ICCJ. Decizia nr. 2827/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2827/2009
Dosar nr. 6779/1/200.
Şedinţa publică din 21 august 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 13 august 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, ca instanţă de apel, a menţinut starea de arest a inculpatului D.M.G. constatând, în sinteză, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 300/2 şi art. 160/b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
Termenul de judecare a apelului a fost stabilit la 7 septembrie 2009.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat prezentul recurs, motivele fiind menţionate în partea introductivă a deciziei.
Recursul inculpatului va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
Prin sentinţa penală nr. 41 din 11 martie 2009, Tribunalul Sibiu, secţia penală, a condamnat inculpatul D.M.G. la o pedeapsă rezultantă de 22 ani închisoare pentru săvârşirea, în concurs, a infracţiunilor prevăzute de art. 174 - 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi, respectiv, art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
Împotriva acestei sentinţe, inculpatul D.M.G., şi un alt inculpat, au declarat apel, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Potrivit art. 300/2 cu referire la art. 160/b C. proc. pen., în cursul judecăţii, instanţa verifică periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive. Dacă instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menţinerea arestării preventive [art. 160/b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.].
Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că instanţa de apel, motivat, a dispus legal şi temeinic menţinerea stării de arest deoarece, pe de o parte, niciunul dintre temeiurile iniţiale care au determinat arestarea nu a dispărut (art. 143 şi art. 148 C. proc. pen.) şi acestea impun în continuare privarea de libertate, iar pe de altă parte, în cauză a intervenit o hotărâre condamnatorie la pedeapsa închisorii de 22 de ani, hotărâre care, chiar nedefinitivă fiind ca urmare a apelării de către inculpat, este de natură să justifice continuarea privării de libertate în condiţiile art. 5 paragraful 1 lit. a) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum acesta a fost interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Wemhoff contra Germaniei.
În raport cu pericolul social concret al faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, şi condamnat în primă instanţă, astfel cum sunt expuse în considerentele sentinţei, corect instanţa de apel a apreciat că se impune menţinerea arestării, subzistând pericolul pentru ordinea publică prin punerea în libertate a acestora.
Faţă de cele reţinute, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.M.G. împotriva încheierii din 13 august 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 1905/85/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 august 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2819/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4134/2009. Penal → |
|---|
