ICCJ. Decizia nr. 2605/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2605/2009
Dosar nr. 5720/1/2009
Şedinţa publică din 8 iulie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
Prin încheierea de şedinţă din 23 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. 853/36/2009, în baza art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului B.I. pe o durată de 60 de zile, de la 23 iunie la 21 august 2009.
S-a reţinut, în esenţă, că în cauză sunt îndeplinite în continuare cerinţele prevăzută de art. 143 C. proc. pen., coroborat cu art. 148 lit. f) C. proc. pen., existând motive temeinice de a bănui că inculpatul a săvârşit faptele penale deduse judecăţii, pentru care a şi fost condamnat în primă instanţă.
În ce priveşte pericolul pentru ordinea publică, acesta rezultă din gravitatea infracţiunilor [(art. 198 alin. (3) şi art. 202 C. pen.)],continuitatea actelor materiale, modalitatea concretă de comitere, vârsta părţilor vătămate şi consecinţele faptelor, inclusiv în plan psihic pentru victime.
În raport de natura infracţiunilor, impactul social şi rezonanţa puternic negativă la săvârşirea acestui gen de infracţiuni şi, concomitent, un sentiment de dezaprobare din partea colectivităţii, coroborat cu datele privind persoana inculpatului şi conduita procesuală a acestuia, instanţa şi-a format convingerea că măsura limitării libertăţii apare justificată, fără a constitui cel puţin la acest moment procesual o măsură disproporţionată în raport cu scopul urmărit, respectiv asigurarea ordinii publice.
Privarea de libertate a inculpatului corespunde şi scopului măsurilor preventive, astfel cum este reglementat în art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în vederea bunei desfăşurări a procesului penal şi necesităţii asigurării prezenţei inculpatului la dispoziţia instanţei de apel.
Pe de altă parte, s-a reţinut că termenul rezonabil al măsurii preventive nu a fost depăşit în condiţiile în care inculpatul a fost condamnat, chiar dacă nedefinitiv, la o pedeapsă de 6 ani şi 6 luni închisoare împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul B.I., solicitând revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului, întrucât cercetarea judecătorească este terminată şi nu mai poate influenţa probele cauzei, putând fi judecat în stare de libertate.
Recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că inculpatul a fost condamnat în primă instanţă la o pedeapsă rezultantă de 6 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de act sexual cu un minor şi corupţie sexuală, reţinându-se, în esenţă, că în vara anului 2006, a întreţinut în mod repetat relaţii sexuale cu două minore ce nu împliniseră vârsta de 15 ani, săvârşind totodată acte cu caracter obscen asupra şi în prezenţa acestora.
Curtea constată că instanţa de apel, pe rolul căreia cauza se află în prezent, a analizat corespunzător temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, constatându-se că acestea subzistă şi impun cercetarea în continuare în stare de arest a inculpatului.
Astfel, din datele existente rezultă mai mult decât o presupunere rezonabilă în sensul că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat (în condiţiile în care împotriva lui s-a pronunţat o hotărâre de condamnare în primă instanţă), natura acestora, ca şi împrejurările în care au fost comise justificând aprecierea că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, fiind de natură a afecta buna desfăşurare în continuare a procesului penal.
Prin urmare, criticile inculpatului sunt neîntemeiate, sens în care recursul său este nefondat şi va fi respins conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva încheierii din 23 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. 853/36/2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 iulie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2603/2009. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 2949/2009. Penal. Propunere de arestare... → |
|---|
