ICCJ. Decizia nr. 2592/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2592/2009
Dosar nr. 340/57/2009
Şedinţa publică din 7 iulie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 58 din 28 aprilie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.I. împotriva ordonanţei din 28 ianuarie 2009 dispusă în dosarul nr. 54/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, menţinută prin rezoluţia din 23 februarie 2009 dispusă în dosarul nr. 175/II/2/2009 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
A fost obligat petentul la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că, prin plângerea formulată de petentul M.I. în baza dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., s-a solicitat desfiinţarea ordonanţei din 28 ianuarie 2009 dispusă în dosar nr. 54/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, precum şi a rezoluţiei din 23 februarie 2009 dispusă în dosarul nr. 175/11/2/2009 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, trimiterea cauzei procurorului în vederea efectuării unui nou raport de expertiză.
În motivarea plângerii petentul a arătat că se impune efectuarea unui nou raport de expertiză, având în vedere că la dosar a apărut un al doilea exemplar al procurii deţinut de învinuita V., care nu a fost expertizat prima dată şi despre care s-a reţinut că ar purta semnătura titularei actului. Consideră totodată că este necesară obţinerea opiniei medicului legist cu privire la împrejurarea dacă d-na H. era sau nu transportabilă la notar.
Examinând actele şi lucrările dosarului, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., instanţa constată că plângerea este nefondată, pentru următoarele considerente:
Prin ordonanţa din 29 ianuarie 2009 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei B.V. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzută de art. 289 şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În motivare s-a reţinut că persoana vătămata M.I. a formulat plângere penala împotriva notarului public B.V. si V.V.L., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzută de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) si uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen.
În esenţă, s-a susţinut că semnătura de pe procura specială autentificată sub nr. 1188 din 20 august 2004 de către notarul public B.V. este contrafăcută, deoarece este cu neputinţă ca autoarea să se fi deplasat în Sibiu la sediul Biroului notarial deoarece era imobilizată la pat, dovadă fiind actele autentice care au fost încheiate la domiciliul acesteia.
La data de 13 iunie 2008 s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva notarului public pentru comiterea infracţiunilor de fals intelectual şi abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prevăzută şi pedepsită de art. 289 şi 246 C. pen., reţinându-se în fapt că a redactat si autentificat procura specială nr. 1188 din 20 august 2004 în numele mandantei H.E., prin care era împuternicită cu puteri depline numita V.V.L., semnătura celei dintâi susţinându-se a fi falsă.
Examinând materialul probatoriu administrat în cauză reţin următoarele:
Având în vedere că pentru stabilirea falsului erau necesare cunoştinţele unui expert s-a încuviinţat cererea părţii vătămate şi s-a ordonat efectuarea unei expertize criminalistice grafice.
În raportul de expertiza criminalistică nr. 233 din 04 iulie 2008 s-a conchis de către expert că cele două exemplare ale procurii speciale, precum si cererea de autentificare nu au fost semnate de către titulara H.E. Ulterior, la solicitarea învinuitei, s-a încuviinţat o nouă expertiză criminalistică grafică care a fost efectuată de trei specialişti experţi din I.N.E.C. care au precizat în concluziile lor că semnătura de pe cererea de autentificare si de pe exemplarul de la fila x care a fost ridicat de organele de cercetare de la Biroul Notarial B.V. nu au fost executate de numita H.E., iar exemplarul procurii speciale ridicate de la mandatară, are semnătura executată de către titular, însă fără a se putea pronunţa dacă semnătura a fost dată pentru conţinutul actului respectiv. Având în vedere concluziile contradictorii ale celor două expertize, în ceea ce priveşte apartenenţa semnăturii de pe exemplarul care a fost folosit de mandatara V.V. la şedinţa de lucru a C.L.F.F. Şelimbăr, din data de 26 august 2004, precum si declaraţiile martorilor audiaţi in cauză, în care unii, respectiv V.T., V.I. si V.E. au afirmat că în ultima parte a vieţii mandantul se putea deplasa pe distante mici în condiţiile în care era ajutată, s-a constatat că semnătura de pe acest exemplar a fost executată de titulara H.E. În sprijinul acestei concluzii este şi evidenţa registrului general notarial unde la nr. 6516 este înregistrată cererea de emitere a procurii autentice care nu prezintă nici o urmă de falsificare a înscrierilor. În dreptul numelui H.E. este trecut actul întocmit si numărul de autentificare.
Audiată fiind, învinuita a declarat că nu îşi explică cum doar pe exemplarul pe care la predat mandatarei este semnătura mandantei H.E., însă a precizat că este exclus să fi fost semnată o coală albă pe care ulterior sa adauge textul. Susţine că este posibil ca în timpul cat a prezentat mandantului actele spre semnare să fi părăsit încăperea unde erau cele două persoane, respectiv mandanta si mandatara, iar când a revenit nu a mai verificat semnăturile. Nu îşi poate explica cum doar un exemplar al procurii a fost semnat de către mandantă, iar celalalt exemplar si cererea, nu.
Prin urmare, nu s-a putu reţine în sarcina învinuitei săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual si abuz in serviciu contra intereselor persoanei câtă vreme procura care a produs efecte juridice, exemplarul folosit de către mandatar a fost semnat de titulară, potrivit susţinerilor experţilor, aceasta fiind în eroare, considerând că toate actele au fost semnate de titulară.
Prin rezoluţia din 23 februarie 2009 dispusă în dosar nr. 175/11/2/2009 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia s-a respins ca neîntemeiată plângerea petentei.
Verificând actele de urmărire penală efectuate în cauză, instanţa constată că acestea sunt complete, iar soluţia dispusă de procuror este legală şi temeinică, fundamentată pe probele administrate.
În faza de urmărire penală, la solicitarea petentului M.I., s-au efectuat două rapoarte de expertiză grafică, după cum urmează: raportul de expertiză criminalistică nr. 122 din 4 iulie 2008 întocmit de L.I.E.C. Cluj şi raportul de expertiză criminalistică nr. 165 din 18 septembrie 2008 întocmit de o comisie formată din 3 experţi din cadrul I.N.E.C. Bucureşti.
Într-adevăr cel de al doilea raport de expertiză cuprinde concluzii parţial diferite faţă de primul, în sensul că, semnătura de pe unul din exemplarele procurii speciale a fost executat de titulară.
Pe baza acestei concluzii, coroborată cu declaraţiile martorilor V.T., V.I. şi V.E., în conformitate cu care în ultima parte a vieţii mandantul se putea deplasa pe distanţe mici dacă era ajutată, în mod corect s-a reţinut de procuror că semnătura a fost executată de H.E., nefiind deci susţinută de probe acuzaţia adusă învinuitei B.V. de săvârşire a infracţiunii de fals intelectual şi abuz în serviciu.
Cererea petentului M.I. privind efectuarea unui nou raport de expertiză grafică este neîntemeiată, având în vedere competenţa atribuită prin lege I.N.E.C.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 lit. a), art. 11 lit. a) HG nr. 368/1998, coroborate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (2) ale Procedurilor interne pentru desfăşurarea activităţii de expertiză criminalistică în cadrul I.N.E.C. şi L.I.E.C., pot fi efectuate o primă expertiză de către un expert din cadrul L.I.E.C. şi o nouă expertiză de o comisie formată din trei experţi oficiali.
După cum am arătat mai sus aceste expertize au fost efectuate în faza de urmărire penală, legislaţia în vigoare nestabilind un for superior abilitat să întocmească o altă expertiză cu o valoare ştiinţifică superioară celor deja existente la dosar.
În ceea ce priveşte susţinerea petentului în conformitate cu care cel de al doilea exemplar al procurii nu a fost examinat în cadrul primei expertize, aceasta este inexactă.
Aşa cum rezultă atât din cuprinsul raportului de expertiză criminalistică nr. 122 din 4 iulie 2008 întocmit de L.I.E.C. Cluj, cât şi din ordonanţa din 16 iunie 2008, expertului i-au fost puse la dispoziţie cele două exemplare originale ale procurii speciale autentificate sub nr. 1188 din 20 august 2004 de Biroul Notarului Public V.B.
Deşi prin înscrisul intitulat completarea plângerii petentul vorbeşte de un al treilea exemplar al procurii, din examinarea actelor aflate la dosarul de urmărire penală şi a celor originale trimise de Parchet la solicitarea instanţei, rezultă existenţa a două exemplare originale ale procurii, cele care au fost avute în vedere la efectuarea raportului de expertiză.
Împrejurarea că procurorul nu s-a pronunţat expres cu privire la cererea petentului de efectuare a unui nou raport de expertiză, nu de natură a atrage trimiterea cauzei la procuror având în vedere netemeinicia acestei cereri.
Apreciem, ca neîntemeiată, şi cererea petentului de a solicita opinia medicului legist cu privire la existenţa posibilităţii de a fi transportată numita H.E. în ultima perioadă a vieţii, deoarece nu este de competenţa medicului legist, iar această împrejurare a fost stabilită prin alte mijloace de probă.
În consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., instanţa va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.I. împotriva ordonanţei din 28 ianuarie 2009 dispuse în dosarul nr. 54/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, menţinută prin rezoluţia din 23 februarie 2009 dispusă în dosarul nr. 175/11/2/2009 de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
II. Împotriva acestei sentinţe penale a declarat recurs petiţionarul M.I., criticând-o ca netemeinică, solicitând casarea ei, admiterea plângerii şi să se desfiinţeze rezoluţia şi să se trimită dosarul la parchet pentru redeschiderea urmăririi penale conform art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., iar în subsidiar, casarea şi trimiterea dosarului la instanţa de fond pentru efectuarea unei expertize grafologice.
Examinând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de critică invocate cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că prin practicaua sentinţei recurate, deşi se consemnează prezenţa la dezbateri a procurorului I.N. ca reprezentant al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, nu sunt consemnate susţinerile sale cu privire la plângerea petiţionarului M.I. formulată în faţa primei instanţe, nici cu privire la cererea acestuia de efectuarea a unei a treia expertize grafologice.
Faţă de cele mai sus expuse, se reţine incidenţa în cauză a cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 5 teza I C. proc. pen., în sensul că şedinţa de judecată de la termenul din 28 aprilie 2009 a avut loc fără participarea procurorului şi pe cale de consecinţă, recursul de faţă declarat de petiţionar M.I. se priveşte ca fondat şi urmează a fi admis ca atare în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. c) teza I C. proc. pen.
Urmează în consecinţă a se dispune casarea sentinţei recurate şi a se trimite cauza spre rejudecarea fondului plângerii petiţionarului M.I. la această instanţă, respectiv Curtea de Apel Alba Iulia, când urmează a se consemna şi concluziile şi susţinerile procurorului cu ocazia dezbaterilor în fond, precum şi că se vor avea în vedere în mod corespunzător şi celelalte mijloace de critică invocate de recurentul petiţionar.
Sumele de bani cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluţionarea recursului declarat de petiţionarul M.I., rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de petiţionarul M.I. împotriva sentinţei penale nr. 58 din 28 aprilie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează sentinţa penală atacată şi trimite cauza spre rejudecare în fond la aceeaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Alba Iulia.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 iulie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3992/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2594/2009. Penal → |
|---|
