ICCJ. Decizia nr. 29/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 29/2009
Dosar nr. 862/42/2008
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea formulată la 15 februarie 2008, petiţionarul G.N. a solicitat tragerea la răspundere penală a magistratului judecător N.N. din cadrul Judecătoriei Râmnicu Sărat pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.
În motivarea plângerii petiţionarul a susţinut că, în luna martie 2006, intimatul i-a promis că îi va vinde un apartament cu suma de 100.000 lei că ulterior a vândut acest imobil unei alte persoane şi că nu a mai restituit suma de 60.000 lei încasată ca arvună.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, prin rezoluţia nr. 191/P/2008 din 26 iunie 2008, a dispus, în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul N.N. pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., întrucât fapta nu este de natură penală.
Împotriva acestei soluţii au formulat plângeri petiţionarul şi intimatul care au fost respinse prin rezoluţia nr. 1239/II/2/2008 din 28 iulie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că fapta reclamată nu este prevăzută de legea penală şi că temeiul avut în vedere, la adoptarea soluţiei de neîncepere a urmăririi penale prevăzut de art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., este cel corect.
S-a mai apreciat că susţinerea din plângerea intimatului N.N. în sensul că temeiul trebuia să fie cel prevăzut de art. 10 lit. a) din acelaşi cod, nu poate fi primită, întrucât fapta există şi ea constă în nerespectarea obligaţiilor din antecontract, iar consecinţele sunt cele C. civ.
De asemenea, susţinerea din plângerea petiţionarului în sensul că trebuia începută urmărirea penală pentru infracţiunea de înşelăciune în convenţii, a fost considerată neîntemeiată, neînţelegerile dintre părţi fiind de natură civilă.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin sentinţa penală nr. 169 din 17 octombrie 2008, a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarului G.N. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale cu motivarea că această soluţie este legală şi temeinică, că fapta reclamată nu este prevăzută de legea penală, având un caracter civil şi că litigiul dintre părţi poate fi soluţionat numai printr-o acţiune civilă la instanţa de drept comun.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul G.N. pe care nu l-a motivat şi nici nu s-a prezentat în vederea susţinerii lui.
Examinând hotărârea atacată în baza art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., sub toate aspectele, Curtea constată recursul nefondat.
Din analiza actelor premergătoare efectuate rezultă că între părţi a intervenit un antecontract de vânzare cumpărare imobiliară, că la data încheierii lui petiţionarul şi intimatul proprietar promitent au fost de bună credinţă, că nu au existat acţiuni frauduloase de inducere în eroare şi deci de săvârşire a infracţiunii de înşelăciune în convenţii şi că neîndeplinirea obligaţiei vânzătorului nu poate fi asimilată cu o manoperă ilicită din cele încriminate în dispoziţiile art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.
Ca atare, nerespectarea obligaţiilor contractuale, constituie temei al răspunderii civile a proprietarului promitent, nereprezentând o faptă prevăzută de legea penală de natură a atrage răspunderea juridică penală a intimatului.
Aşa fiind, soluţia procurorului de neîncepere a urmăririi penale a fost corect menţinută de prima instanţă.
În consecinţă, Curtea urmează, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul G.N., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul G.N. împotriva sentinţei penale nr. 169 din 17 octombrie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2895/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2908/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
