ICCJ. Decizia nr. 2927/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2927/2009
Dosar nr. 3717/91/2008
Şedinţa publică din 8 septembrie 2009
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 53 din 6 februarie 2009 a Tribunalului Vâlcea a fost condamnat inculpatul P.S. (zis Ţ., fiul lui C. şi al S.) la pedeapsa de 16 ani închisoare şi 2 ani interzicerea unor drepturi pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, faptă prevăzută de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus perioada arestării preventive începând cu data de 28 iulie 2008, la zi.
Sub aspectul laturii civile, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 20.000 lei despăgubiri materiale şi la 50.000 lei daune morale către partea civilă M.F.
Totodată, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 25 lei despăgubiri civile către Spitalul de Urgenţă S.P. Focşani şi s-a luat act că Serviciul de Ambulanţă Vrancea nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt.
La data de 20 iulie 2008, victima M.M. s-a aflat în apartamentul martorului C.A., a consumat băuturi alcoolice şi a intrat în legătură prin intermediul calculatorului, pe messenger, cu diferite persoane din ţară şi din străinătate, printre care şi cu P.A. (fratele inculpatului) aflat în chet-ul V. şi care la rândul său coresponda pe internet.
Cu prilejul acestei corespondeţe, victima s-a ridicat brusc de la calculator şi a afirmat că se duce la A. să facă „un meci" (prin aceasta înţelegând că se vor bate).
La scurt timp la chat-ul V. şi-a făcut apariţia victima (însoţită de concubina sa, P.L.) dar nu a găsit nici o persoană din cele cu care era dispusă să se bată, întrucât cei vizaţi, P.A., M.J. şi P.G., cunoscându-l pe M.M. ca fiind o fire violentă au părăsit localul cu un taxi.
În aceste condiţii victima s-a deplasat la barul A. unde a stat de vorbă cu martorul V.I.F., timp în care a primit mai multe telefoane de la persoane care vroiau să se bată.
În jurul orelor 2,30 M.M. şi concubina sa au părăsit barul A. în direcţia cartierului B., la „6"-uri, l-a găsit pe inculpatul P.S. şi între cei doi s-a declanşat un conflict de mari proporţii, la care în final au asistat martorul V.I.F. şi mai multe persoane de etnie rromă.
La intervenţia fermă a martorului V.I.F., victima a acceptat să părăsească blocul, timp în care inculpatul, speriat de atitudinea ameninţătoare a lui M., a încercat să se ascundă în apartamentele învecinate, dar şi cu intenţia de a se înarma pentru a riposta.
Încercând uşile mai multor apartamente, inculpatul a reuşit să deschidă apartamentul martorei B.L., a luat un cuţit de bucătărie, l-a pus în buzunar şi a coborât în faţa blocului. Victima, în acest timp, a continuat discuţiile pe un ton ridicat cu locatarii, printre care se aflau şi rudele inculpatului şi la un moment dat a observat că şi-au făcut apariţia două autoturisme în care se aflau P.A., P.G., I.N. şi I.R. Victima s-a îndreptat spre P.A., acesta a fugit pentru a nu fi lovit iar M.M. l-a urmărit.
Inculpatul a sesizat pericolul în care se afla fratele şi a plecat în fugă după cei doi. Într-o parcare l-a găsit pe M.M., căzut la pământ, s-a apropiat de el, a constatat că este băut, aflat în stare inertă, a scos cuţitul şi i-a aplicat două lovituri, dintre care una foarte puternică, secţionându-i artera femurală, ceea ce i-a cauzat o hemoragie puternică şi în final moartea.
Constatarea medico-legală nr. 177/A/2008 a SML Vrancea a concluzionat că moartea victimei M.M. a fost violentă, cauza medicală a morţii a fost hemoragia acută secundară a unor plăgi înţepat tăiate penetrante la nivelul coapsei stângi cu secţionare arteră femurală, constatare confirmată de IML Iaşi.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită prin procesele verbale încheiate de organele de cercetare penală, prin depoziţiile celor 15 martori audiaţi în faza de urmărire penală şi în cea de cercetare judecătorească, prin raportul de expertiză criminalistică, prin raportul de constatare medico legală, mijloace de probă coroborate cu declaraţiile inculpatului.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, partea civilă M.F., invocându-se dispoziţiile art. 3859 pct. 14 (pedeapsa aplicată a fost greşit individualizată, solicitând majorarea pedepsei) şi inculpatul P.S. care a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte (caz e casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.) şi reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 48/ A din 29 aprilie 2009, a respins apelurile declarate, apreciind că sentinţa pronunţată este temeinică şi legală, atât în ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei cât şi cu privire la individualizarea pedepsei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul şi partea civilă M.F.
Inculpatul, prin recursul declarat, reiterează motivele de apel invocate, şi anume greşita încadrare juridică a faptei în infracţiunea de omor calificat, în loc de infracţiunea de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, şi greşita reţinere a circumstanţei atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., solicitând şi reindividualizarea pedepsei prin aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a), b), şi c) C. pen.
Partea civilă a criticat Decizia penală pronunţată în cauză pentru netemeinicie, solicitând majorarea pedepsei aplicate inculpatului, iar în latură civilă majorarea despăgubirilor materiale.
Recursurile nu sunt fondate.
Fapta inculpatului, care în noaptea de 20/21 iulie 2007, a aplicat victimei M.M. două lovituri cu un cuţit în zona membrelor inferioare, cauzându-i leziuni urmate de o puternică hemoragie care a condus la decesul acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat şi nu cele prevăzute de art. 183 C. pen., aşa cum bine a reţinut instanţa de fond şi confirmată de instanţa de apel.
Infracţiunea de loviri sau vătămare cauzatoare de moarte este o infracţiune praeterintenţionată care se caracterizează prin intenţie în ceea ce priveşte loviturile şi culpă în ce priveşte rezultatul produs - moartea victimei, în timp ce infracţiunea de omor se comite numai cu intenţie.
Din modul în care inculpatul a acţionat se deduce că inculpatul a acţionat cu intenţia indirectă de a ucide. Astfel, inculpatul s-a înarmat cu un cuţit, instrument apt de a ucide, a aplicat victimei două lovituri puternice (în urma celei de-a doua lovituri cuţitul s-a rupt) secţionându-i artera femurală, zonă intens vascularizată, cu consecinţa unei hemoragii puternice şi în final cu decesul acesteia. Inculpatul a avut reprezentarea consecinţelor (moartea victimei, - victima în momentul agresiunii era căzută la pământ, în stare inertă, în neputinţă de a se apăra) şi chiar dacă nu a dorit acest rezultat, l-a acceptat.
În consecinţă, în speţă, încadrarea juridică a faptei comise de inculpat a fost bine stabilită, motiv pentru care primul motiv de recurs invocat de inculpat este nefondat.
Şi la cea de-a doua critică, referitoare la menţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. este nefondată.
Potrivit art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanţă atenuantă săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea victimei, produs şi prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.
Într-adevăr, probele administrate evidenţiază că victima a avut un comportament violent înainte de producerea infracţiunii, însă trebuie distins între ceea ce s-a întâmplat în scara blocului unde se afla inculpatul, în prezenţa multor persoane, şi ceea ce s-a întâmplat ulterior.
Or, victima a părăsit scara blocului şi inculpatul nu mai era ameninţat de nici un pericol. Dimpotrivă, inculpatul s-a înarmat cu un cuţit, a plecat în urmărirea victimei, a găsit-o căzută la pământ, în imposibilitate de a riposta, sau de a-i mai cauza vreo vătămare, şi i-a aplicat două lovituri, împrejurări care exclud reţinerea circumstanţei legale a provocării.
Referitor la individualizarea pedepsei, aspect sub care hotărârile sunt criticate de inculpat şi partea civilă, Înalta Curte constată că în cauză s-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 52 şi art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se seama atât de pericolul social concret al faptei comise, pericol ce rezidă în modalitatea în care a fost comis omorul, cât şi de datele ce caracterizează persoana infractorului (a recunoscut constant incidentul şi aplicarea loviturilor de cuţit, şi chiar dacă nu are antecedente penale, din probele aflate la dosar rezultă că a fost sancţionat contravenţional de mai multe ori) împrejurări care nu pot conduce la reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C. pen.
În raport de aceste elemente de circumstanţiere ale faptei şi făptuitorului, pedeapsa de 16 ani închisoare apare ca bine dozată.
Cu privire la latura civilă a cauzei, se constată că a fost bine rezolvată, fiind acordate părţii civile doar sumele pe care aceasta le-a dovedit prin declaraţiile martorilor A.M., A.M. şi L.F.
Apreciindu-se că prin fapta sa inculpatul a cauzat părţii civile o pierdere ireparabilă, acesta a fost obligat şi la daune morale în cuantum de 50.000 lei.
Ca atare, hotărârea pronunţată este temeinică şi legală, astfel că în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursurile declarate vor fi respinse ca nefondate.
Se va deduce din pedeapsă timpul reţinerii şi arestării preventive iar în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat şi partea civilă vor fi obligaţi la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul P.S. şi recurenta parte civilă M.F. împotriva Deciziei penale nr. 48/ A din 29 aprilie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 28 iulie 2008 la 8 septembrie 2009.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 8 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2837/2009. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 2981/2009. Penal → |
|---|
