ICCJ. Decizia nr. 2367/2009. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2367/2009
Dosar nr. 2737/115/2008
Şedinţa publică din 23 iunie 2009
Asupra recursurilor de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 36/A din 27 martie 2009 a Tribunalului Caraş-Severin, inculpatul D.I.M. (fiul lui I.M. şi I.B.E., născut la 21 decembrie 1951 în municipiul Caransebeş, judeţul Caraş-Severin, cu acelaşi domiciliu) a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 74 lit. b) C. pen. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.
Au fost interzise inculpatului pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen., drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.
În baza art. 14, 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul, faţă de părţile civile B.A. şi S.N.L., la 12.500,00 lei despăgubiri civile (daune materiale) şi la suma de 100.000,00 lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul, faţă de părţile civile B.A. şi S.N.L., la 3.000,00 lei cheltuieli de judecată.
A fost obligat inculpatul la 575,00 lei cheltuieli de spitalizare faţă de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara, cu dobânda legală aferentă.
S-a constatat că Spitalul Municipal de Urgenţă Caransebeş nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 1.800,00 lei cheltuieli judiciare faţă de stat; s-a dispus plata sumei de 806,00 lei în contul I.M.L. Timişoara.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 19 august 2008, în timp ce traversa pe trecerea de pietoni strada X din municipiul Caransebeş, inculpatul D.I.M. a fost atins pe pantaloni de autoturismul D. condus de victima B.G.. Inculpatul a insultat victima, iar aceasta, după ce a oprit autovehiculul, s-a îndreptat spre el, având o atitudine agresivă. Cei doi s-au injuriat reciproc, victima l-a lovit pe inculpat cu palma peste faţă, dându-i ochelarii jos, iar inculpatul a ripostat, îmbrâncind-o. În timpul altercaţiei, în urma unei lovituri primite din partea inculpatului, victima s-a dezechilibrat şi a căzut pe spate, lovindu-se cu capul de asfalt.
Victima a decedat în aceeaşi seară, la spital, cauza morţii sale violente fiind traumatismul cranio-cerebral soldat cu fractură de boltă craniană, hematom subdural şi contuzii cerebrale.
Atât inculpatul, cât şi victima se aflau sub influenţa băuturilor alcoolice la momentul faptei (1 gr %o şi, respectiv, 1,05 gr %o alcool în sânge).
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de cercetare a locului faptei, planşe fotografice, acte medicale şi medico-legale, proces-verbal de reconstituire, declaraţiile martorilor M.L.E., M.F.V., S.F.I., I.M., M.G.F., M.E.N., S.P.A.G., A.V., B.E., declaraţiile inculpatului care a recunoscut săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr. 36/A din 27 martie 2009, a respins apelul declarat de părţile civile S.N.L. şi B.A.
Apelul declarat de inculpat a fost admis, iar sentinţa atacată a fost desfiinţată numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării, în baza art. 862 C. pen. s-a stabilit termen de încercare de 5 ani pe seama inculpatului, iar în baza art. 863 C. pen. a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorului, conform programului stabilit de aceştia;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.
În baza art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 864 C. pen. a căror nerespectare atrage revocarea acestei măsuri.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligate părţile civile S.N.L. şi B.A. la plata sumei de 50 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, inculpatul D.I.M., precum şi părţile civile B.A. şi S.N.L.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a criticat hotărârea instanţei de apel pentru netemeinicie întrucât a aplicat inculpatului suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii conform art. 861 C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 183 C. pen., modalitate de executare care nu corespunde gradului de pericol social al acestei fapte.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
S-a solicitat admiterea recursului şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca legală şi temeinică.
Părţile civile şi-au întemeiat recursul pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând, în principal, înlăturarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) şi art. 74 lit. b) C. pen., majorarea pedepsei aplicate inculpatului şi executarea ei prin privare de libertate, iar în subsidiar, menţinerea sentinţei Tribunalului Timiş.
Recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului şi achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. raportat la art. 44 C. pen., susţinând că victima, care se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, a comis asupra sa un atac material, direct şi injust în timp ce el traversa regulamentar strada.
În subsidiar, a solicitat suspendarea condiţionată a executării pedepsei. Totodată, a susţinut că despăgubirile civile la care a fost obligat sunt exagerat de mari.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen.
Examinând recursurile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea nu sunt fondate pentru următoarele considerente .
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanţele au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului D.I.M.
Conflictul izbucnit spontan între părţi s-a datorat unui incident rutier minor provocat de conduita incorectă în trafic a victimei; aceasta, aflată la volanul unui autoturism, a trecut prin faţa inculpatului care traversa strada regulamentar, pe trecerea de pietoni, atingându-i pantalonii.
Gestul său – consecinţă a nerespectării regulilor de circulaţie, pe fondul consumului de alcool – nu are însă pe departe conotaţia unui atac intenţionat asupra persoanei inculpatului, neputând fi asimilat unui atentat la viaţa, integritatea corporală sau sănătatea acestuia; în consecinţă, nici riposta inculpatului nu poate fi înscrisă în limitele legitimei apărări, aplicarea acestei cauze de înlăturare a răspunderii penale nefiind posibilă şi justificată în condiţiile concrete ale speţei.
Pe de altă parte, atitudinea provocatoare a victimei care, pe lângă faptul că s-a comportat necorespunzător în trafic, a ţinut să riposteze verbal şi fizic injuriilor inculpatului, a fost corect reţinută de instanţele de judecată care i-au acordat consecinţele juridice juste şi necesare, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. şi coborând pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.
Scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia, având în vedere toate datele referitoare la persoana inculpatului (vârstă, pregătire şcolară, ocupaţie, conduită socială, atitudinea procesuală), precum şi dovezile că acesta este în măsură să înţeleagă şi să-şi asume atât responsabilitatea şi consecinţele faptei sale, cât şi urmările aplicării instituţiei suspendării sub supraveghere a pedepsei stabilite în sarcina sa.
Înalta Curte constată că este necesară şi oportună menţinerea unor obligaţii cărora inculpatul să li se supună pe durata suspendării supravegheate a pedepsei, pentru ca scopul preventiv al pedepsei să poată fi realizat.
Cu privire la cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul, Înalta Curte constată că acesta a fost corect stabilit, în conformitate cu dovezile administrate şi în raport de prejudiciul moral suferit de părţile civile.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că vinovăţia inculpatului D.I.M. a fost pe deplin stabilită, condamnarea acestuia şi obligarea sa la despăgubiri civile fiind consecinţa necesară a săvârşirii de către acesta a infracţiunii prevăzută de art. 183 C. pen. a cărei victimă a fost B.G.
Cuantumul pedepsei aplicate şi modalitatea ei de executare sunt în concordanţă cu condiţiile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi stabilite în vederea realizării scopului preventiv-educativ al sancţiunii penale, neimpunându-se modificarea acestora.
În consecinţă, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat şi recurentele părţi civile vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare.
Onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul M.J.L.C., conform art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, de inculpatul D.I.M. şi de părţile civile B.A. şi S.N.L. împotriva Deciziei penale nr. 36/A din 27 martie 2009 a Curţii de Apel Timişoara.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Obligă recurentele părţi civile să plătească statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3074/2009. Penal. Cerere de transfer de... | ICCJ. Decizia nr. 2470/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
