ICCJ. Decizia nr. 637/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 637/2009
Dosar nr. 2481/2/2008
Şedinţa publică din 9 februarie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 154/ F din 13 iunie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondate, plângerile formulate de SC E.P.C. SRL şi SC S. SRL împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. 971/P/2007 şi rezoluţiei procurorului general nr. 363/II/2/2008.
De asemenea, prin sentinţa penală nr. 259 din 15 octombrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondate, plângerile formulate de SC T.A.G. SRL, SC I.C. SRL şi SC M.O.N.S.I. SRL împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. 971/P/2008, rezoluţia nr. 363/II/2/2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
S-au trimis plângerile formulate de SC C. SRL şi SC O. SRL la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti pentru a efectua cercetări.
Împotriva sentinţelor, petiţionarele SC E.P.C. SRL, SC S. SRL, SC T.A.G. SRL, SC I.C. SRL şi SC M.O.N.S.I. au declarat recurs.
La termenul de judecată din 9 februarie 2009, Înalta Curte a dispus conexarea dosarului nr. 2504/2/2008 la dosarul nr. 2481/2/2008, ambele recursuri privind sentinţa prin care s-au soluţionat plângeri împotriva rezoluţiei nr. 971/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, iar intimaţii sunt aceiaşi.
Prin sentinţele penale atacate s-au reţinut următoarele:
Petiţionarele au făcut plângere penală împotriva unor funcţionari publici din cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti, membri ai Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 30 din Legea nr. 10/2001, precum şi împotriva notarului public I.L.M., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi 289 C. pen.
Au motivat că membrii Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 au restituit abuziv imobilul din Bucureşti, numiţilor C.S., C.I.E., B.T.A. şi G.C.G.P., fără a fi dovedit dreptul acestora la restituire în natură.
Se susţine că imobilul în litigiu nu a aparţinut niciodată unei persoane fizice, ci numai persoanelor juridice, ultima fiind B.N.R., care a preluat imobilul de la B.M.B.
Cât priveşte pe notarul I.L.M. s-a susţinut că aceasta, prin certificatul cu nr. 1000 din 26 iunie 2003, rectificat prin încheierea din 14 iulie 2003, a atestat faptul G.C.G. este fiul lui G.E., unul din pretinşii proprietari ai imobilului în litigiu.
Prin rezoluţia nr. 971 din 19 februarie 2008, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale, membrii comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti, bazându-şi Decizia pe actele de stare civilă, actele de proprietar, planurile cadastrale şi procesele-verbale de carte funciară, astfel că nu se poate reţine că au acţionat abuziv cu încălcarea drepturilor petiţionarelor.
Intimata I.L.M. a emis certificatul pe baza actelor ce i-au fost prezentate, respectând dispoziţiile privind activitatea notarială.
Plângerile formulate de petiţionare, în conformitate cu dispoziţiile art. 275 – art. 278 C. proc. pen., au fost respinse de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., petiţionarele s-au adresat cu plângere instanţei competente, Curtea de Apel Bucureşti, care prin sentinţele penale atacate a constatat temeinicia şi legalitate soluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispuse de procuror.
S-a motivat că nu s-au constatat încălcări de legi, intimaţii acţionând în limita obligaţiilor conferite de lege, pe baza actelor ce le-au fost prezentate.
Recursurile declarate de petiţionari sunt nefondate, având următoarele considerente.
Susţinerile petiţionarilor recurenţi în sensul că imobilele au fost restituite fără a respecta dispoziţiile legale nu au suport probator.
Membrii comisiei, intimaţii M.C. şi S.A. au analizat actele de stare civilă, situaţia juridică a imobilelor aflat în evidenţele Primăriei Municipiului Bucureşti, actele de proprietate şi au propus restituirea în natură a imobilelor, mai puţin apartamentele vândute în baza Legii nr. 112/1995, obligaţie derivând din Legea nr. 10/2001, astfel că nu se poate reţine că şi-au încălcat cu ştiinţă atribuţiile de serviciu, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în scopul de a cauza o pagubă petiţionarilor.
Conform dispoziţiilor art. 403 din OUG nr. 175/2001 de modificare a Legii nr. 10/2001 (devenit art. 35 din aceeaşi lege, modificată şi republicată) constituie infracţiune fapta de a notifica o persoană juridică deţinătoare a imobilului, ştiind că nu este îndreptăţit, potrivit prezentei legi la măsuri reparatorii, în scopul de a împiedica încheierea unor acte juridice de susţinere a acestora sau a actelor în cadrul procesului de privatizare dacă s-a pricinuit o pagubă.
În speţă, nu s-a dovedit existenţa acestei infracţiuni, persoanele la care face referire textul invocat, acţionând de bună-credinţă, folosind actele ce le deţineau.
De asemenea, nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 404 din OUG nr. 175/2001, devenit art. 36 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001 modificată şi republicată care prevăd ca infracţiune fapta persoanei care emite decizii sau dispoziţii de restituire în lipsa actelor doveditoare a dreptului de proprietate, a calităţii de moştenitori a fostului proprietar, sau după caz, al calităţii de asociat al persoanei juridice proprietar al imobilului, cât şi a deciziei conţinând propunerea de acordare de despăgubiri în condiţiile legii speciale, din probele administrate rezultând fără dubiu că intimaţilor, membrii ai comisiei li s-au prezentat acte doveditoare în sensul susţinerii cererilor de restituire ce le-au fost adresate.
Nemulţumirile petiţionarilor cu privire la modalităţile de rezolvare a cererilor pot fi valorificate pe cale civilă, în cauză nedovedindu-se că s-a acţionat cu încălcarea dispoziţiilor în vigoare, cu ştiinţă, în scopul de a li se produce o pagubă, astfel încât, faptele reclamate să constituie infracţiuni.
Susţinerea potrivit căreia notarul public I.L.M. a consemnat în fals calitatea de moştenitori a numitului G.C.G.P., nepotul lui G.E., iar ulterior a rectificat acest certificat (nr. 100 din 26 iunie 2003) la data de 14 iulie 2003, ca fiind nepotul lui G.E., cercetările nu au relevat existenţa unei fapte penale, atestarea cât şi modificarea, făcându-se pe baza actelor de stare civilă prezentate.
Faţă de aceste considerente, sentinţele atacate sunt temeinice şi legale, iar recursurile petiţionarelor vor fi respinse, ca nefondate, conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarat de petiţionarele SC E.P.C. SRL şi SC S. SRL împotriva sentinţei penale nr. 154/ F din 13 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie şi de petiţionarele SC T.A.G. SRL, SC I.C. SRL şi SC M.O.N.S.I. SRL împotriva sentinţei penale nr. 259 din 15 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentele petiţionare la plata sumei de câte 100 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 528/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 658/2009. Penal → |
|---|
