ICCJ. Decizia nr. 2607/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2607/2009
Dosar nr. 5759/1/2009
Şedinţa publică din 8 iulie 2009
Asupra recursului de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 16 iunie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, în dosarul nr. 6790/99/2007, în baza art. l60b alin. (3) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului S.I.
În motivarea hotărârii s-a reţinut că în urma evaluării întregului material probator de la dosar, sunt indicii ce justifică bănuiala că inculpaţii au comisa fapta prevăzută de legea penală, ceea ce face să fie îndeplinită condiţia prevăzută de art. 143 C. proc. pen.
De asemenea, văzând limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, ţinând seama şi de importanţa relaţiilor sociale pretins lezate de gravitatea faptelor comise s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol pentru ordinea publică, fiind îndeplinită condiţia prevăzută de art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul S.I., solicitând revocarea măsurii arestării preventive întrucât nu este vinovat şi are o situaţie grea în familie, mama sa fiind bolnavă şi fără venituri.
Recursul inculpatului este nefondat.
Inculpatul S.I. a fost trimis în judecată şi condamnat prin sentinţa penală nr. 105 din 5 februarie 2009, pronunţată de Tribunalul Iaşi, la pedeapsa rezultantă de 11 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de minori şi asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicabilă art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 şi art. 75 lit. c) C. pen. şi respectiv art. 323 alin. (l) C. pen., cu aplicarea, art. 37 lit. a) şi art. 75 lit. c) C. pen.
S-a reţinut în sarcina inculpatului că, în perioada ianuarie - mai 2003, împreună cu inculpata minoră C.I.I. a racolat mai multe minore pe care le-a transportat la domiciliul inculpatului G.G. şi al numitei C.C. în vederea practicării prostituţiei în folosul acestora din urmă, folosul său fiind reprezentat de suma pe care ar fi obţinut-o din vânzarea acestor victime.
Temeiul arestării preventive a inculpatului a fost cel prevăzut de art. 148 lit. f), C. proc. pen., reţinându-se că a comis infracţiuni pentru care legea prevede pedepse mai mari de 4 ani şi există probe din care rezultă că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Potrivit art. 148 lit. f) C. proc. pen., arestarea inculpatului se poate dispune atunci când „inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică".
În cauza de faţă, inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat printr-o hotărâre chiar nedefinitivă, pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de minori şi asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, fapte cu un grad de pericol social deosebit, iar faţă de modalitatea de săvârşire a acestora, împreună cu un minor, şi persoana inculpatului, care nu este la primul contact cu legea penală, fiind recidivist, reiese pericolul concret pentru ordinea publică.
Apreciind că temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat şi impun în continuare menţinerea acesteia măsuri, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică şi cu respectarea dispoziţiilor Convenţiei europene a drepturilor omului şi ale Constituţiei României referitoare la libertatea individuală, care prevăd că măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive temeinice că s-a săvârşit o infracţiune, din necesitatea de a împiedica să se săvârşească o nouă infracţiune, fiind necesară astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal.
Faţă de aceste considerente, recursul inculpatului este nefondat, iar în temeiul art. 38515 pct. l lit. b) C. proc. pen., urmează a fi respins.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva încheierii din 16 iunie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 6790./99/2007.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 8 iulie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2949/2009. Penal. Propunere de arestare... | ICCJ. Decizia nr. 2630/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
