ICCJ. Decizia nr. 2640/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2640/2009
Dosar nr. 5895/1/2009
Şedinţa publică din 13 iulie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
Prin încheierea din 8 iulie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 6166/2/2009 (1610/2009), în baza art. 3001 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive luată faţă de inculpatul I.A., care a fost astfel menţinută.
S-a reţinut, în esenţă, că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea, în calitate de ofiţer de poliţie, a infracţiunilor de luare de mită în formă continuată, fals intelectual aflat în legătură directă cu infracţiunea de luare de mită în formă continuată şi favorizarea infractorului.
În cauză, s-a apreciat că sunt suficiente indicii temeinice în sensul săvârşirii de către inculpat a faptelor pentru care este cercetat (în condiţiile în care a fost prins în flagrant), iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, ce este evidenţiat de natura gravitatea faptelor calitatea în care acesta Ie-a comis.
În privinţa circumstanţelor personale invocate de inculpat, s-a reţinut că acestea pot fi valorificate într-un eventual proces de individualizare judiciară.
În concluzie, s-a apreciat că este justificată menţinerea stării de arest preventiv a inculpatului, temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri impunând în continuare privarea de libertate a acestuia.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul invocând atitudinea pe care a avut-o pe parcursul cercetărilor precum şi alte circumstanţe personale care ar justifica revocarea măsurii arestării preventive şi punerea sa în libertate.
Recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că inculpatul I.A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea mai multor infracţiuni de corupţie sau în legătură cu asemenea infracţiuni .constând în aceea că în calitate ofiţer de poliţie, aflându-se în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a pretins şi primit diferite sume de bani pentru a nu aplica sancţiuni contravenţionale la regimul circulaţiei rutiere, atestând în mod necorespunzător în actele încheiate faptele constatate.
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 13 iunie 2009 şi trimis în judecată prin rechizitoriul din 3 iulie 2009 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A.
Analizând încheierea recurată, Curtea constată că instanţa de fond a reţinut în mod corect că măsura arestării preventive împotriva inculpatului este legală şi temeinică şi că temeiurile care au determinat luarea acesteia impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, în cauză există cel puţin presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat (în condiţiile în care pentru unele dintre ele a fost surprins în flagrant), iar natura acestora (fapte de corupţie), împrejurările în care au fost comise .calitatea pe care inculpatul a avut-o (comisar de poliţie) justifică aprecierea că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, fiind de natură a afecta buna desfăşurare în continuare a procesului penal. în condiţiile în care cercetarea judecătorească practic nu a debutat.
În privinţa circumstanţelor personale invocate de inculpat atât în faţa instanţei de fond, cât şi cu ocazia susţinerii recursului .acestea vor putea fi valorificate ulterior la individualizarea pedepsei, în măsura în care probele ce se vor administra în cauză vor răsturna prezumţia de nevinovăţie de care inculpatul se bucură potrivit legii.
În acelaşi sens, urmează a se da efecte şi conduitei sale procesuale, cu atât mai mult cu cât până în prezent inculpatul nici nu a fost audiat de către instanţa de fond.
În consecinţă, Curtea constată că încheierea primei instanţe este legală şi temeinică, iar solicitarea inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate nu are la acest moment suport în piesele dosarului, astfel încât recursul său este nefondat şi va fi respins conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.A. împotriva încheierii din 8 iulie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală pronunţată în dosarul nr. 6166/2/2009 (1610/2009).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 iulie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2636/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2645/2009. Penal → |
|---|
