ICCJ. Decizia nr. 3037/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3037/2009
Dosar nr. 7320/1/2009
Şedinţa publică din 29 septembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 1 septembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 3282/90/2008, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul dispoziţiilor art. 3002 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive luată faţă de inculpata G.M., fiica lui N. şi a F., născută la data de 6 iulie 1954 în comuna Bujoreni, judeţul Vâlcea, deţinută în Penitenciarul Colibaşi.
Inculpata este trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută şi pedepsită de art. 257 alin. (1) C. pen., săvârşită în condiţiile art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 678/2000, în sensul că a primit bani şi alte foloase pentru a interveni pe lângă funcţionarii din cadrul Poliţiei Vâlcea spre a facilita obţinerea unor permise de conducere.
Instanţa de apel a considerat că în cauză sunt întrunite cerinţele art. 148 lit. f) C. proc. pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârşită fiind mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
S-a reţinut că temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive se menţin, în sensul dispoziţiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen., ambele condiţii fiind îndeplinite, inclusiv cea referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatei şi reîntoarcerea în mediul social, care i-a facilitat săvârşirea faptelor imputate şi, prin urmare, temeiurile avute în vedere impun în continuare privarea de libertate a inculpatei.
S-a mai reliefat faptul că la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatei, ci şi date referitoare la faptă, acestea din urmă fiind adesea de natură a crea, în opinia publică, sentimentul de insecuritate şi credinţa că justiţia nu reacţionează îndeajuns împotriva infracţionalităţii.
Împotriva încheierii sus-menţionate, în termen legal, a declarat recurs inculpata G.M., care a solicitat, prin apărătorul desemnat din oficiu, revocarea arestării preventive şi judecarea sa în stare de libertate.
S-a arătat că menţinerea stării de arest nu se mai justifică, că termenul rezonabil al menţinerii arestării preventive este depăşit şi că lăsarea în libertate a inculpatei nu ar împieta soluţionarea cauzei.
Examinând recursul potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa penală nr. 80 din 2 iulie 2009 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia penală, în Dosarul nr. 3282/90/2008, în baza art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, s-a dispus condamnarea inculpatei G.M. la o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare şi 5 ani interzicerea unor drepturi prevăzute de art. 64 lit. a) teza I şi lit. b) C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) şi (4) C. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatei.
Împotriva sentinţei penale amintite a declarat apel inculpata G.M., cauza făcând obiectul Dosarului nr. 3282/90/2008 al Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
La termenul din data de 1 septembrie 2009, fixat pentru judecarea apelului, instanţa de control judiciar, verificând legalitatea şi temeinicia arestării preventive, a menţinut starea de arest a inculpatei, pronunţând încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză.
Potrivit dispoziţiilor art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (3) al aceluiaşi articol, când instanţa constată că temeiurile care au justificat arestarea impun în continuarea privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
În cauză, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă atacată, instanţa de apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală şi a constatat că temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatei G.M.
Infracţiunea săvârşită de inculpată aduce atingere unor importante valori ocrotite de legea penală, astfel că o eventuală lăsare în libertate a acesteia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate şi de neîncredere în buna desfăşurare a justiţiei.
Pe de altă parte, asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societăţii ar întreţine climatul infracţional şi ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Toate aceste aspecte învederate justifică dispoziţia instanţei de apel, în sensul menţinerii arestării preventive, astfel că Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpată.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata G.M. împotriva încheierii din 1 septembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 3282/90/2008.
Obligă recurenta inculpata la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 29 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2999/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3038/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
