ICCJ. Decizia nr. 2709/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2709/2009
Dosar nr. 915/57/200.
Şedinţa publică din 27 iulie 200.
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei constată următoarele:
1. Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, prin încheierea nr. 3 din 24 iulie 2008 a respins ca neîntemeiată, în baza art. 1608 alin. (6) C. proc. pen., cererea formulată de inculpatul D.D.V. de a fi pus în libertate provizorie sub control judiciar în condiţiile art. 1602 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. în cursul urmăririi penale desfăşurate împotriva sa în dosar nr. 111/P/2009 al D.N.A., Serviciul Teritorial Alba Iulia.
În motivarea solicitării amintite inculpatul a arătat că are calitatea de ofiţer de poliţie, fiind cercetat în stare de arest preventiv în dosar nr. 111/P/2009 al D.N.A., Serviciul Teritorial Alba Iulia, sub aspectul infracţiunii de trafic de influenţă având ca obiect material modica sumă de 5800 lei, faptă penală pedepsită de la 2 la 12 ani închisoare referitor la care în data de 23 iulie 2009 i-a fost prezentat materialul de terminarea urmăririi penale, putându-se constata astfel că sunt îndeplinite condiţiile din art. 1602 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. iar cererea este întemeiată, urmând a fi admisă ca atare în baza art. 1608 a alin. (2) C. proc. pen.
Din verificările prealabile efectuate de instanţă după ataşarea dosarului de urmărire penală nr. 111/P/2009, a rezultat că numitul D.D.V., subinspector la Serviciul Poliţiei Rutiere Alba este cercetat de către D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba Iulia, sub aspectul săvârşirii infracţiunii continuate de trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 7 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), comisă prin aceea că a pretins în mod repetat de la conducătorul auto T.P. sumele de 300 lei, un miel şi respectiv 5500 lei, pe care chiar inculpatul l-a depistat în trafic conducând autoturismul sub influenţa alcoolului întocmindu-i şi acte de constatare în acest sens, lăsându-l să creadă că va interveni pe lângă funcţionarii din cadrul Serv. de Medicină Legală Alba, procurori, pentru stabilirea unei alcoolemii lipsite de relevanţă penală, adoptarea în final a unei soluţii de retrimitere în judecată; sub aspectul procesual fapta de corupţie amintită a fost denunţată de conducătorul auto T.P. la D.G.A., Serviciul Anticorupţie Alba, la data de 8 iulie 2009, fiind începută urmărirea penală prin rezoluţie la 9 iulie 2009, iar la data de 13 iulie 2009 a fost pusă în mişcare acţiunea penală, inculpatul fiind iniţial reţinut iar ulterior arestat preventiv în baza art. 143 rap. la art. 148 lit. f) C. proc. pen., prin încheierea nr. 2 din 14 iulie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia pe o perioadă de 20 zile extinsă în recursul procurorului la 29 zile (de la 14 iulie 2009 până la 11 august 2009 inclusiv) prin Decizia penală nr. 2670 din 16 iulie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Ca atare instanţa a constatat îndeplinite sub aspect formal, cu consecinţa admiterii în principiu a cererii, condiţiilor din art. 1602 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. privind acordarea liberării provizorii sub control judiciar (acţiune penală pusă în mişcare/arestare preventivă în cauză a inculpatului, infracţiunea imputată este pedepsită de la 2 la 12 ani închisoare sub limita legală de 18 ani închisoare şi lipsa oricăror date privind zădărnicirea aflării adevărului ori săvârşirea altor fapte penale) trecându-se la judecarea cererii prin ascultarea inculpatului, a concluziilor apărătorului şi procurorului în conformitate cu dispoziţiile art. 1608a alin. (1) C. proc. pen.
Cererea a fost soluţionată în fond prin respingere ca neîntemeiată în temeiul dispoziţiilor art. 1608a alin. (6) C. proc. pen., apreciindu-se că deţinerea preventivă a inculpatului este în continuare necesară pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal; în acest sens făcând referire la situaţia juridică în speţă, instanţa a argumentat justificativ că terminarea urmăririi penale nu reprezintă un motiv în sine care să impună de plano punerea în libertate a inculpatului în condiţiile în care în perioada scurtă de timp de numai 10 zile care a trecut de la luarea arestării preventive a acestuia în temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen. nu se poate reţine că pericolul concret pentru ordinea publică, a dispărut ori s-a diminuat, avându-se în vedere natura serioasă a acuzaţiei aduse inculpatului (infracţiune de trafic de influenţă ca fapta de corupţie pedepsită de la 2 la 12 ani închisoare) modalitatea şi împrejurările în care a fost comisă (a pretins repetat bani şi alte foloase de la un conducător auto suspectat de săvârşirea unei infracţiuni rutiere lăsându-l să creadă că va interveni pe lângă funcţionarii din cadrul Serviciului de Medicină Legală Alba şi procurori pentru soluţionarea unei alcolemii lipsită de relevanţă legală Alba şi procurori pentru stabilirea unei alcoolemii lipsită de relevanţă penală/obţinerea unei soluţii de netrimitere în judecată) calitatea inculpatului (ofiţer de poliţie judiciară având gradul profesional de subinspector la Serviciul Poliţiei Rutiere Alba, fiind şi organ de constatare al faptei comise de către denunţător.
2. Recursul declarat de inculpatul D.D.V. cu motivarea că îndeplineşte condiţiile din art. 1602 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. pentru a fi pus în libertate provizorie sub control judiciar impunându-se astfel casarea sentinţei şi a soluţiei iniţiale pentru nelegalitate şi netemeinicie şi adoptarea rezolvării juridice de admitere a cererii în temeiul art. 1608a alin. (2) C. proc. pen., este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru consdierentele arătate în continuare.
Dispoziţiile art. 1602 alin. (1) C. proc. pen. precizând că liberarea provizorie sub control judiciar „se poate acorda (.) în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani" stabilesc facultatea instanţei de a acorda sau nu liberarea provizorie sub control judiciar iar nu obligativitatea acordării acesteia în acest sens, avându-se în vedere dispoziţiile generale referitoare la măsurile preventive din art. 136 alin. (1) C. proc. pen., soluţionarea în final a cererii de liberare provizorie sub control judiciar potrivit art. 1608a C. proc. pen. prin [alin. (2)] ori respingerea sa ca neîntemeiată [alin. (6)] este funcţie de verificarea condiţiilor pentru consideraţii ce privesc persoana inculpatului în sensul că se apreciază că arestarea preventivă nu este absolut necesară, iar scopurile procesului penal pot fi asigurate prin garanţia pe care o oferă persoana inculpatului şi obligaţiile ce se impun la liberare de către instanţă.
Raportând principialitatea juridică anterior expusă la situaţia juridică în speţă se constată, contrar susţinerilor şi aprecierii inculpatului, că deţinerea preventivă a acestuia este în continuare necesară pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal întrucât terminarea urmăririi penale nu reprezintă un motiv în sine care să impună de plano punerea în libertate a inculpatului în condiţiile în care în perioada scurtă de timp de numai 10 zile care a trecut de la luarea arestării preventive a acestuia în temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen. nu se poate reţine că pericolul concret pentru ordinea publică a dispărut ori s-a diminuat avându-se în vedere natura serioasă a acuzaţiei aduse inculpatului (infracţiune de trafic de influenţă ca fapta de corupţie pedepsită de la 2 la 12 ani închisoare) modalitatea şi împrejurările în care a fost comisă (a pretins repetat bani şi alte foloase de la un conducător auto suspectat de săvârşirea unei infracţiuni rutiere lăsându-l să creadă că va interveni pe lângă funcţionarii din cadrul serv. de Medicină Legală Alba şi procurori pentru stabilirea unei alcolemii lipsită de relevanţă penală/obţinerea unei soluţii de netrimitere în judecată) calitatea inculpatului (ofiţer de poliţie judiciară având gradul profesional de subinspector la Serv. Poliţiei Rutiere Alba, fiind şi organ de constatare al faptei comise de către denunţător).
În consecinţă soluţia adoptată în cauză de prima instanţă, în baza art. 1608a alin. (6) C. proc. pen. de respingere ca neîntemeiată a cererii inculpatului de înlocuire a arestării preventive cu măsura procesuală neprivativă de libertate a liberării provizorii sub control judiciar în condiţiile art. 1602 C. proc. pen. este justificată iar reformarea sa nu se impune, menţinându-se sentinţa atacată.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat inculpatul recurent la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.D.V. împotriva încheierii nr. 3 din 24 iulie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 915/57/2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 iulie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2702/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2718/2009. Penal → |
|---|
