ICCJ. Decizia nr. 2660/2009. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2660/2009
Dosar nr. 5778/1/2009
Şedinţa publică din 15 iulie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
Prin încheierea nr. 16 din 30 iunie 2009,pronunţată de Curtea de Apei Suceava, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 580/39/2008, în temeiul art. 90 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 a fost menţinută faţă de persoana solicitată C.M. măsura obligării de a nu părăsi localitatea prevăzută de art. 145 C. proc. pen., pe o durată de 30 de zile începând cu 8 iulie 2009 şi până la 6 august 09 inclusiv, măsură dispusă prin încheierea din data de 10 decembrie 2008 a Curţii de Apel Suceava.
S-a dispus ca pe durata măsurii, persoana solicitată va respecta obligaţiile enumerate în art. 145 alin. (11) lit. a) – d) C. proc. pen.
S-a atras atenţia persoanei solicitate asupra dispoziţiile art. 145 alin. (22) C. proc. pen., privind luarea măsurii arestării în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor ce-i revin.
S-a reţinut, în esenţă, că instanţa a fost investită cu o cerere de predare a persoanei solicitate către autorităţile judiciare germane, aceasta fiind urmărită penal pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă de crimă, jaf şi rănire gravă.
Instanţa de fond a apreciat că pentru a asigura predarea în bune condiţii a persoanei solicitate, în cazul când va hotăra astfel, se justifică menţinerea Tri „continuare a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea", reglementată de dispoziţiile art. 145 C. proc. pen., pe o perioadă de 30 de zile, măsură luată prin încheierea din 10 decembrie 2008.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs persoana solicitată, susţinând, în esenţă, că prin natura ocupaţiei sale (om de afaceri), nu poate să-şi desfăşoare activitatea în condiţii optime, fiind necesare numeroase deplasări pentru activităţile cu specific comercial pe care nu le poate efectua în condiţiile menţinerii acestei măsuri. A mai arătat că procedura se poate desfăşura şi în condiţiile în care nu se mai menţine această măsură preventivă.
La termenul fixat pentru judecarea recursului, Curtea a pus în discuţie admisibilitatea căii de atac declarate.
Potrivit art. 90 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana solicitată este pusă în libertate, instanţa dispune faţă de aceasta măsura obligării de a nu părăsi localitatea, dispoziţiile art. 145 C. proc. pen., aplicându-se în mod corespunzător.
Pe de altă parte, potrivit art. 941 din aceeaşi lege, pot fi atacate cu recurs încheierile prevăzute la art. 90 alin. (2) (când instanţa a dispus, pe baza semnalării transmise prin Interpol, arestarea sau obligarea de a nu părăsi localitatea pe o durată de 5 zile), alin. (8) (când instanţa a dispus arestarea persoanei solicitate în cursul procedurii de executare a mandatului european) şi alin. 9 (când instanţa verifică periodic dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării), precum şi sentinţa prevăzută la art. 94 alin. (1) (prin care instanţa s-a pronunţat asupra executării mandatului european de arestare).
În speţă, prin încheierea din 10 decembrie 2008, Curtea de Apel Suceava a dispus luarea faţă de persoana solicitată C.M. a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea pe o perioadă de 30 de zile, începând cu aceeaşi dată.
Prin aceeaşi încheiere s-a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate invocată de către persoana solicitată.
Ulterior, măsura preventivă luată faţă de persoana solicitată a fost menţinută succesiv pe câte 30 de zile prin încheierile din 5 ianuarie 2009, 2 februarie 2009, 2 martie 2009, 1 aprilie 2009, 4 mai 2009, 2 iunie 2009 şi, ultima dată, prin încheierea recurată în prezenta cauză, din 30 iunie 2009.
Or, potrivit dispoziţiilor legale menţionate anterior, care au caracter special, încheierea atacată nu se regăseşte printre cele care pot fi atacate separat cu recurs, căci ea nu cuprinde vreuna dintre măsurile prevăzute de lege care pot fi supuse cenzurii instanţei de casaţie, distinct de fondul cauzei.
Pe de altă parte, nu-şi pot găsi aplicare sub acest aspect nici dispoziţiile generale, neputându-se asimila procedura de executare a unui mandat european de arestare cu faza de urmărire penală a procesului penal, singura în care de lege lata este prevăzută prelungirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea [(care este însă în competenţa procurorului conform art. 145 alin. (2) C. proc. pen., chiar dacă a fost dispusă anterior de judecător)] şi, cu atât mai puţin, cu faza de judecată [(în care instituţia menţinerii este prevăzută de lege doar în legătură cu măsura arestării preventive, aspect ce rezultă implicit din art. 141 alin. (1) C. proc. pen.)].
În aceste condiţii, recursul exercitat de către persoana solicitată este inadmisibil şi urmează a fi respins conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de persoana solicitată C.M. împotriva încheierii nr. 16 din 30 iunie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 580/39/2008,
Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 iulie 2009.
V
| ← ICCJ. Decizia nr. 2633/2009. Penal. Revocarea măsurii... | ICCJ. Decizia nr. 2671/2009. Penal → |
|---|
