ICCJ. Decizia nr. 2908/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2908/2009
Dosar nr. 6993/1/2009
Şedinţa publică din 2 septembrie 2009
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin încheierea din 25 august 2009, pronunţată în dosarul nr. 611/35/P/2009, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a dispus, în baza art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen., menţinerea stării de arest preventiv a inculpaţilor M.V., D.F., F.I., C.M.S., H.A.I., Ş.E.T., HGS., K.R. şi M.S.
S-a reţinut că măsura arestării preventive a inculpaţilor nu a încetat de drept, astfel cum au susţinut inculpaţii, iar temeiurile pentru care a fost dispusă se menţin şi în prezent şi impun, în continuare, privarea de liberate a inculpaţilor.
S-a arătat că prin încheierea din 19 mai 2009, Curtea de Apel Oradea a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor.
Prin încheierea din 24 iunie 2009 aceeaşi instanţă a înlocuit măsura arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi ţara, hotărâre care a fost atacată cu recurs de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea – D.N.A. – S.T. Oradea.
Prin Decizia penală nr. 2556 din 2 iulie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul Parchetului, a casat încheierea atacată şi, în baza art. 3002 cu referire la art. 160b C. proc. pen., a menţinut ca legală şi temeinică măsura arestării preventive a inculpaţilor.
Aşadar, termenul limită până la care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar fi avut posibilitatea să se pronunţe asupra legalităţii şi temeiniciei arestării preventive a inculpaţilor era data de 19 iulie 2009, întrucât la acea dată ar fi expirat cele 60 de zile prevăzute de legiuitor şi înăuntrul căruia trebuia verifică legalitatea şi temeinicia arestării. În raport cu acea dată se poate lua în discuţie legalitatea arestului preventiv şi în acest context, încheierea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din 2 iulie 2009 constituie data de la care curg cele 60 de zile, înlăuntrul cărora trebuie verificată arestarea inculpaţilor.
La 24 iunie 2009, Curtea de Apel Oradea nu a menţinut măsura arestării preventive, ci a înlocuit această măsură cu o altă măsură.
Aşa fiind, instanţa a considerat legală măsura arestării preventive.
Curtea a mai arătat că în raport de natura şi gravitatea faptelor reţinute în sarcina fiecăruia dintre inculpaţi, ordinea publică ar fi pusă în pericol în situaţia punerii în libertate a acestora.
Ca urmare, având în vedere aceste aspecte, Curtea a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii M.V., D.F., C.M.S., HGS., M.S. şi K.R. care au solicitat casarea hotărârii atacate, urmând a se constata că măsura arestării preventive a încetat de drept la data de 22 august 2008.
Recurentul inculpat M.V. a susţinut că în cauză au fost încălcate dispoziţiile art. 5 din C.E.D.O., inculpaţii neprezentând pericol public şi putând fi judecat în stare de libertate.
Recurenţii inculpaţi D.F. şi C.M.S., în subsidiar, au solicitat revocarea măsurii arestării preventive şi judecarea lor în stare de libertate.
Recurentul inculpat HGS. a solicitat judecarea în libertate, având în vedere dubiul existent asupra chestiunilor de fond ale cauzei şi asupra legitimităţii D.N.A., o instituţie a cărei lege de organizare a fost modificată printr-o ordonanţă de urgenţă.
Recurentul M.S. a susţinut că în cauză nu mai subzistă cerinţele art. 148 lit. f) C. proc. pen. şi, pentru egalitate de tratament cu ceilalţi patru inculpaţi puşi în libertate, a solicitat judecarea în stare de libertate, susţinând că prin rechizitoriu i s-au atribuit roluri şi funcţii pe care nu le-a avut.
Recurentul inculpat K.R. a susţinut că în cauză nu există indicii sau probe că a săvârşit infracţiunile ce i s-au reţinut în sarcină.
A arătat că deşi persoana fiecărui inculpat şi situaţia procesuală diferă, au fost trataţi la modul global, fără a se arăta pericolul concret pe care îl prezintă pentru opinia publică.
Arătând situaţia sa personală, ca şi faptul că alţi patru inculpaţi din cauză au fost puşi în libertate, recurentul a solicitat fie casarea cu trimitere spre rejudecare, fie înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau ţara.
Examinând recursurile, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul nr. 42/P/2008 din 14 mai 2009 al D.N.A. – S.T. Oradea au fost trimişi în judecată, în stare de arest preventiv, alături de alţi şase inculpaţi, inculpaţii M.V. şi D.F. pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat în scopul săvârşirii de infracţiuni grave prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi contrabandă calificată prevăzută de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), C.M.S. pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat în scopul săvârşirii de infracţiuni grave prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi complicitate la contrabandă calificată prevăzută de art. 26 raportat la art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), HGS., K.R. şi M.S. pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare şi sprijinire sub orice formă a unui grup infracţional organizat în vederea săvârşirii de infracţiuni grave prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi complicitate la contrabandă calificată prevăzută de art. 26 raportat la art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a reţinut că inculpaţii, constituiţi sau sprijinind un grup infracţional organizat în vederea efectuării de acte de contrabandă, au introdus în ţară, în cursul anului 2008, ţigări din Ucraina, marfă care nu a fost sustrasă controlului vamal şi a cărei valoare este de 2.001.516 euro.
Inculpaţii au fost arestaţi preventiv din timpul urmăririi penale, măsura dispusă fiind menţinută pe parcursul cercetării judecătoreşti, inclusiv prin încheierea din 19 mai 2009 a Curţii de Apel Oradea.
La 24 iunie 2009, Curtea de Apel Oradea a înlocuit măsura arestării preventive a inculpaţilor cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara.
Prin Decizia penală nr. 2556 din 2 iulie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, admiţând recursul procurorului, a desfiinţat încheierea atacată şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen., a menţinut ca legală şi temeinică măsura arestării preventive a inculpaţilor.
Verificarea din oficiu a legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive de către Curtea de Apel Oradea, la data de 25 august 2009, se înscrie în termenul de 60 zile prevăzut de lege şi care curge de la data de 2 iulie 2009, astfel că în cauză Înalta Curte constată că nu există niciun temei de încetare a măsurii arestării preventive, măsură asupra căreia instanţele s-au pronunţat coerent şi succesiv, înăuntrul termenului legal, potrivit dispoziţiilor art. 160b C. proc. pen.
Menţinerea măsurii arestării preventive este justificată şi în prezent prin constanţa temeiurilor care au stat la baza luării măsurii şi care impun în continuare privarea de libertate a inculpaţilor.
Pericolul concret pentru ordinea publică este dat în cazul fiecăruia în parte de natura, amploarea, anvergura activităţii infracţionale pentru care au fost trimişi în judecată.
Este neîndoielnic faptul că o atare activitate infracţională care a inclus un număr mare de persoane şi în legătură cu care se susţine producerea unui prejudiciu important nu este indiferentă opiniei publice şi că lăsarea în libertate a inculpaţilor M.V., D.F., C.M.S., HGS., M.S. şi K.R. prezintă un pericol concret pentru societate, opinia publică simţindu-se în nesiguranţă în atare împrejurare, nicio altă măsură preventivă neputând suplini această stare.
Celelalte aspecte invocate de apărare depăşesc limitele investirii Înaltei Curţi prin prezentul recurs, urmând a fi supuse examinării instanţei de fond pe parcursul cercetării judecătoreşti.
Constatând că în cauză sunt întrunite cerinţele legale pentru menţinerea arestării preventive a inculpaţilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondate recursurile acestora, potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând dispoziţiile art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.V., D.F., C.M.S., HGS., M.S. şi K.R. împotriva încheierii din 25 august 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 611/35/2009.
Obligă recurenţii inculpaţi D.F. şi C.M.S. la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Obligă recurenţii inculpaţi M.V., HGS., M.S. şi K.R. la plata sumei de câte 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 25 lei, reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 septembrie 2009.
← ICCJ. Decizia nr. 29/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2910/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
---|