ICCJ. Decizia nr. 2654/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2654/2009
Dosar nr. 3582/114/2008
Şedinţa publică din 15 iulie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor cauzei se reţin următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 71 din 14 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Buzău, a fost condamnat inculpatul G.T., la o pedeapsă de 5 ani închisoare, în baza art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În conformitate cu prevederile art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului G.T. pe o perioadă de 3 ani drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.
În baza prevederilor art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul L.D. la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În conformitate cu prevederile art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului L.D. pe o perioadă de 2 ani drepturile prevăzute în art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.
S-au aplicat inculpaţilor G.T. şi L.D. dispoziţiile art. 71 – art. 64 teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.
În conformitate cu prevederile art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv pentru inculpaţii G.T. şi L.D.
A fost confiscată de la inculpatul G.T. suma de 550 euro reprezentând comision încasat nelegal.
A fost respinsă, ca fiind neîntemeiată, cererea părţii vătămate, parte civilă N.M. privind obligarea inculpaţilor la plata despăgubirilor civile.
Au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii G.T. şi L.D. să achite câte 3000 euro despăgubiri civile pentru daune materiale şi morale părţilor vătămate, părţi civile R.D.C., R.D.S., B.I. şi V.Gh.F.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut, că în cursul anului 2008, cei doi inculpaţi au organizat o activitate de racolare de persoane pe raza judeţului Buzău, în vederea exploatării prin muncă.
Aceştia şi-au repartizat sarcinile în sensul că L.D. s-a ocupat de recrutare şi transport pe teritoriul României, iar inculpatul G.T. de transport pe teritoriile Bulgariei şi Greciei, de asigurarea cazării şi primirea persoanelor exploatate.
Inculpatul L.D., profitând de relaţiile lor de rudenie pe care le avea în comuna Costeşti, judeţul Buzău şi sprijinindu-se şi pe ruda sa R.V., a convins prin inducere în eroare, mai multe persoane pentru a efectua lucrări agricole sezoniere în Grecia, respectiv recoltat de legume şi pepeni.
Odată ajunse în Grecia, victimele au fost obligate să desfăşoare munci agricole în condiţii grele, improprii privind normarea şi remunerarea muncii.
Victimelor li s-au propus iniţial un câştig de 50 euro pe zi de persoană, în realitate nefiind plătite pentru munca prestată. În Grecia s-au avut în vedere alte criterii de evaluare a muncii, respectiv pe număr de lădiţe de roşii recoltate, pe suprafaţa de teren, criterii care au determinat diminuarea veniturilor victimelor lipsite de bani pentru a-şi asigura hrana.
În atare situaţie, aceste persoane erau dependente de cei doi inculpaţi.
Deşi din România li se promisese că vor avea de lucru, încă de la sosirea în Grecia, în primele 3 zile nu li s-au asigurat de lucru, în condiţiile în care acestea nu aveau bani asupra lor, iar actele de identitate le fuseseră reţinute de către inculpatul L.D.
Astfel, inculpaţii au determinat ca victimele să devină dependente material şi financiar de ei, silite să locuiască în barăci improvizate din carton şi lemn, acoperite cu folii de plastic, pe un câmp mărginit de un depozit dezafectat din localitatea La Kopetra.
Barăcile unde se odihneau victimele nu erau racordate la reţeaua de electricitate, iar paturile erau improvizate din lăzi de plastic cu saltele uzate din câlţi, fără aşternut.
În Grecia li s-a adus la cunoştinţă că trebuie să plătească un comision de 50 euro de persoană.
Aceste persoane astfel recrutate au un grad redus, liminar de instrucţie şcolară şi cu o situaţie materială deficitară.
În tot acest timp, actele de identitate ale victimelor se aflau la inculpatul G.T. care a fost recunoscut ca fiind „adevăratul şef de echipă".
Persoanele recrutate nemulţumite de condiţiile de lucru, răzvrătite se puteau întoarce în România numai după achitarea datoriilor către inculpatul G.T., respectiv câte 70 euro de persoană în contul cheltuielilor de transport şi câte 50 euro de persoană cu titlu de comision pretins pentru simplul fapt că le adusese în Grecia.
Inculpatul G.T. a precizat părţilor vătămate şi martorilor că nu vor primi actele de identitate pentru a reveni în România până nu-şi vor achita datoria către el.
Datorită nemulţumirilor exprimate de către părţile vătămate, inculpatul G.T. a cumpărat un minim de alimente care au fost împărţite la toate cele 23 de persoane recrutate.
Persoanele care au muncit, au lucrat între 7 ş-i 10 zile în sectoarele din care au fost repartizate, însă nu au fost plătite, invocându-se că proprietarul grec efectuează plata numai după terminarea suprafeţelor de recoltat.
Pe toată această perioadă inculpatul G.T. a asigurat cu titlu de împrumut câte 4-5 euro de persoană pentru cumpărarea de alimente şi ţigări, însă suma era insuficientă pentru asigurarea unei hrane normale.
Cu câţiva euro câştigaţi de la un cetăţean grec, părţile vătămate B.I., V.F., R.C. şi N.M. au reuşit să apeleze telefoanele familiilor în România pentru a le da bani de întoarcere.
Familiile acestor persoane şi-au făcut în ţară datorii pentru a le ajuta să se întoarcă în România.
A considerat instanţa de fond că victimele au trăit în Grecia o experienţă de viaţă umilitoare, degradantă şi au fost afectate psihic.
Pentru partea vătămată N.M. a considerat tribunalul că situaţia a fost diferită, deoarece acesta nu s-a rezumat la locurile de muncă oferite de cei doi inculpaţi, ci a lucrat şi pe cont propriu.
Fapta, aşa cum a fost descrisă, comisă de inculpaţii L.D. şi G.T., se precizează de instanţa de fond că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane în forma agravată prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Cei doi inculpaţi au recunoscut deplasarea în Grecia împreună cu părţile vătămate şi martorii audiaţi, dar au afirmat că nu le-a indus în eroare cu privire la condiţiile de muncă, că nu le-a perceput şi nu le-a reţinut vreun comision nelegal de intermediere a raporturilor de muncă.
A mai arătat instanţa de fond că inculpatul G.T. era în monitorizarea organelor judiciare din judeţul Ialomiţa încă din vara anului 2007, unde a procedat la fel, recrutând prin inducere în eroare mai multe persoane pentru a fi exploatate prin muncă în Grecia şi cu toate acestea, dând dovadă de perseverenţă infracţională, a planificat şi organizat prezenta activitate infracţională riscantă.
Inculpatul L.D. s-a aflat la prima încălcare a legii penale.
Inculpaţii sunt căsătoriţi, au în întreţinere câte 2 copii minori şi sunt încadraţi în muncă.
Faţă de toate acestea, tribunalul a aplicat inculpaţilor în urma reţinerii unor circumstanţe atenuante, pedepse cu închisoarea cu executarea în regim privativ de libertate, au fost interzise cu titlu de pedepse complementare drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen., iar cu titlu de pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen.
În conformitate cu prevederile art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv pentru inculpaţi, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat la zi începând cu data de 13 august 2008 la zi reţinerea şi arestarea preventivă a inculpaţilor.
S-a confiscat de la inculpatul G.T. suma de 550 euro reprezentând comision încasat nelegal.
S-a respins ca fiind neîntemeiată cererea părţii vătămate, parte civilă N.M. privind obligarea inculpaţilor la plata despăgubirilor civile. Au fost obligaţi în solidar inculpaţii G.T. şi L.D. să achite câte 3000 de euro despăgubiri civile pentru daune materiale şi morale părţilor vătămate, părţi civile R.D.C., R.D.S., B.I. şi V.Gh.F.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii G.T. şi L.D. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, menţionând în esenţă că nu sunt vinovaţi pentru faptele pentru care au fost trimişi în judecată, deoarece de la început le-au prezentat victimelor adevărul, însă acestea când au ajuns în Grecia nu au dorit să muncească. Au mai arătat inculpaţii că locuiau şi munceau în aceleaşi condiţii ca şi victimele.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 64 din 29 mai 2009, a respins, ca nefondate, apelurile celor 2 inculpaţi G.T. şi L.D., menţinând sentinţa penală nr. 71 din 14 aprilie 2009 a Tribunalului Buzău.
S-a menţinut starea de arest a inculpaţilor apelanţi şi s-a dedus arestarea preventivă a acestora de la 13 august 2008 la zi.
Cei doi inculpaţi, nemulţumiţi şi de această hotărâre, în termen legal, au declarat recursurile de faţă.
În motivarea acestora s-a reluat în întregime, critica formulată de fiecare inculpat prin apelurile lor, astfel după cum s-a arătat în cele de mai sus.
Recursurile sunt nefondate.
Curtea, examinând probatoriul administrat în cauză, în raport de criticile aduse precum şi din oficiu, apreciază că, situaţia de fapt, corespunde întocmai activităţilor efective întreprinse, de fiecare inculpat, iar încadrarea juridică este cea legală, întrunite fiind elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea specială nr. 678/2001, în formă continuată.
Aşa fiind, apărarea inculpaţilor în sensul nevinovăţiei lor, se apreciază ca o simplă apărare, neconfirmată de materialul probator.
Apoi, hotărârile pronunţate se constată a fi motivate, analizat fiind materialul probator. Astfel, nu poate a fi omisă nici împrejurarea menţionată încă de instanţa de fond, că inculpatul G.T., era monitorizat de organele judiciare din judeţul Ialomiţa, încă din vara anului 2007, când, de asemenea, a „recrutat" prin inducere în eroare, mai multe persoane, pentru a fi exploatate prin muncă, în Grecia.
Pentru cel de al 2-lea inculpat prin ambele hotărâri, se reţine lipsa antecedentelor penale.
În aceste condiţii, se constată că, pe deplin justificat, dar şi legal au fost stabilite, diferenţiat pedepsele şi care sunt orientate spre limita medie şi nu maximă, deşi faptele sunt grave şi au produs efecte degradante şi de agresiune psihică asupra părţilor vătămate.
Faţă de cele analizate, hotărârile atacate, se apreciază temeinic şi legale şi ca atare vor fi menţinute, în timp, ce recursurile declarate, vor fi respinse, ca nefondate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica şi dispoziţiile art. 381 şi 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii L.D. şi G.T. împotriva deciziei penale nr. 64 din 29 mai 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată recurenţilor inculpaţi, durata reţinerii şi arestării preventive de la 13 august 2008 la 15 iulie 2009.
Obligă recurentul inculpat L.D. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Obligă recurentul inculpat G.T. la plata sumei de 275 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 iulie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2628/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2693/2009. Penal → |
|---|
