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând criticile în raport cu actele şi lucrările cauzei, încheierea atacată cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept – conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte constată că este nefondat pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în cele ce urmează.
Prin sentinţa penală nr. 372 din 2 aprilie 2009 Tribunalul Bucureşti, secţia I penală l-a condamnat pe inculpatul U.M. la 11 ani închisoare, executabilă în condiţiile art. 57 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-a reţinut în sarcina inculpatului că în ziua de 3 februarie 2008, în restaurantul A. din sectorul 6 Bucureşti, în cadrul unui conflict spontan, l-a înjunghiat pe partea vătămată B.V., ocazie cu care i-a provocat leziuni ce i-au pus viaţa în primejdie.
Just a reţinut instanţa de apel că există probe şi indicii temeinice care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul faptei, invocându-se mijloace de probă constând în declaraţiile părţii vătămate, procesele – verbale de recunoaştere după planşele fotografice, raportului de expertiză medico-legală, declaraţiile martorilor C.C.P., G.M.V. care, de altfel, în raport de particularităţile fizionomice ale inculpatului, l-au şi recunoscut după planşele foto, ca şi partea vătămată.
Nu în ultimul rând, inculpatul s-a sustras fazei de urmărire penală.
Corect a apreciat instanţa de apel că pericolul social concret al faptei reiese din datele ce-l caracterizează pe inculpat, care la 29 ani are un nivel redus de instruire şcolară (4 clase primare), încă din perioada minoratului s-a dedat faptelor infracţionale, având pedeapsa rezultantă executată de 7 ani închisoare, fără ocupaţie, aspecte care demonstrează cu prisosinţă pericolul în care ar fi pusă ordinea şi securitatea comunităţii în cazul judecării sale în libertate.
Faţă de cele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul U.M. împotriva încheierii din 19 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală pronunţată în Dosarul nr. 30051/3/2008 (1146/2009).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 iulie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2607/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2952/2009. Penal → |
|---|
