ICCJ. Decizia nr. 287/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 287/2009
Dosar nr. 1226/54/2008
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 210 din 13 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul R.I. împotriva Ordonanţei din 5 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova dispusă în dosarul nr. 272/P/2008.
A fost obligat petentul la 10 lei cheltuieli judiciare statului.
S-a reţinut că prin Ordonanţa din 5 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova dispusă în dosarul nr. 272/P/2008, s-a dispus neînceperea urmării penale faţă de T.I., R.F., S.M., toţi din cadrul Poliţiei Municipiului Craiova, secţia 5 Politie pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
Pentru a dispune astfel, în fapt au fost reţinute următoarele:
Prin plângerea din 11 martie 2008, adresată I.P.J. Dolj, R.I. a solicitat efectuarea de cercetări penale faţă de poliţiştii T.I., R.F., S.M. din cadrul Poliţiei Municipiului Craiova, Secţia 5 Poliţie, întrucât şi-ar fi îndeplinit în mod defectuos atribuţiunile de serviciu, cauzându-i o vătămare importantă intereselor legale în legătură cu dosarele penale nr. 8604/P/2006, nr. 2829/P/2007 şi nr. 3220/P/2007 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova în care au fost adoptate soluţii de netrimitere în judecată.
Plângerea penală a fost formulată de R.I., ulterior adoptării de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a unei soluţii de neînceperea urmăririi penale, faţă de poliţiştii T.I., P.V.I. şi R.F. pentru fapte în legătură cu aceleaşi dosare penale pretins a fi fost săvârşite însă cu intenţie a infracţiunilor prevăzută de art. 246, 289 şi 291 C. pen.
S-a mai reţinut că din actele premergătoare efectuate nu există indicii potrivit cărora ofiţerii de poliţie T.I., R.F. şi S.M. să-şi fi îndeplinit în mod efectiv sarcinile de serviciu astfel încât, faţă de aceştia să poată fi antrenată răspunderea penală, doar afirmaţiile petentului, evident de nemulţumit de soluţie, nefiind apte să conducă la adoptarea altei soluţii decât aceea de neurmărire penală.
Propunerile formulate de către lucrătorii de poliţie au fost confirmate atât de procuror, cât şi de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, iar cercetările s-au efectuat sub supravegherea unui procuror, soluţiile fiind date după ce au fost examinate toate probele şi s-a apreciat că a fost lămurită situaţia de fapt în totalitate.
Împotriva acestei Ordonanţe petentul R.I. a formulat plângere către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, plângere ce a fost respinsă prin rezoluţia din 9 iunie 2008, dispusă în dosarul nr. 1075/11/2/2008.
Împotriva Ordonanţei de neîncepere a urmăririi penale, petentul R.I. a formulat plângere la Curte, susţinând că în mod greşit, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de lucrătorii de poliţie T.I., R.F. şi S.M., deşi din actele premergătoare efectuate rezultă că aceştia se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), solicitând admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
Plângerea formulată de petentul R.I. este nefondată.
În mod corect, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de poliţiştii T.I., R.F. şi S.M. avându-se în vedere că din actele premergătoare efectuate, aceştia şi-au îndeplinit în mod corect atribuţiunile de serviciu în legătură cu dosarele penale nr. 8604/P/2006, nr. 2829/P/2007 şi nr. 3220/P/2007 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, prin care au fost adoptate soluţii de netrimitere în judecată.
În raport de considerentele mai sus arătate s-a respins plângerea formulată de petent ca fiind nefondată.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat recurs petiţionarul R.I. criticând-o ca netemeinică, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale a intimaţilor R.F. şi S.M. pentru infracţiunea imputată prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
Examinând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivul de critică invocat cât şi din oficiu sub toate aspectele, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de petiţionarul R.I. se priveşte ca tardiv şi urmează a fi respins ca atare în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen.
Aceasta întrucât cu titlu de premisă se reţine că în conformitate cu dispoziţiile art. 3853 alin. (1) şi (2) teza I C. proc. pen., combinat cu art. 365 alin. (3) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile şi pentru partea care a fost prezentă la dezbateri (cum este şi cazul petiţionarului în speţă) sau la pronunţare termenul curge de la pronunţare.
Aşa fiind, se reţine în consecinţă că termenul de recurs în cauză se epuiza la data de 24 noiembrie 2008.
Cum, pe de altă parte recursul de faţă a fost promovat de petiţionarul R.I., la data de 02 decembrie 2008, rezultă fără echivoc că acesta a fost exercitat cu depăşirea termenului imperativ stabilit prin norma legală sus-citată.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petentul R.I. împotriva sentinţei penale nr. 210 din 13 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 221/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 348/2009. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs → |
|---|
