ICCJ. Decizia nr. 2625/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2625/2009
Dosar nr. 325/57/2009
Şedinţa publică din 9 iulie 2009
Asupra cauzei penale de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 17/P/2009 din 27 ianuarie 2009 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de P.A. şi M.C. pentru infracţiunea prev. de art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen.
S-au stabilit cheltuieli judiciare în sumă de 100 lei ce vor rămâne în sarcina statului, conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
Pentru a dispune în acest sens, procurorul a reţinut următoarele:
Împotriva numitelor P.A. şi M.C., procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Deva, a formulat plângere penală numita G.E. susţinând că din „interes personal-mită" au conexat două dosare în care ea este parte.
Faţă de această plângere s-au efectuat acte premergătoare sub aspectul infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen.
Din actele premergătoare administrate în cauză, procurorul a concluzionat că nu rezultă că cei 2 procurori-intimaţi au primit bani sau foloase necuvenite în scopul îndeplinirii de acte privitoare la îndatoririle de serviciu.
S-a mai reţinut că numita G.E. a mai formulat plângere penală împotriva procurorului P.A., fiind dispusă soluţia de neîncepere a urmăririi penale în Dosarul nr. 37/P/2008.
Împotriva rezoluţiei petenta a formulat plângere la procurorul ierarhic superior.
Prin rezoluţia nr. 71/II/2/2009 din 11 februarie 2009 a procurorului şef serviciu la D.N.A. s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii.
Pentru a dispune în acest sens, procurorul ierarhic superior a reţinut următoarele:
Petenta a criticat soluţia adoptată în cauză pentru motive de nelegalitate şi netemeinice, arătând că aceasta apreciază că subzistă comiterea infracţiunii pentru care a înţeles să formuleze plângere penală, solicitând infirmarea rezoluţiei atacate, reluarea cercetărilor în vederea tragerii la răspundere penală a intimatelor P.A. şi M.C.
Examinând actele şi lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate de petentă şi a regulilor de bază ale unui proces penal, s-a apreciat de către procurorul ierarhic superior că soluţia adoptată este legală şi temeinică avându-se în vedere motivarea rezoluţiei, respectiv împrejurarea că aceleaşi fapte au făcut obiectul Dosarului penal nr. 37/P/2008 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba Iulia.
În temeiul art. 2781 C. proc. pen. petenta s-a adresat instanţei competente.
Prin sentinţa penală nr. 48 din data de 2 aprilie 2009 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, a dispusrespingerea ca nefondată a plângerii formulată de petenta G.E. împotriva rezoluţiei din 27 ian. 2009, pronunţată în Dosar penal nr. 17/P/2009 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba, şi a rezoluţiei din 11 februarie 2009, pronunţată în Dosar nr. 71/II/2/2009, de procurorul şef serviciu de la D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba Iulia.
A fost obligată petenta să plătească statului suma de 60 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de apel a reţinut următoarele:
La data de 09 martie 2009 s-a înregistrat, sub nr. 325/57/2009, plângerea formulată de petenta G.E. împotriva rezoluţiei din 27 ianuarie 2009 pronunţată în Dosarul penal nr. 17/P/2009 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba şi a rezoluţiei din 11 februarie 2009 pronunţată în Dosar nr. 71/II/2/2009 de procurorul şef de serviciu de la D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba Iulia.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că este nemulţumită de rezoluţiile atacate întrucât procurorii de la parchetul de pe lângă Judecătoria Deva trebuie trimişi în judecată, respectiv P.A., M.C., S.C. şi C. (V.) S.C., deoarece aceştia au abuzat şi au luat mită în legătură cu cercetarea plângerii sale făcute împotriva numiţilor G.P.P., G.M., K.P., D.G.E., C.I.F. şi N.C., persoane care au comis în dauna petentei sustrageri, înşelăciuni şi falsuri.
Examinând plângerea formulată de petentă, curtea de apel a constatat următoarele:
Petenta a formulat, la data de 16 ianuarie 2009, o plângere penală la D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba Iulia - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva procurorilor P.A. şi M.C., prin care a arătat că aceştia ar fi luat mită şi, apoi, au conexat două dosare în care ea era parte.
Reţine prima instanţă că din actele premergătoare efectuate nu a rezultat că vreunul din cei doi procurori ar fi comis faptele imputate, astfel că prin rezoluţia din 27 ianuarie 2009 (Dosar nr. 17/P/2009) s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Împotriva acestei rezoluţii, petenta a formulat plângere, care a fost respinsă prin rezoluţia procurorului şef serviciu din 11 februarie 2009 (Dosar nr. 71/II/2/2009) motivat prin aceea că faptele nu se confirmă (ele au mai fost verificate şi s-a dat aceeaşi soluţie prin rezoluţia din Dosarul nr. 37/P/2008).
În final, după examinarea dosarului, curtea de apel a apreciat că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale este temeinică şi legală întrucât afirmaţiile petentei nu se bazează pe nici o probă, aceasta făcând nenumărate memorii şi plângeri, în care afirmă lucruri nereale, inventate, rezultând chiar o instabilitate psihică şi cognitivă.
În consecinţă, faţă de dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea petentei a fost respinsă ca nefondată.În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. petenta a fost obligată să plătească statului suma de 60 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva sentinţei petiţionara a declarat prezentul recurs.
Prealabil examinării recursului, Înalta Curte constată următoarele:
- prezentă la judecarea plângerii în primă instanţă, petenta a reiterat acuzaţiile menţionate în plângerea penală, solicitând „trimiterea în judecată a celor doi intimaţi pentru luare de mită" (pag. 1 a sentinţei);
- la acest termen, recurenta nu s-a prezentat pentru expunerea motivelor de recurs, la dosar fiind ataşată dovada de citare (fil. 9).
Prin fax, recurenta a transmis „concluzii scrise" (fil. 10-11) în care reiterează acuzaţiile aduse celor doi procurori şi solicită tragerea la răspundere penală a acestora („cei doi procurori merită pedeapsa, au fost complici la înşelăciune").
Înalta Curte examinând sentinţa recurată constată că este legală şi temeinică, în cauză făcându-se o corectă aplicare a dispoziţiilor legale în materia soluţionării plângerii penale, plângerii adresate procurorului ierarhic superior şi plângerii adresate judecătorului.
În conformitate cu dispoziţiile art. 66 alin. (1) şi art. 52 din C. proc. pen., precum şi cu cele ale art. 23 alin. (11) din Constituţia României, orice cetăţean beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, deschiderea unei proceduri judiciare penale (prin începerea urmăririi penale) nefiind posibilă decât în condiţiile prevăzute de lege.
Astfel, potrivit art. 228 alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute de art. 221 C. proc. pen., dispune prin rezoluţie începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen. De altfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 224 alin. (1) C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare.
În respectarea acestor dispoziţii legale, procurorul a efectuat acte premergătoare, acte prevăzute de art. 224 alin. (2) C. proc. pen., fiind format Dosarul penal nr. 17/P/2009 care cuprinde toate înscrisurile relevante probatoriu.
În urma efectuării acestor acte premergătoare, necesare pentru soluţionarea plângerii penale formulată de petentă, dar şi pentru a se stabili eventuala incidenţă a vreunuia din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen., nu au fost relevate minime indicii temeinice - în sensul art. 681 C. proc. pen. - care să justifice presupunerea rezonabilă că persoanele reclamate, şi faţă de care s-au efectuat acte premergătoare, să fi săvârşit faptele menţionate în plângerea penală.
Dimpotrivă, actele premergătoare efectuate au relevat existenţa cazului prevăzut de art. 10 lit. a) din C. proc. pen. („fapta nu există"), caz care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale.
Cererea de condamnare a celor doi intimaţi deoarece „au fost complici la înşelăciune" (conform opiniei recurentei) este neîntemeiată întrucât au fost efectuate acte premergătoare - ca acte prevăzute de C. proc. pen. - care nu au confirmat existenţa faptelor reclamate.
În raport cu cele reţinute, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., recursul petentei urmează a fi respins ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara G.E. împotriva sentinţei penale nr. 48 din 2 aprilie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 iulie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2623/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2837/2009. Penal. Omorul calificat (art. 175... → |
|---|
