ICCJ. Decizia nr. 3024/2009. Penal. Punerea la dispoziţie a unui local/locuinţe pentru consum de droguri (Legea 143/2000 art. 5). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3024/2009
Dosar nr. 17060/63/2008
Şedinţa publică din 29 septembrie 2009
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 178 din 9 aprilie 2009 a Tribunalului Dolj, inculpatul M.J.O. (fiul lui M.O. şi G.R.M.) a fost condamnat după cum urmează:
- în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare şi 1 (un) an interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. c) C. pen., ca pedeapsă complementară.
În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a mai fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
În baza art. 36 alin. (1) C. pen., art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în prezenta cauză cu pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa nr. 32Ls62/07 din 12 mai 2007 a Tribunalului de Instanţă Aachen definitivă la data de 13 decembrie 2007 prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Justiţie Koln, pentru care s-a dispus recunoaşterea prin încheiere din data de 23 martie 2009, în pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor civile prev. de art 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
S-a aplicat art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 36 alin. (3) C. pen. şi art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, detenţia de la 8 noiembrie 2006 - 01 februarie 2007, 15 februarie 2007 - 12 iunie 2007, 13 iunie 2008, la zi, şi menţine starea de arest a inculpatului.
În baza art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea inculpatului de pe teritoriul României la data punerii în libertate din executarea pedepsei aplicată în cauza de faţă.
S-a constatat că prin sentinţa penală nr. 55 din 29 ianuarie 2007, a Tribunalului Dolj, rămasă definitivă prin Decizia penală 5735 din 30 noiembrie 2007, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, raportat la art. 118 lit. c) C. pen., s-a dispus confiscarea cantităţii de 44,988 Kg cannabis, 2 sere, pompe sumersibile, furtunul de alimentare şi cablul electric iar conform art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, s-a dispus distrugerea cantităţii de 44,988 kg cannabis.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 4000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 115D/P/2006 din 13 octombrie 2008 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Dolj, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului M.J.O., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri, prev de art 2 alin. (1) din Legea 143/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 şi constituirea unui grup infracţional organizat, prev de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în final cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt, s-a reţinut, că prin rechizitoriul cu nr. 101D/P/2006, din data de 6 sept. 2006, al D.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Dolj, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor N.H.W. şi M. (fostă T.) V.C., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000. modificată şi completată prin Legea 522/2004 şi art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în final cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Prin acelaşi rechizitoriu, s-a dispus disjungerea cauzei faţă de inculpatul M.J.O., care nu a putut fi găsit pentru a fi tras la răspundere penală, el sustrăgându-se cercetărilor, în urma disjungerii formându-se Dosarul penal nr. 115D/P/2006.
Prin sentinţa penală nr. 55 din 29 ianuarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1470/63/2006 al Tribunalului Dolj, au fost condamnaţi inculpaţii N.H.W. şi M. (fostă T.) V.C. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004 şi art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 140 din 28 iunie 2007 a Curţii de Apel Craiova şi prin Decizia penală nr. 5735 din 30 noiembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În fapt, s-a reţinut că în data de 10 august 2006, organele de poliţie s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că pe raza com. Melineşti, sat Valea Muierii de Jos, jud. Dolj, se află amplasate două sere, în suprafaţă de aproximativ 400 m.p., în care este cultivat cannabis, plantele aflându-se în diferite stadii de vegetaţie.
Pe parcursul cercetărilor s-a stabilit că la jumătatea lunii mai 2006, inculpatul N.H.W., cetăţean elveţian, a venit în România însoţit de inculpatul M.J.O., cetăţean americano-german, în scopul înfiinţării unor culturi de cannabis.
Inculpatul N.H.W. a declarat că l-a cunoscut pe M.J.O. în anul 2005, într-o închisoare din Lugano-Elveţia unde au fost colegi de detenţie şi a rămas în relaţii de prietenie iar în virtutea acestor relaţii, în momentul în care inculpatul M.J.O. i-a propus să vină în România pentru a se ocupa de înfiinţarea şi întreţinerea unei culturi de „marijuana", a fost de acord, cu atât mai mult cu cât inculpatul M.J.O. i-a promis că pentru aceste servicii va fi plătit cu suma de 4000 euro lunar, bani ce urmau a fi expediaţi familiei sale din Elveţia.
În baza acestei înţelegeri, inculpatul N.H.W. a intrat în România împreună cu inculpatul M.J.O., prin P.T.F. Porţile de Fier I şi după ce a stat câteva zile într-o locaţie situată în mun. Târgu-Jiu, însoţit de inculpaţii M.J.O. şi M. (fostă T.) V.C., a venit în jud. Dolj, de unde era originară inculpata M. (fostă T.) V.C. şi a înfiinţat cultura de cannabis, iniţial în com. Goeşti, sat Ţandăra, jud. Dolj, pe un teren aparţinând martorului G.N. şi apoi în com. Melineşti, sat Valea Muierii de Jos, jud. Dolj, pe un teren aparţinând martorului T.M. şi pe care acesta îl dăduse în „dijmă" martorilor C.I. şi C.A.D.
Inculpatul N.H.W. a arătat că, în baza înţelegerii, el doar s-a ocupat de înfiinţarea cultruii de cannabis, însă toată investiţia constând în cadrele metalice şi folia necesare construirii serelor, pompă de apă, unelte agricole, precum şi seminţele pe care inculpatul le-a cultivat, au fost aduse din străinătate de inculpatul M.J.O., seminţele avându-le asupra sa în momentul în care a venit în România.
De găsirea locaţiilor pentru înfiinţarea culturilor, precum şi a forţei de muncă necesară s-a ocupat inculpata M. (fostă T.) V.C., care a venit în România în 20 aprilie 2006, prin Aeroportul Internaţional H.C., unde a fost depistată având asupra sa un paşaport fals.
Susţinerile inculpatului N.H.W., au fost întărite de declaraţia martorului G.N., care a precizat că la solicitarea inculpaţilor M. (fostă T.) V.C. şi M.J.O., prin intermediul firmei sale SC C.S.I. SRL Goieşti, a importat de la firma K.E. din Anglia, printr-o firmă din Bosnia serele în cauză, înţelegându-se cu inculpaţii ca aceştia să plătească toate taxele aferente către stat (vamă, TVA etc.), iar martorul G.N. să primească în schimb o invitaţie pentru Statele Unite de la inculpatul M.J.O.
Potrivit acestei înţelegeri, în 19 mai 2006 au sosit la Biroul Vamal din Craiova serele (solariile), iar în data de 22 iunie 2006, inculpatul M.J.O., însoţit de martorul G.N. a mers la Ambasada Statelor Unite din Bucureşti, unde au făcut demersurile necesare obţinerii unei vize pentru Statele Unite în baza unei invitaţii a inculpatului M.J.O.
Inculpaţii M. (fostă T.) V.C. şi M.J.O. în discuţiile purtate cu martorul G.N. i-au spus acestuia că adus serele în România întrucât intenţionează să cultive plante ornamentale, pe care să le exporte în ţări din Europa de Vest. O parte din discuţii s-au purtat în prezenţa inculpatului N.H.W. la restaurante, traducerile le făcea inculpata M. (fostă T.) V.C. De precizat că inculpata M. (fostă T.) V.C. vorbea cu inculpatul M.J.O. în limba engleză, cu inculpatul N.H.W. în italiană, iar inculpaţii M.J.O. şi N.H.W. vorbeau în limba germană.
Inculpaţii M. (fostă T.) V.C. şi M.J.O. i-au propus martorului G.N. să ducă serele importate în gospodăria pe care martorul o deţinea pe raza satului Ţandăra, comuna Goieşti, pe care s-au oferit să o cumpere (casa şi terenul) contra sumei de 12.000 euro, lucru cu care martorul a fost de acord, cu atât mai mult cu cât preţul era avantajos.
Conform acestei înţelegeri inculpaţii M.J.O. şi M. (fostă T.) V.C. l-au cazat pe inculpatul N.H.W. în casa din satul Ţandăra, comuna Goieşti, aparţinând martorului G.N., locaţie unde au fost duse şi serele, de montarea cărora s-au ocupat inculpatul N.H.W., împreună cu un tânăr din zona Moldovei, pe nume D.
După instalarea serei, cu o lungime de aproximativ 100 metri, inculpatul N.H.W. a cultivat seminţele obţinând răsaduri, a repicat plantele, respectând o anumită tehnică de cultivare care presupunea păstrarea unei anumite distanţe între plante şi s-a ocupat de întreţinerea culturii, căreia i-a asigurat apă şi lumină pentru o productivitate cât mai mare.
Datorită faptului că inculpaţii M.J.O. şi M. (fostă T.) V.C. nu i-au oferit martorului G.N. suma de bani reprezentând contravaloarea casei şi terenului din satul Ţandăra, comuna Goieşti, acesta le-a solicitat să desfiinţeze sera şi să plece, cu atât mai mult cu cât inculpatul N.H.W. îi interzisese accesul în seră, când martorul G.N. îşi manifestase interesul pentru plantele cultivate.
În această situaţie, inculpatul M.J.O., M. (fostă T.) V.C. şi N.H.W. au scos plantele de cannabis din rădăcină şi le-au transportat la domiciliul mamei inculpatei M. (fostă T.) V.C. - martora C.L., din satul Bodăieştii de Sus, comuna Melineşti, unde le-au replantat în grădină, spunându-i acesteia că sunt flori.
Întrucât plantele de cannabis începuseră să se ofilească în grădina mamei martorei C.L., inculpata M. (fostă T.) V.C., prin intermediul fostului concubin al mamei sale, martorul D.M. le-a propus martorilor C.I. şi C.A.D., din satul Valea Muierii de Jos, comuna Melinelşti, să-i permită să-şi instaleze două sere în curtea lor.
Inculpatul N.H.W. a replantat plantele de cannabis pe care inculpata M. (fostă T.) V.C. le-a adus de la domiciliul mamei sale, în acelaşi timp continuând să cultive seminţe şi să facă răsaduri de cannabis, pe care le repica.
Cu priejul cercetării la faţa locului efectuată pe raza com. Melineşti, sat Valea Muierii de Jos, jud. Dolj în momentul descoperirii culturii, s-a putut observa că plantele de cannabis se aflau în diverse stadii de vegetaţie, iar pentru a ascunde cultura din solarii, din dispoziţia lui M.J.O., inculpatul N.H.W. a lăsat la intrare două rânduri de porumb la un solar, iar la celălalt mai multe rânduri de porumb şi răsaduri de varză.
Cannabis-ul cultivat de inculpatul N.H.W. din dispoziţia inculpaţilor M.J.O. şi M. (fostă T.) V.C. urma să fie valorificat pe piaţa occidentală de inculpatul M.J.O.
După recoltarea cannabis-ului din cele două sere situate în satul Valea Muierii de Jos, comuna Melineşti, în urma cântăririi a rezultat cantitatea de 247,2 kg cannabis, masă verde, după uscare rămânând 44,9885 kg.
Potrivit concluziilor Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 15 august 2006, întocmit de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, Precursori – D.G.C.C.O. - Antidrog: probele în litigiu: proba nr. 1: o plantă imatură care aparţine genului Cannabis; proba nr. 2: 5,30 grame Cannabis; proba nr. 3: 15,21 grame Cannabis; proba nr. 4: 17,08 grame Cannabis.
Probele au fost prelevate din cantitatea totală de 247,2 kg.
În probele în litigiu nr. 2, 3 şi 4 s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă biosintetizată de planta Cannabis. Cannabis-ul face parte din Tabelul - anexă nr. III, din Legea nr. 143/2000, privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.
Prin sentinţa penală nr. 55/29 ianuarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1470/63/2006 al Tribunalului Dolj, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 140 din 28 iunie 2007 a Curţii de Apel Craiova şi prin Decizia penală nr. 5735 din 30 noiembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus confiscarea cantităţii de 44,988 kg. Cannabis, precum şi a celor două sere (elemente constructive), a pompei submersibile, a furtunului de alimentare şi a cablului electric, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004, s-a dispus distrugerea drogurilor.
Prin încheierea din 11 august 2006, pronunţată în Dosarul nr. 1927/P/2006 al Tribunalului Dolj, în conformitate cu dispoziţiile art. 150 C. proc. pen., s-a dispus arestarea preventivă în lipsă, pe o durată de 30 de zile a inculpatului M.J.O., emiţându-se mandatul de arestare preventivă nr. 79 din 11 august 2006.
În baza acestui mandat inculpatul M.J.O. a fost dat în consemn la frontieră şi s-a propus punerea sa în urmărire generală şi internaţională.
La data de 13 martie 2007, Tribunalul Judeţean Dolj a emis mandatul european de arestare nr. 5, pe numele inculpatului M.J.O., care a fost transmis Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional Interpol, competent cu executarea acestuia.
Prin adresa Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional Interpol, s-a comunicat că inculpatul M.J.O. se află încarcerat, în prezent, în Penitenciarul din Aachen - Germania, pentru infracţiuni comise în această ţară, respectiv trafic de droguri.
La data de 22 septembrie 2008, inculpatul M.J.O. a fost predat de Procuratura Generală din Koln către funcţionari ai Poliţiei Române.
Prin încheierea din 23 septembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 16184/63/2008 al Tribunalului Dolj, secţia penală, în baza art. 153 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 150 C. proc. pen., s-a confirmat măsura arestării preventive a inculpatului M.J.O. (măsură dispusă în baza mandatului de arestare pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la 22 septembrie 2008 până la data de 21 octombrie 2008, inclusiv, Totodată, s-a dispus executarea mandatului de arestare preventivă.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: procese-verbale de constatare întocmite de organele de urmărire penală, raport de constatare tehnico-ştiinţifică, declaraţiile martorilor C.A., C.I., M.E., C.L., I.I., I.A., F.I., T.M., D.M., C.M., declaraţiile inculpaţilor.
Fiind audiat în faţa instanţei, inculpatul M.J.O. a negat săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa.
La termenul din data de 26 ianuarie 2009, inculpatul a solicitat recunoaşterea sentinţei Tribunalului Aachen prin care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, întrucât fapta pentru care a fost condamnat prin această sentinţă este concurentă cu faptele din prezenta cauză.
Urmare a cererii formulată de inculpat, instanţa a solicitat Tribunalului din Aachen copie certificată de pe hotărârea prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru import ilegal de droguri, precum şi date cu privire la executarea pedepsei.
Conform înscrisurilor transmise de Procuratura Aachen - republica Federală Germania - inculpatul M.J.O., a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru import ilegal de stupefiante în cantitate mare prin sentinţa nr. 32Ls62/07 din 15 mai 2007 a Tribunalului de instanţă Aachen, definitivă la data de 13 decembrie 2007 prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Justiţie Koln.
Potrivit înscrisului privind stadiul executării pedepsei emis de autorităţile germane, inculpatul M.J.O., a fost arestat preventiv la 08 noiembrie 2006 - 01 februarie 2007 şi 15 februarie 2007 - 12 iunie 2007, a executat pedeapsa cu închisoarea de la 13 iunie 2008 - 22 septembrie 2008 când a fost extrădat în România, cu un rest neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare de 423 zile.
Prin încheierea din 23 martie 2009, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 116 din Legea nr. 302/2004, că fapta pentru care a fost condamnat inculpatul M.J.O. are corespondent în legislaţia penală română şi este concurentă cu fapta dedusă judecăţii instanţa a dispus recunoaşterea sentinţei nr. 32Ls62/07 din 15 mai 2007 a Tribunalului de instanţă Aachen prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova şi inculpatul M.J.O., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În apelul declarat de M.P. D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Dolj, se critică sentinţa pentru nelegalitate, în legătură cu greşita reţinere a stării de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., susţinându-se că infracţiunile săvârşite de inculpat în România şi în Germania, sunt concurente.
Inculpatul a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând următoarele motive:
a) încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare şi reţinută de instanţa de fond, respectiv infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004 şi infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, este nelegală, încadrarea juridică corespunzătoare fiind aceea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004, în condiţiile în care inculpatul este cunoscut ca un consumator frecvent de substanţe halucinogene, astfel că, el a cultivat şi urma se prepare substanţele respective în vederea consumului propriu şi nu pentru traficul către alte persoane.
În cadrul acestui motiv, apreciind că fapta pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat nu a fost săvârşită, s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. c) C. proc. pen.
b) o altă critică formulată a vizat netemeinicia sentinţei raportat la cuantumul pedepsei şi la modalitatea de executare, invocându-se practica C.E.D.O., dar şi practica instanţelor din România, în speţă, Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. 1470/63/2006, prin care a fost diminuată pedeapsa aplicată pentru fapte similare, solicitându-se reindividualizarea judiciară a pedepsei pentru perioada executată,m respectiv 2 ani şi 8 luni închisoare.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 145 din 29 iunie 2009, a admis apelurile declarate, a desfiinţat sentinţa cu privire la greşita reţinere a dispoziţiilor prevăzute de art. 37 lit. a) C. pen. şi la individualizarea judiciară a pedepsei.
S-a făcut aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen. şi s-au redus pedepsele aplicate inculpatului, astfel:
- de la 3 ani închisoare, cu un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.; la 2 ani şi 6 luni pentru art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
- de la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., la 3 ani închisoare pentru art. 7 din Legea nr. 39/2003.
În baza art. 33 lit. a) şi lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate în prezenta cauză cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inc. prin SP 32 LS 62/07 din 25 mai 2007 a Tribunalului de Instanţă Aachen, definitivă la 13 decembrie 2007 prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Justiţie Koln, prin care s-a dispus recunoaşterea prin încheierea din 23 martie 2009, în pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, ce urmează a fi executată de inculpat.
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus, în continuare perioada arestului preventiv executat de inculpat începând cu 09 aprilie 2009 la zi.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Această decizie penală a fost recurată, în termen legal al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.T. - Serviciul Teritorial Craiova şi de inculpatul M.J.O.
Procurorul a criticat hotărârea pronunţată în apel pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând două motive de recurs, prevăzute de art. 3859 pct. 9 şi 14 C. proc. pen.:
- instanţa de apel nu a indicat circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., reţinute în favoarea inculpatului, încălcând, astfel, prevederile art. 79 C. pen.
- în mod nejustificat s-au reţinut circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. în favoarea inculpatului, iar pedepsele aplicate acestuia sunt greşit individualizate în raport cu criteriile stabilite în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, pronunţarea unei soluţii legale şi temeinice.
Recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate şi, achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, susţinând că din probele administrate în cauză nu rezultă că ar fi desfăşurat o activitate efectivă de coordonare, organizare sau control asupra activităţii infracţionale a celorlalţi doi inculpaţi.
S-a mai criticat incorecta aplicare a dispoziţiilor art. 88 şi art. 36 alin. (3) C. pen., arătându-se că nu a fost stabilită corect perioada de arest preventiv pe timpul căreia inculpatul a fost deţinut în Penitenciarul Aachen din Germania. S-a solicitat deducerea perioadei de arest cuprinsă între 12 iunie 2007 - 12 iunie 2008.
Printr-un al treilea motiv de recurs s-a criticat modul de individualizare a pedepselor, solicitându-se să se dea eficienţa necesară circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. reţinute în favoarea inculpatului.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen.
Examinând recursurile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanţele au reţinut în mod corect şi complet situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului M.J.O., dând încadrarea juridică legală şi temeinică faptelor comise de acesta.
Inculpatul, alături de N.H.W. şi M. (fostă T.) V.C. au acţionat coordonat, într-o manieră organizată şi eficientă, pe o perioadă îndelungată de timp pentru a realiza cultura de cannabis, urmărind vânzarea drogului obţinut şi dobândirea de foloase materiale. Activitatea lor infracţională a fost condusă de recurentul inculpat, singurul, de altfel, care prin cunoştinţele sale, posibilităţile materiale, datele personale, putea crea legăturile şi oportunităţile necesare realizării planului infracţional, valorificând, în interesul grupului, toate aceste date şi facilităţi.
Cooptarea inculpatului N.H.W. şi legătura dintre membrii grupului au fost realizate de inculpat, acesta ocupându-se şi se deplasarea în Statele Unite ale Americii (de unde au fost importate serele), demersul său la instituţiile abilitate fiind esenţial şi determinant. Recurentul inculpat s-a ocupat personal de modul de organizare a serelor, de paza acestora, dându-i dispoziţii lui N.H.W. pe care acesta le-a executat.
Aşa fiind. Înalta Curte reţine că formarea grupului nu ar fi fost posibilă fără persoana inculpatului M.J.O., iar acesta, în mod firesc, a ocupat poziţia de lider, coordonându-i activitatea.
Pentru aceste considerente, critica privind greşita condamnare a recurentului inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 va fi înlăturată ca nefondată.
Tot nefondată apare şi critica privind modul de individualizare a pedepselor, motiv de recurs invocat de ambii recurenţi.
Instanţa de apel i-a aplicat inculpatului pedepsea cu închisoarea pentru fiecare din cele două infracţiuni reţinute în sarcina sa, într-un cuantum just în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi urmărind realizarea scopului sancţiunii penale, potrivit art. 52 C. pen.
Instanţa de apel a făcut, în mod întemeiat, aplicarea dispoziţiilor art. 74 – art. 76 C. pen. în favoarea inculpatului, arătând care sunt circumstanţele atenuante care justifică reducerea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege şi dându-le eficienţa cuvenită, în ansamblul probelor cauzei.
Instanţa a avut în vedere perioada de pedeapsă executată până în prezent de inculpat, împrejurarea că acesta era un consumator notoriu de substanţe halucinogene, cu consecinţe evidente asupra stării de sănătate, pentru care a şi fost internat în instituţii specializate de dezintoxicare. Sub acest aspect, Înalta Curte reţine că, pretinsa stăruinţă a inculpatului în a săvârşi infracţiuni legate de droguri, are o cauzalitate ce necesită o ripostă juridică adecvată, fermă, dar nu exagerată.
Dispoziţia articolului 79 C. pen. a fost respectată, în hotărâre arătându-se împrejurările reţinute ca circumstanţe atenuante, astfel cum s-a arătat mai sus.
Înalta Curte apreciază că în raport de gravitatea faptelor săvârşite şi datele personale ale inculpatului, pedepsele aplicate se circumscriu unui tratament juridic sancţionator corect şi eficient, neimpunându-se modificarea acestora, astfel că va respinge criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 3859 pct. 9 şi 14 C. proc. pen.
Înalta Curte constată că recursul inculpatului este fondat sub aspectul greşitei deduceri a prevenţiei.
Potrivit documentelor depuse la dosarul cauzei (permis de eliberare, certificat de detenţie, fişa oficială de executare a pedepsei, filele 74-76, 85 - volumul I, dosarul instanţei de fond), inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 8 nov. 2006, la zi, perioadă ce urmează a fi scăzută din durata pedepsei rezultante de 3 ani închisoare.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul inculpatului, va casa, în parte, Decizia atacată şi sentinţa nr. 178 din 9 aprilie 2009 a Tribunalului Dolj şi va dispune deducerea duratei prevenţiei, ca în cele ce preced.
Celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate vor fi menţinute.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova va fi respins ca nefondat.
În baza art. 190 C. proc. pen., onorariul interpretului de limba engleză se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul M.J.O. împotriva Deciziei penale nr. 145 din 29 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează, în parte, Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 178 din 9 aprilie 2009 a Tribunalului Dolj numai în ceea ce priveşte durata deducerii prevenţiei.
Scade din durata pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului, timpul executat de la 8 noiembrie 2006 la 29 septembrie 2009.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Craiova împotriva Deciziei penale nr. 145 din 29 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Onorariul pentru interpretul de limba engleză se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 29 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3014/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3027/2009. Penal → |
|---|
