ICCJ. Decizia nr. 2842/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2842/2009
Dosar nr. 09477/99/2008
Şedinţa publică din 26 august 2009
Asupra recursurilor de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 260 din 2 aprilie 2009, Tribunalul Iaşi, secţia penală, a condamnat pe inculpata B.E., la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 76 alin. (2) C. pen. şi, la 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.
S-a dispus aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatei, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi a arestării preventive de la 30 octombrie 2008 la zi.
Au fost admise acţiunile părţilor civile B.P. şi B.E., dispunându-se obligarea inculpatei Ia plata sumelor de câte 5000 lei fiecărei părţi civile, cu titlu de daune morale şi la câte 2500 lei reprezentând daune materiale.
În motivarea hotărârii, Tribunalul a reţinut, în esenţă, că în noaptea de 29 septembrie 2008, între inculpată şi soţul său B.C., pe fondul unui conflict provocat de acesta, şi în urma loviturilor aplicate de soţ pentru a primi remuneraţia pe ultima lună, încasată de inculpată, B.E., a luat un cuţit cu care şi-a înjunghiat soţul în dreptul inimii. Victima a ieşit din casă şi în final a căzut pe trotuar, decedând. In prima parte a conflictului a fost prezent martorul ocular R.Şt., la care locuiau cei doi soţi, şi care a plecat din casă pentru a anunţa organele de poliţie.
Prin Decizia penală nr. 80 din 9 iunie 2009, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de părţile civile B.P. şi B.E. şi a luat act de retragerea apelului declarat de inculpată. A fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatei şi s-a dedus în continuare detenţia.
Părţile civile au criticat hotărârea primei instanţe sub aspectul greşitei reţineri a circumstanţei atenuante legale a provocării şi al aplicării unei pedepse greşit individualizate (prea mici).
Instanţa de apel a reţinut că sentinţa atacată este legală şi temeinică, întrucât probele administrate (declaraţia martorului ocular R.Şt., precum şi declaraţiile celorlalţi martori audiaţi) confirmă apărarea inculpatei referitoare la săvârşirea faptei sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de o provocare din partea victimei produsă prin violenţă, în condiţiile art. 73 lit. b) C. pen.
În raport cu incidenţa circumstanţei atenuante legale menţionate, instanţa de apel a constatat că pedeapsa aplicată este corect individualizată.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs părţile civile B.P. şi B.E., recurs pe care nu l-au motivat nici în scris şi nici nu s-au prezentat pentru expunerea orală a motivelor de recurs.
În aceste condiţii, examinând legalitatea şi temeinicia hotărârilor atacate sub aspectul invocat de recurentele părţi civile în instanţa de apel, precum şi probele administrate, Înalta Curte reţine că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 73 lit. b) C. pen., referitoare la comiterea faptei în stare de provocare. Martorul ocular R.Şt. a arătat că l-a văzut pe soţul inculpatei (victima) lovind-o pe inculpată, cu picioarele peste faţă şi corp în timp ce se afla trântită pe jos. Pentru că lovirea acesteia a continuat şi după intervenţia martorului, el a plecat pentru a anunţa organele de poliţie. Fapta a fost săvârşită de inculpată în stare de puternică tulburare determinată de o provocare din partea victimei produsă prin violenţă.
Aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., este justificată, iar reducerea pedepsei ca urmare a reţinerii circumstanţei atenuante legale menţionate, este conformă prevederilor art. 76 alin. (2) C. pen.
În consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile B.P. şi B.E.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentele părţi civile vor fi obligate la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi al Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile B.P. şi B.E. împotriva Deciziei penale nr. 80 din 9 iunie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpata B.E.
Obligă recurentele părţi civile la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi al Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 august 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2832/2009. Penal. Cerere de transfer de... | ICCJ. Decizia nr. 2846/2009. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
