ICCJ. Decizia nr. 2608/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2608/2009
Dosar nr. 5760/1/2009
Şedinţa publică din 8 iulie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 16 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosar nr. 27452/3/2008, s-a dispus menţinerea stării de arest a inculpatului G.D.G. în temeiul art. 3002 C. proc. pen., combinat cu art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reţinut că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive faţă de inculpat subzistă în continuare, impunând privarea de libertate a acestuia.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul G.D.G. criticând-o pentru netemeinicie, solicitând casarea acesteia şi punerea sa în libertate.
Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.
Potrivit art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Totodată, conform art. 160b alin. (3) C. proc. pen., „când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive".
În cauză, aşa cum rezultă din încheierea atacată, instanţa de apel a procedat la efectuarea verificărilor impuse de legea procesual penală şi a constatat că temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Înalta Curte apreciază, în raport de modul de concepere a activităţii infracţionale, de împrejurările comiterii faptelor şi de consecinţele acestora, inculpatul fiind acuzat de săvârşirea, în concurs, a unei tentative la infracţiunea de furt calificat şi asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, alături de alţi trei coinculpaţi, că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate şi neîncredere în buna desfăşurare a actului de justiţie.
Pe de altă parte, în cauză deja a fost pronunţată o hotărâre de condamnare.
Apărările inculpatului vizând situaţia sa familială nu constituie motive de revocare a arestării preventive, acestea putând fi, eventual, invocate ulterior rămânerii definitive a hotărârii, ca motive de întrerupere a executării pedepsei.
Toate aceste aspecte justifică dispoziţia instanţei de apel, în sensul menţinerii arestării preventive, astfel că Înalta Curte, conform art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.D.G. împotriva încheierii din 16 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosar nr. 27452/3/2008.
Obligă recurentul inculpat să plătească suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică, azi 8 iulie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2561/2009. Penal. Infracţiuni la alte legi... | ICCJ. Decizia nr. 2635/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
