ICCJ. Decizia nr. 350/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 350/2009
Dosar nr. 666/103/2008
Şedinţa publică din 3 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 150 din 12 septembrie 2008 a Tribunalului Neamţ, inculpatul A.I. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi 76 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare.
În temeiul art. 175 alin. (1) raportat la art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe durata de 3 ani şi în temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului şi în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus durata pedepsei aplicate, respectiv reţinerea şi arestarea preventivă cuprinse între 30 ianuarie 2008 şi 12 septembrie 2008.
În temeiul art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., s-au admis acţiunile civile formulate în cauză şi a fost obligat inculpatul să plătească suma de 320,04 lei, cheltuieli de transport, în favoarea părţii civile, S.A. Neamţ şi suma de 1.506,59 lei, cheltuieli de spitalizare, în favoarea părţii civile Spitalul Judeţean de Urgenţă Neamţ.
S-a luat act că partea vătămată C.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 2.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această soluţie s-a reţinut că, la data de 5 ianuarie 2008, inculpatul A.I. a lovit, în mod repetat, cu pumnii şi picioarele şi alte corpuri contondente, pe soţia sa A.F., cauzându-i leziuni grave care au condus la decesul acesteia la data de 7 ianuarie 2008.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza următoarelor probe: proces-verbal de cercetare la faţa locului, fotografii judiciare, raport medico-legal de necropsie nr. 19 din 19 ianuarie 2008 al S.M.L. Neamţ, avizul Comisiei de pe lângă I.M.L. Iaşi, declaraţiile martorilor, declaraţiile inculpatului.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ şi inculpatul.
Parchetul a criticat hotărârea pentru netemeinicie, susţinând că pedeapsa aplicată inculpatului este prea mică şi au solicitat înlăturarea circumstanţelor atenuante şi reindividualizarea acesteia.
Inculpatul a susţinut, în principal, că este nevinovat şi a solicitat achitarea, iar în subsidiar reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 134 din 11 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bacău ambele apeluri au fost respinse ca nefondate.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din durata pedepsei perioada executată în prevenţie de la 12 septembrie 2008 la zi.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Prin recursul declarat, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a criticat modul de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, susţinând că aceasta este modică şi insuficientă reeducării sale, iar reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 şi 76 alin. (2) C. pen., în favoarea sa este netemeinică.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate şi majorarea cuantumului pedepsei aplicate.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Examinând hotărârea atacată prin prisma cazului de casare invocat, cât şi din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este legală şi temeinică.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, rezultă că instanţele au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, dând încadrarea juridică legală şi temeinică infracţiunii comise de acesta.
Atât inculpatul, cât şi victima obişnuiau să consume băuturi alcoolice şi să se manifeste violent unul faţă de celălalt. Relaţiile tensionate deveniseră o constantă a vieţii cotidiene a celor doi.
Victima se manifesta ea însăşi, în repetate ocazii, în mod agresiv, determinând incidente fizice şi verbale pe fondul consumului de alcool; de altfel, inculpatul şi-a pierdut vederea ochiului drept în urma unei lovituri cu sticla primită de la victimă în timpul unei astfel de manifestări.
Instanţele au avut în vedere toate aceste împrejurări în procesul de individualizare a pedepsei, stabilind un cuantum al acesteia care să reflecte corespunzător circumstanţele reale în care s-a comis fapta.
S-a avut în vedere şi faptul că inculpatul este născut în anul 1943, că nu are antecedente penale, că a crescut şapte copii, majori în prezent, că are un nivel de instrucţie precar.
Înalta Curte constată că în mod întemeiat în sarcina inculpatului A.I. s-au reţinut circumstanţe atenuante, legate de datele şi împrejurările arătate mai sus, reducerea cuantumului pedepsei sub limita minima legală fiind justificată.
Este adevărat că infracţiunea săvârşită de inculpat prezintă un potenţial mare de pericol social şi că inculpatul nu a recunoscut comiterea ei; aceste elemente se regăsesc evidenţiate în procesul de individualizare a pedepsei, fiind reţinute de instanţele de judecată şi considerate ca atare în stabilirea cuantumului acesteia.
Pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului este necesară şi suficientă reeducării acestuia, nefiind justificată majorarea ei.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Timpul reţinerii şi arestării preventive se va deduce din durata pedepsei, de la 30 ianuarie 2008, la zi.
Onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 192 alin. (3) şi art. 189 C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 134 din 11 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie, privind pe inculpatul A.I.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 30 ianuarie 2008 la 3 februarie 2009.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 348/2009. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3381/2009. Penal. Lipsirea de libertate în... → |
|---|
