ICCJ. Decizia nr. 3074/2009. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3074/2009
Dosar nr. 3600/2/2009
Şedinţa publică din 1 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sesizarea înregistrată sub nr. 3600/2/2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a transmis Curţii de Apel Bucureşti cererea formulată de Ministerul Justiţiei, privind transferarea persoanei condamnate B.I., din Spania într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 6 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 25/2006 a Tribunalului de Audienţă Provincială, secţia I din Huelva din data de 27 iulie 2006. Din documentele şi informaţiile comunicate de statul spaniol în aplicarea Convenţiei europene asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în 1983, a rezultat că prin Sentinţa penală nr. 25/2006 a Tribunalului de Audienţă Provincială Secţia I din Huelva din data de 27 iulie 2006, s-a dispus condamnarea numitului B.I., cetăţean român, la 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de reţinere ilegală de persoane, prevăzută şi pedepsită de art. 163 şi 164 Cod Spaniol.
În fapt s-a reţinut că inculpatul condamnat B.I. a sechestrat şi forţat să se prostitueze pe N.L., născută în România, faptele fiind comise în Spania în zona oraşului Huelva.
Fapta comisă de numitul B.I. are corespondent în legislaţia română, întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 189 alin. (3) C. pen. român, fiind pedepsită cu închisoare de la 7 la 15 ani.
Este îndeplinită condiţia dublei încriminări prev. de art. 129 lit. e) din Legea nr. 302/2004 şi art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate.
În declaraţia dată în data de 3 decembrie 2008, numitul B.I. şi-a exprimat consimţământul de a executa restul de pedeapsă în România, condiţie prevăzută de disp. art. 129 lit. d) din Legea nr. 302/2004.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, sub nr. 3600/2/2009(913/2009), care prin Sentinţa penală nr. 124 din 7 mai 2009, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi în baza art. 145 şi urm. din Legea nr. 302/2004, a recunoscut Sentinţa penală nr. 25/2006 a Tribunalului de Audienţă Provincială, secţia I din Huelva din data de 27 iulie 2006, prin care numitul B.I., cetăţean român, a fost condamnat la 6 ani închisoare. S-a dispus transferarea condamnatului B.I., din Spania în România pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar. S-a dedus pedeapsa arestării de la 10 decembrie 2005 la 14 mai 2007 şi de la 15 mai 2007 la zi.
Pentru a hotărî astfel Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că din actele dosarului, respectiv copii certificate ale sentinţelor de condamnare a Tribunalului din Huelva - Spania, declaraţia persoanei condamnate, adresa inspectoratului Naţional pentru Evidenţa Persoanelor din care rezultă datele de stare civilă ale condamnatului, sunt îndeplinite prevederile Legii nr. 302/2004 privind recunoaşterea hotărârilor pronunţate în străinătate şi transferarea persoanei condamnate în România.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs inculpatul condamnat B.I., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. 3600/2/2009.
În cererea de recurs, scrisă, transmisă prin Ministerul Justiţiei recurentul B.I. a arătat că refuză transferul în România pentru a executa restul de pedeapsă aplicată de autorităţile spaniole, arătând că doreşte să execute restul de pedeapsă într-un penitenciar din Spania întrucât întreaga familie se află în Spania.
Examinând recursul declarat de recurentul condamnatul B.I. împotriva Sentinţei penale nr. 124 din 7 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în raport şi de dispoziţiile Legii nr. 302/2004, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Legiuitorul român a prevăzut expres în conţinutul dispoziţiilor art. 129 lit. a) - f) din Legea nr. 302/2004, condiţiile transferării persoanelor condamnate, condiţii care au fost îndeplinite cumulativ în prezenta cauză.
Condamnatul B.I. este cetăţean român, potrivit Adresei nr. 537677 din data de 25 martie 2009, înaintată de Ministerul Administraţiei şi Internelor - Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor. Hotărârea prin care a fost condamnat este definită, respectiv Sentinţa nr. 25/2006 pronunţată de Audiencia Provincială din Huelva - Spania, secţia I. La data primiri cererii de transfer a condamnatului, acesta mai avea de executat cel puţin 6 luni din durata pedepsei, potrivit fişei de lichidare de condamnare la pedeapsă privativă de libertate eliberată de Audiencia Provincială din Huelva - Spania, secţia I care potrivit Judecătoriei de Primă Instanţă şi Instrucţie din Ayamonte, Executoria nr. 16/2007 datată la 22 mai 2007, condamnatului îi rămăseseră de executat 1.669 zile, executarea pedepsei fiind începută la data de 15 mai 2007 şi terminată la data de 8 decembrie 2011. Condamnatul şi-a manifestat voinţa de transfer la data de 3 decembrie 2008, în penitenciarul Soria.
În contextul cauzei există consimţământul de transfer al condamnatului, ce reprezintă manifestarea unilaterală de voinţă prin care şi-a dat acordul de a fi transferat în România pentru a executa restul pedepsei.
Faptele care au atras condamnarea recurentului B.I., constituie infracţiuni, potrivit legii statului de executare, respectiv dispoziţiile art. 189 C. pen. român.
Există un acord asupra transferării condamnatului B.I. între România şi Spania, respectiv Sentinţa penală nr. 124 din 7 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi Adresa nr. OTERM E565/208 din 16 februarie 2009 formulată de Ministerul Justiţiei al Regatului Spaniei (potrivit Rezoluţiei nr. 1028/II/5/2009 din 03 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti), prin care se solicită transferarea persoanei condamnate B.I. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepselor aplicate faţă de sus-numit de către instanţele de judecată din statul solicitant.
Pentru toate aceste considerente în mod corect s-a dispus de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pentru cauze cu minori şi de familie, prin Sentinţa penală nr. 124 din 7 mai 2009 transferarea condamnatului B.I., din Spania în România pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar.
Înalta Curte constată că sentinţa atacată este temeinică şi legală, şi în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., respinge recursul declarat de B.I. ca nefondat.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare potrivit dispozitivului prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva Sentinţei penale nr. 124 din 7 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3072/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2367/2009. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
