ICCJ. Decizia nr. 2636/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2636/2009
Dosar nr. 5868/1/2009
Şedinţa publică din 13 iulie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
Prin încheierea din 6 iulie 2009 a Curţii de Apei Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 67/64/2009, în baza art. 160b C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive luată faţă de inculpatul T.M.
S-a reţinut, în esenţă, că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea, în calitate de ofiţer de poliţie, a infracţiunilor de luare de mită, fals intelectual şi instigare la fals în declaraţii.
În cauză, s-a apreciat că temeiul care a determinat arestarea preventivă respectiv cel prevăzută de art. 148 lit. f) C. proc. pen., nu a dispărut şi nici nu a suferit modificări, astfel că se impune privarea de libertate a inculpatului.
Măsura arestării preventive a fost luată de Înalta Curte care a constatat că, în speţă, este îndeplinită cerinţa art. 143 şi 148 lit. f) C. proc. pen., arătând că pericolul concret pentru ordinea publică este determinat de gravitatea faptei comise, de calitatea deţinută de inculpat, lăsarea sa în libertate creând un sentiment de insecuritate publică şi de neîncredere în capacitatea justiţiei de a acţiona ferm în asemenea cazuri grave, ceea ce ar periclita concret ordinea publică.
Instanţa de fond a apreciat că materialul probator administrat până în acest moment confirmă bănuiala săvârşirii de către inculpat a infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, iar în ce priveşte pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, acesta rezultă din circumstanţele reale în care au fost săvârşite infracţiunile, natura şi gravitatea acestora, împrejurările în care s-a acţionat, raportate la circumstanţele personale ale inculpatului şi conduita adoptată ulterior comiterii faptei.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, arătând că dosarul se află în faza de finalizare în faţa primei instanţe, astfel că este exclusă posibilitatea influenţării în vreun fel de către inculpat a desfăşurării normale a procesului penal, că a fost depăşită durata rezonabilă a măsurii arestării preventive şi că nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri faţă de inculpat.
Recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că inculpatul I.A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea mai multor infracţiuni de corupţie şi de fals în înscrisuri constând în aceea că în calitate ofiţer de poliţie, aflându-se în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a pretins şi primit diferite sume de bani pentru a soluţiona favorabil un dosar penal aflat în instrumentarea sa, determinând o parte să ateste în declaraţia dată împrejurări necorespunzătoare adevărului şi consemnând apoi la rândul său în referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale faptul neadevărat că partea vătămată şi-ar fi găsit bunurile.
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 29 decembrie 2008 şi trimis în judecată prin rechizitoriul din 20 ianuarie 2009 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A.
Analizând încheierea recurată, Curtea constată că temeiurile de fapt şi de drept care au determinat luarea măsurii arestării preventive împotriva inculpatului subzistă şi impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Astfel, în cauză există cel puţin presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, iar natura acestora (fapte de corupţie), împrejurările în care au fost comise (în legătura cu instrumentarea unui dosar penal) .calitatea pe care inculpatul a avut-o (subcomisar de poliţie) justifică aprecierea că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere că fenomenul corupţiei a cuprins practic întreaga societate românească, fiind de natură a afecta buna desfăşurare în continuare a procesului penal, ţinând seama şi de conduita procesuală adoptată de către inculpat.
În privinţa duratei măsurii arestării preventive, Curtea apreciază că aceasta nu a depăşit o limită rezonabilă, având în vedere data la care a fost pusă efectiv în executare şi stadiul în care cauza se află în prezent (administrarea probelor în faza cercetării judecătoreşti).
În consecinţă, Curtea constată că încheierea primei instanţe este legală şi temeinică iar solicitarea inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate nu are la acest moment suport în piesele dosarului, astfel încât recursul său este nefondat şi va fi respins conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE. MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M. împotriva încheierii din 6 iulie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 67/64/2009.
Obligă recurentul inculpai la plata sumei de 225 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales. se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 iulie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2635/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2640/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
