ICCJ. Decizia nr. 2645/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2645/2009
Dosar nr.3716/86/2008
Şedinţa publică din 15 iulie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 18 din 21 ianuarie 2009 a Tribunalului Suceava a fost condamnat inculpatul V.F. zis F. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., la pedeapsa principală de 18 ani închisoare şi 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzută de art. 64 alin. (1) Iit. a) teza a ll-a şi Iit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) Iit. a) teza a ll-a şi Iit. b) C. pen.
În temeiul art. 83 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului V.F. durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 aprilie 2008 la zi.
În temeiul dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen., a menţinut arestarea preventivă a inculpatului V.F.
A luat act că în cauză nu există constituire de parte civilă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 12 aprilie 2008, în jurul orelor 18,00, inculpatul şi numita M.M. s-au deplasat ia localul aparţinând SC T. SRL, situat la mică instanţă de albia pârâului Umor, curs de apă ce străbate oraşul Gura Humorului. Deşi erau în stare avansată de ebrietate, sus-numiţii şi-au mai cumpărat de la local o cantitate nedeterminată de băuturi alcoolice. În jurul orelor 20,00 - 21,00, de cei doi s-a apropiat victima T.N., persoană cu care inculpatul şi numita M.M. se cunoşteau de mai mulţi ani, aceasta rămânând împreună cu cei doi, consumând în continuare băuturi alcoolice.
În jurul orelor 22,00 (ora închiderii barului), cei trei s-au îndepărtat de zona localului, deplasându-se în continuare pe digul pârâului Umor cu intenţia de a consuma băuturile alcoolice cumpărate de la local şi puse într-un recipient din plastic.
În timpul deplasării pe respectivul dig şi întrucât victima se afla în stare avansată de ebrietate, aceasta a făcut gesturi obscene faţă de numita M.M. Deranjat de comportamentul victimei, inculpatul a exercitat asupra sa acte de violenţă cu pumnii, care au condus la dezechilibrarea şi rostogolirea victimei pe taîuzuî digului. Inculpatul s-a deplasat spre locul unde căzuse victima şi a constatat că aceasta este în stare de semiconştienţă. În aceste condiţii, inculpatul i-a solicitat numitei M.M. să-l ajute să modifice locul agresiunii, aceasta conformându-se, după care amândoi au transportat victima prin albia pârâului, lăsând-o pe prundişul din mijlocul albiei. Considerând că ceea ce a făcut până atunci nu este suficient, inculpatul, în prezenţa numitei M.M. a început să lovească victima cu putere, cu pietre provenind din albia pârâului şi întrucât loviturile au vizat exclusiv zona cranio - cerebrală, victima a încetat din viaţă la scurt timp după încetarea violenţelor. Pentru a induce în eroare organele de anchetă, inculpatul a dezbrăcat victima de pantaloni, încercând să acrediteze ideea unei agresiuni sexuale.
Ulterior, inculpatul a părăsit locul comiterii infracţiunii, deplasându-se spre locuinţa sa.
Conform concluziilor medicului legist, moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute de origine centrală, instalată ca urmare a unui traumatism cranio-cerebral cu contuzie cerebrală şi hemoragie subarahnoidiană şi fractură de bază de craniu. După morfologia lor, leziunile sau putut produce prin loviri active, repetate, ale capului cu obiecte şi mijloace contondente, combinate cu comprimarea viscerocraniului pe o suprafaţă dură, neregulată (pietriş). Analizele toxicologice au relevat o alcoolemie de 2,10 grame la mie. Totodată, medicul legist a constatat la nivelul mucoasei anale fisuri cicatrizate, fără leziuni de violenţă.
S-a apreciat că în cauză subzistă condiţiile cerute de art. 143 şi 148 lit. f) C. proc. pen., procedându-se la deducerea şi menţinerea stării de arest.
În ce priveşte latura civilă a cauzei s-a luat act că nu există constituire de partea civilă
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul V.F. care prin intermediul apărătorului a criticat-o ca nelegală şi netemeinică. în principal s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiune a prevăzută de art. 174 şi 175 C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., motivând că fapta a fost comisă pe fondul unui conflict spontan iar inculpatul nu a avut intenţia de a ucide. în subsidiar s-a solicitat să se procedeze la reindividualizarea pedepsei reţinându-se circumstanţele atenuante facultative cu consecinţa reducerii pedepsei spre minimul special.
Prin Decizia penală nr. 33 din 1 iunie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
S-a dedus prevenţia ia zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
A fost obligat apelantul inculpat la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Procedând la analiza probatoriului administrat în cauză, respectiv procesul verbal de sesizare din oficiu, procesul verbal de cercetare ia fata locului, schiţe de orientare şi planşa fotografică aferentă, proces-verbal de conducere în teren şi planşa fotografică aferentă, raport de constatare medico-legală autopsie şi planşa fotografică aferentă; procese-verbale de examinare criminalistică şi planşele fotografice aferente; raport de constatare tehnico-ştiinţifică privind comportamentul simulat, dovezi de predare-primire bunuri, declaraţiile martorilor coroborate cu declaraţiile inculpatului, instanţa de apel a reţinut că inculpatul a săvârşit infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
Este de observat că în cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut cu lux de amănunte comiterea faptei, conducând chiar organele de cercetare pe teren, indicând şi locul unde a aruncat recipientul de plastic în care se afla băutura alcoolică, dopul de la aceasta, obiecte ce au fost găsite la locul indicat de către organele de poliţie. Acasă la inculpat a fost găsită o bluză ce prezenta mai multe urme de sânge, inculpatul recunoaşte comiterea faptei, iar mai mult supus testului poligraf se concluzionează că acesta a comis fapta. De asemeni, în cursul urmăririi penale inculpatul recunoscând fapta, a indicat organelor de cercetare şi tomberonul unde ulterior şi-a aruncat geaca cu care era îmbrăcat.
În aceste împrejurări, instanţa de apel constată că inculpatul este autorul in fracţiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Este adevărat că în faţa primei instanţe, dându-şi probabil seama de gravitatea faptei comise şi a consecinţelor pe care le atrage, inculpatul a început să-şi nuanţeze poziţia procesuală susţinând iniţial că nici măcar nu o cunoaşte pe victima T.N., în pofida declaraţiilor mai multor martori care arată că iau văzut de mai multe ori împreună la cerşit pentru ca apoi să zică că a dat victimei doar 2 palme, iar în cele din urmă că numita M.M. ar fi lovit victima cu piatra în cap.
În faţa instanţei de apel inculpatul se declară total nevinovat susţinând că martorul C.N.A. a băut cu victima până la orele 0300 dimineaţă, ceea ce înseamnă că acesta ar fi lovit-o.
La cererea apelantului, pentru a verifica ipotezele avansate de către acesta. Curtea, în cursul apelului, a audiat martorii M.G.C., M.V.P., C.N.A., revenind de la audierea martorei E.S. datorită imposibilităţii de prezentare fiind plecată din ţară. Ori, din probele administrate în cursul urmăririi penale, în faţa primei instanţe, în faţa instanţei de apel nu rezultă că vreo altă persoană a comis fapta imputată apelantului şi care el iniţial a recunoscut-o în detaliu, şi nici măcar nu s-a dovedit că după ce victima a consumat băuturi alcoolice cu inculpatul şi concubina sa, aceasta s-ar fi întâlnit şi ar fi băut şi cu alte persoane.
În plus martorul C.N.A. a fost şi el supus testului poligraf concluzionându-se că ia întrebările relevante a răspuns sincer şi nu are nicio legătură cu fapta.
Pentru a face diferenţierea între infracţiune a de omor şi cea de loviri cauzatoare de moarte, trebuie ţinut seama de toate împrejurările săvârşirii faptei: instrumentul folosi locul în care s-a lovit, numărul şi intensitatea loviturilor, „aporturile anterioare dintre infractor şi victimă, poziţia subiectivă cu care s-a acţionat.
În cauză inculpatul a lovit de moi multe ori cu un bolovan (obiect apt de a produce moartea, în zona capului care este o zonă vitală, cu o intensitate ridicată-dovadă fiind concluziile actelor medico-legale, aspecte care dovedesc pe deplin intenţia inculpatului de a ucide.
Drept consecinţă solicitarea de schimbare a încadrării juridice din omor în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, este neîntemeiata
Cu privire la cererea apărării de reţinere a circumstanţelor atenuante facultative şi coborârea pe cale de consecinţă a cuantumului pedepsei, se constată că reţinerea de circumstanţe atenuante prevăzută de art. 74 C. pen., este pentru instanţă o facultate şi nicidecum o obligaţie. Ţinând cont de gravitatea faptei comise, modalitatea săvârşirii, poziţia procesuală oscilantă a inculpatului, valoarea socială lezată, Curtea constată că în cauză a fost făcută o corectă individualizare a pedepsei în raport de criteriile prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), iar diminuarea cuantumului acesteia nu ar corespunde scopului de prevenţie generală, reeducare a inculpatului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, reiterând practic, din perspectiva cazurilor de casare prevăzută de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., criticile formulate în apel.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate şi a cazurilor de casare în care acestea formal se încadrează, Curtea constată că recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că în primele declaraţii date în faza de urmărire penală, inculpatul V.F. a recunoscut săvârşirea faptei în modalitatea descrisă în actul de sesizare, constând în aceea că în noaptea de 12 aprilie 2008,pe fondul consumului de alcool şi a unui conflict spontan, a exercitat violenţe repetate asupra victimei T.N. mai întâi cu pumnii (ceea ce a determinat căderea acesteia), iar apoi cu corpuri contondente (pietre provenite din albia râului), toate acestea vizând zona capului
Aceste susţineri făcute de inculpat au fost confirmate ulterior de procesul verbal de conducere în teren (inclusiv planşele foto întocmite cu acest prilej), activitate efectuată în prezenţa martorilor asistenţi A.V. şi M.C.
De asemenea, sinceritatea manifestată de inculpat în aceste declaraţii este confirmată implicit de rezultatul testării acestuia cu tehnica de tip poligraf care nu a evidenţiat modificări psiho-fiziologice semnificativ caracteristice care să conducă la concluzia detecţiei comportamentului simulat.
În fine, situaţia de fapt rezultată din aceste declaraţii ale inculpatului se coroborează cu concluziile raportului medico-legal de necropsie, care atesta că moartea victimei a fost violentă, fiind constatate multiple leziuni grave (traumatism cranio-cerebral hemoragie cerebrală şi fractură de craniu), ce nu s-ar fi putut produce decât printr-un mecanism activ (lovituri repetate ale capului cu obiecte şi mijloace contondente).
Este adevărat că în declaraţiile date ulterior, inculpatul a încercat să-şi diminueze contribuţia la decesul victimei susţinând fie că nu doar el, ci şi o altă persoană (numita M.M. care s-a aflat permanent alături de cei doi jar fi aplicat victimei mai multe lovituri cu o piatră în zona capului, fie că loviturile letale ar fi fost aplicate exclusiv de către aceasta.
Aceste noi susţineri ale inculpatului nu au putut fi verificate până la trimiterea sa în judecată, cauza fiind disjunsă faţă de numita M.M., iar în faza cercetării judecătoreşti, reuşindu-se audierea acesteia din urmă, nu au fost confirmate nu doar acuzaţiile aduse de inculpat, ci nici măcar prezenţa ei alături de inculpat şi victimă la data şi locul comiterii faptei.
Pe de altă parte, chiar dacă iniţial, după începerea urmăririi penale in rem (cu autor necunoscut) a existat şi o altă persoană suspectată de comiterea infracţiunii, numitul C.N.A., cercetările efectuate în cauză (audieri percheziţii domiciliare, testare la poligraf) nu au confirmat vreo implicare a acestuia în comiterea faptei deduse judecăţii, sens în care s-a şi dispus faţă de acesta neînceperea urmăririi penale.
Prin urmare, probatoriile administrate în cauză nu susţin o altă variantă a situaţiei de fapt decât cea expusă în rechizitoriu şi rezultată din primele declaraţii date de inculpat (în prezenta unui avocat şi după ce i s-au adus la cunoştinţă prevederile art. 70 C. proc. pen.).
Această situaţie de fapt a fost corect încadrată în drept prin raportare la dispoziţiile art. 175 lit. i) C. pen., iar nu ale art. 183 C. pen., aşa cum a solicitat inculpatul atât în apei, cât şi în recurs.
Leziunile constatate cu ocazia necropsiei victimei (traumatism cranio-cerebral, hemoragie subarahnoidiană şi fractură de bază de craniu) dovedesc faptul că moartea victimei a fost violenţă, existând o cauzalitate directă între loviturile ce i-au fost aplicate acesteia şi deces.
Cu alte cuvinte leziunile cauzate atestă că persoana care a lovit victima (în mod repetat, cu obiecte contondente) a urmărit sau măcar a acceptat producerea decesului acesteia, ceea ce caracterizează din punctul de vedere al formei de vinovăţie omorul (care se comite cu intenţie) jar nu lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (infracţiune praeterintenţionată, la care rezultatul mai grav se produce din culpă)
În fine, sub aspectul individualizării pedepsei, Curtea constată că au fost avute în vedere prin coroborare criteriile prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social concret ridicat al faptei comise, dedus din modalitatea şi împrejurările în care fapta a fost săvârşită (pe fondul consumului de alcool care a degenerat într-un conflict spontan), circumstanţele personale ale inculpatului (care nu se află la primul conflict cu legea penală având multiple condamnări care nu atrag însă starea de recidivă), dar şi lipsa oricăror împrejurări cărora să li se poată reţine efecte atenuante în condiţiile art. 74 C. pen
Prin urmare, nu există motive care să justifice coborârea pedepsei sub limita stabilită de instanţa de fond şi menţinută implicit de instanţa de apel sancţiunea aplicată inculpatului fiind aptă să asigure atât reeducarea acestuia şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, cât şi o coerciţie corespunzătoare faptei pe care a comis-o.
În consecinţă, Curtea apreciază că recursul inculpatului este nefondat şi va fi respins conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu deducerea prevenţiei ia zi şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.F. împotriva deciziei penale nr. 33 din 1 iunie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat durata reţinerii şi arestării preventive de ia 18 aprilie 2008 la 15 iulie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 iulie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2640/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3836/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
